Cireada fraierilor

acum şi pe www.inpanamea.ro

Fraierul poate învinge doar când vor ei

Zilele vieţii noastre se petrec în griji continue. Adesea, ne întrebăm de ce nu ne ajung banii pentru plata întreţinerii sau a ratelor, de ce durează atât criza blestemată, de ce copiii poartă cizme în mijlocul verii, de ce ne simţim striviţi, ignoraţi, umiliţi, de ce ne certăm cu toată lumea, de ce nu suntem fericiţi sau, cel puţin, mulţumiţi? Desigur, de răspunsuri meşteşugite nu ducem lipsă.  Şi nici de manipulare. Deschideţi,  dacă mai aveţi,  televizorul şi aruncaţi o ocheadă pe orice canal de ştiri. Tot ce veţi vedea acolo va rezona în fiinţa dumneavoastră. Emisiunile acelea au denumiri ciudate iar noi le-am botezat,  în scopuri editoriale, într-o tentă pleonastică şi în criză de inspiraţie: “Programe de Păcălire a Fraierilor” sau, mă rog, de “Îndobitocire Calificată a Vitelor“.

În fiecare zi,  aruncă-i fraierului, din plin, modele de viaţă,  fel de fel de umbre colorate care-şi afişează huzurul prin palate  clădite pe vinovata noastră nepăsare.  Simplii fermieri sau neîmplinitele profesoare au ajuns miliardari în scripte ori manageri de top în firme multinaţionale. De acum încolo, identificarea cu personajele celebre va fi foarte uşoară. În fond, şi eroii din ecrane au aventurile lor lumeşti, trântesc prăpăstii pe unde apucă şi au necesităţi de bază, exact ca noi, întocmai ca fraierul de rând. Oamenii “mari” sunt chinuiţi de fantasmele cirezii, mănâncă ce pasc şi vitele, dau bani la săraci în faţa camerelor, devin cuvioşi la un semnal, ba chiar, dacă este nevoie, intră la puşcăriile destinate prostimii. De acolo ies, desigur, în lumea fraierilor, pentru a continua lupta cu corupţia, atât în ţară cât şi aiurea, în lumea largă.

Fraierul se regăseşte în tot ceea ce face starul din media, chiar dacă duhoarea ghenei de bloc îl sufocă iar câinii îl înconjoară în stradă. La plata facturilor, rezultatul adunărilor şi scăderilor îi dă zilnic palpitaţii. Nicio problemă, avem remediu. Doctoriţa insipidă din reclamă ţine licitaţii şi oferă, către toate vitele, algocalmine pe veresie. La “Alimentara” din colţ, ” cel fără de nume” poate mărturisi şi altor fraieri cât de apropiat este obiceiul lui culinar de al celebrităţilor. Însăşi Nadia Comăneci consumă margarina pe care speră să o poată cumpăra şi el, dacă nu se va mări TVA-ul până va ajunge în faţa vânzătoarei.

Explică-i vitei, în orice pauză de publicitate, cum să îşi ia un credit pentru orice, care sunt băncile cele mai adevărate, fără comisioane ascunse, în care nu a avut loc niciun jaf la lumina zilei, niciodată.  Pune-l să dea fuga, bagă-l în jug la o adică, dar arată-i drumul către interesul tău şi falimentul lui.  Ca să fii sigur de reuşită, aruncă-l în faţa fraierului pe însuşi Dan Bittman şi pe baba lui trăsnită,  împreună cu “scheleţii” dansatori. Desigur, dacă toţi viţeii şi toate junincile au telefon mobil, tu musai trebuie să îţi mai iei unul, la care să vorbeşti până nu mai poţi. Pentru că aşa face şi ditamai
Ghiţă Mureşan cu Ana Lesko a lui, cu tot.

Arată-i fraierului, de sute de mii de ori, cât de grea e viaţa la greci, la bulgari, la ruşi şi bieloruşi,  cât de mult ne subjugă FMI-ul, dar nu uita să oferi în exclusivitate pentru vite, la “breaking news”,  încă un barosan încătuşat. Peste câteva luni, când şmecherul va fi din nou liber, dă-i fraierului  desene animate cu Tom şi Jerry, emisiuni cu viaţa piţipoancelor de provincie ajunse soţii de miliardari,  posesori oneşti de vile prin păduri periurbane. Sugerează-i, astfel, fraierului că pentru a trăi bine e suficient să muncească cinstit la alţii ori să cunoască pe cine trebuie, la momentul potrivit, aici.
Ruşinea, bunul simţ, gustul elevat nu sunt puse la loc de cinste în lumea asta. Şcoala, nici atât.  Dacă va renunţa la TV, măcar în noaptea dintre ani, fraierul nostru se poate retrage alături de gândurile  sale, într-o petrecere decentă. Marean, idolul fraierilor şi stăpânul inelelor, dar şi al vitelor, îi va  oferi, cu generozitate, un loc lângă scena cu baloane gratis.

Toate au o limită, însă. Odată speriaţi bine cu neliniştile zilei de mâine şi tâlharii nopţii de ieri,  vitele trebuie băgate în ţarc, încolonate, înainte de a fi adormite şi a le fi mulse voturile. Viaţa lor se va schimba în bine. Repetaţi după mine, vă rog: “Vom trăi bine !”. La fel de bine ca Iri, ca Gigi şi ca Moni, ca blonda lui Bote sau ca Bahmu a lui Prigo. Aşa va fi, cu siguranţă. Orice s-ar întâmpla. Chiar dacă vom muri cu toţii între timp.

(6.05)

Greşeala greşiţilor noştri

“Căci nu e om pe lumea aceasta să nu greşească cu voie sau făr’ de voie…”

A locuit pe străzi, înconjurat de gunoaie, iar acum la vârsta de 63 de ani, Ion Bârlădeanu a ajuns să ia masa cu Angelina Jolie şi să-şi expună colajele în galeriile pariziene.(sursa :Realitatea.net)

Legile noastre sunt strâmbe, se plâng din ce în ce mai mulţi români. Aproape că nici nu mai contează cine şi  de ce se face vinovat. Suntem asiguraţi că erorile pot şi vor fi, fără îndoială, îndreptate. Cât despre onoare pătată, speranţă deşartă şi deziluzie, acestea rămân a fi reparate, probabil, la urne. Dacă nu cumva, din nou, ca de atâtea ori în aceşti ultimi douăzeci de ani, nu vom greşi şi noi, la rândul nostru. Cu voie sau făr’ de voie. Parlamentul României democrate a ajuns un loc în care se legiferează de formă. Se vine la slujbă pentru a se bifa activitatea. Sau…interesul. Chiar dacă milioane de români s-au pronunţat, prin referendum,  în favoarea unui Parlament unicameral şi mult mai responsabil, cei din capul trebii nu au timp să sesizeze nuanţe populare. De fapt, consultarea electoratului s-a făcut într-un context anume. Dispărând forma, fondul a intrat în tenebrele uitării. Iar instituţia uitării poate fi factor de progres, nu-i aşa ?

Cu toţii străbatem un deşert al iluziilor pierdute şi un timp de graţie. Alegerile, un far prea îndepărtat, nu se zăresc prin negura atotcuprinzătoare şi nici nu ne vestesc bunăstarea. Deocamdată. Aleşii actuali ai neamului au promovat, din greşeală, mărirea lefurilor profesorilor. Dascălii se zbat, în continuare, într-o pauperitate degradantă şi fără margini. S-au redus, prin lege, chiar şi mizerele pensii ale părinţilor noştri. Noroc cu instanţele reparatorii superioare, încă funcţionale. Nu de aceeaşi şansă au avut parte şi cei angajaţi în structurile statului. Într-o altă seară oarbă, într-un Parlament înjumătăţit, se dă vot final la Legea Pensiilor, cu “participarea” consemnată în scripte a alter ego-urilor celor absenţi.  A fost o greşeală. Ne cerem scuze, dar mergem mai departe. ..Altă dată, puterea votează reducerea TVA-ului la alimentele de bază ale românilor. Eroare de tehnică legislativă. Nu vă revoltaţi, se  întâmplă şi la case mai mari. Cei de la “Wall Street Journal ” nu cunosc realităţile noastre…

Prin colţurile Pieţei Constituţiei, bătrâni ai nimănui, clienţi ai azilurilor de noapte, cerşesc un leu pentru o pâine. Alţi săraci, mai curajoşi, conjunctural ajunşi printre străini, sunt atacaţi în pieţele publice ale Romei sau Parisului, omorâţi în bătaie ori alungaţi înapoi, în mizeria din care au avut curajul să dispară pentru o vreme.  “Ti prego, un euro, siniore !”,  “Silvuple, madam, jeo sui romen !”. ..Greşeală. Nu se scrie cum se citesşe. Sau, poate, e o greşeală de Creaţie ?De fapt, nu mai are nicio importanţă cum se scrie sau se rosteşte.  E important cum se simte. Foamea începe să aibe proporţii universale. Mâine, poate nici nu va mai conta cine,  cum şi de ce a greşit. Uitarea şi iertarea  ne vor izbăvi, nu-i aşa ?

AVATAR

şi pe www.inpanamea.ro

Comunicat oficial: “Guvernul ar putea taxa accesul în “Second Life”- Romania”

Avatar fericit

O fascinantă inovaţie tinde să ne schimbe viaţa. Un nou program dă aripi Internetului. Milioane de oameni de pe planetă apasă butonul “Turn on “ al calculatorului, îşi aleg un avatar şi pătrund curioşi în…”Lumea Virtuală”. Practic, încep o existenţă paralelă în această “Pandorra” a World Wide Web-ului…

În neobişnuita lume, te poţi căsători cu cine vrei, fără să ştie nevasta reală, cea care-ţi trage noapte de noapte pătura de pe tine. Cu ocazia soţiei ‘de-a doua’, virtuale, ai şansa să îţi alegi şi un naş de împrumut. E la liber. Aici, în viu, dacă nu te încuscreşti cu Bercea Mondialu, nu faci doi bani. De aur. Numai familii fericite există în virtual. În caz de scandal, îţi poţi trimite de urgenţă soacra, cu un simplu click de mouse, direct în Insula Paştelui cu sejur până-n postul Crăciunului. În realitate, în casa ta, e de preferat să nu încerci croaziera asta. Acolo, pe “Pandorra”, mănânci ce vrei: momiţe de grizzly, un hipopotam roz ori o girafă la rotisor. Te poţi îmbăta, în sfârşit, fără să te doară capul. Dacă vrei, te tunzi punk cu toate că, privindu-te în oglindă, rişti să descoperi că ai chelit de 20 de ani. În “Second life” există biblioteci întregi cu senzaţii tari. Poţi să intri, de exemplu, la închisoare, să vezi cum e. E rece. Aşadar, avem dreptul să visăm cât vrem în “Second Life”, chiar şi fără etnobotanice.

În domeniul fotbalului, programul are tutoriale cu posibilităţi de dezvoltare nebănuite. Giga de mega, de nano biţi. De exemplu, dacă te plictiseşti, bagi un FIFA 3000 sau îl goneşti pe Mitică de la Ligă. Chiar dacă vei descoperi că nu şi-a dat demisia, în realitate. Ai şansa să îl schimbi până şi pe Copos de la Rapid, dar să accesezi în prealabil blogul său personal. E posibil să ceară stadionul în concesiune tocmai în acel moment. Dacă iubeşti natura, poţi fi în “Second Life” pescar amator sau cioban profesionist, pe islaz la Voluntari. Ai dreptul să baţi câmpii cât vrei, să petreci pe muzică de fanfară şi să fii petrecut cu poliţia călare şi cai mascaţi. Cu bodyguard sau fără, cu Merţan ori cu şaretă, mergi cât e ziua de lungă, ca vodă prin lobodă, cu mâinile în buzunar, prin lanuri de trandafiri violeţi. Nu se sesizează nimeni. Dacă eşti supărat pe viaţă ori cleptoman închipuit, poţi face să dispară orice: bancomate, valize, seifuri, Bancorexuri, Caritasuri, FNI-uri, autostrăzi şi gări de tren. Asta e permis s-o faci acolo, in web. Aici, la noi, nu poţi face să dispară decât PETROM-ul.

Nu e mirifică “Lumea Virtuală” ? Şi e gratis, oriunde pe glob. Numai la noi, Guvernul va introduce TVA pentru cei cu viaţă “dublă”. Dacă vrei să visezi, trebuie să plăteşti. Avatarul nu e “moca” şi nici purtător de dobândă. Apropo de vise. Poţi să dormi cât vrei acolo, pe lumea “cealaltă”. Dacă nu te simţi bine, te duci la doctor. De preferat, dincolo, în web. Aici, la noi , te cheamă ei, din când în când, să îţi bată genunchiul şi, mai ales, obrazul. Îţi extragi câte măsele vrei, în virtual, în timp ce-ţi rozi ciolanul din fasole, în cruda realitate. Numai acolo se câştigă milioane la “6 din 49″ în timp ce, aici, extragerea se amână din cauza ploii. Periodic, au loc şi alegeri prezidenţiale. Mare grijă, însă, pe cine votezi. Să nu îl alegi pe Geoană, acolo, şi să afli că a ieşit Băsescu, aici. Sau viceversa.

Obosit de atâta “Lume virtuală”, trag furios partea mea de pătură şi sting lumina. Încerc să adorm, numărând oi. Turme întregi de oi. Într-un târziu, ajung la 1001. Sar din pat… Fruntea îmi este transpirată. Mâinile îmi tremură iar un gând negru mă cuprinde instantaneu:… oare cât voi plăti TVA pentru 1001 oi ?

Bocul

Promo în violet. Duminică, 24.01.2010, se va lansa partea a doua din cinci a thriller-ului  “Copiii căpitanului de sub podul Grant “, necenzurat şi adăugit. Chemaţi-vă vecinii dar nu si prietenii  !Pentru prima dată in mass-media din România, un document unic al  Istoriei Luptei Împotriva Comunismului. (vezi şi alte postări din categorie).

Universal 2010, 1 CP, tunat

Ţinând cont de adâncirea crizei şi banii insuficienţi, grupul lingviştilor bugetari propune reducerea drastică a fondului lexical. Sub ochii noştri, vocabularul s-a îmbogăţit nejustificat, mai ales după Revoluţie. De aceea, trebuie să stopăm neruşinata risipă de cuvinte. Astfel, Academia are în vedere introducerea unor structuri gramaticale cu mai multe înţelesuri şi funcţii, pentru economie. Deci, şi pentru industrie, construcţii ori turism. Aşadar, fără a-i da nuanţe peiorative, folosiţi cuvântul universal “boc”, numai bun pentru perioada de criză. El, cuvântul, ar putea înlocui unităţile de măsură rurale, ex: “Am un boc şi vreau să-l boc. Poţi să-mi dai un boc pe el ?” Se poate, de asemenea, insinua în expresii şi dialoguri didactice, de genul :”Copii, avem trei boc. Dacă voi îmi daţi mie un boc, câţi boc facem? Să nu răspundeţi 4, că e prea puţin, vă las repetenţi”. Asta, la ora de aritmetică. La ora de limba română, se vor studia proverbele tunate, după ultima tendinţă de criză. Iată o colecţie de cimilituri şi zicători ieftine: “Cine fură azi un boc, mâine va fura un BOC”, “Boc să fii, boc să ai”, “Azi la cec un boc depui, dormiţi liniştiţi, boc vă veghează “, sau cam aşa ceva…
.
Desigur, bocul poate fi folosit şi la supărare, deşi nu recomandăm acest lucru. Riscaţi să nu întelegeţi nimic şi să o luaţi în boc. De aceea, în caz de scandal filmat, ar putea fi folosit pe post de bip. Studiu de caz: “Bă, tu eşti boc la cap ?Dă-te în boc, boc de boc ce eşti, băi bocule !” La rândul lor, şi alte domenii s-ar putea ‘boc’ura de binefacerile lui boc. Moda ar putea cunoaşte aplicaţii lingvistice nebănuite. La croitor :”În faţă, vă vine la boc, în schimb din spate se vede bocul”. Menu tradiţional, la GRIVCO: “Ceafă de boc aveţi ?Aş dori să mănânc un boc fript “. În construcţii: “Anul acesta, premierul Boc va pune la dispoziţia tinerilor 14000 de boc, din care 4000 au o boc şi bocătărie, iar 10000 au numai bocătărie”. Turism, pe plajă :”Faceţi poze cu maimuţa, să vă crească la loc bocul !”. Indicatoare auto: “Parcarea interzisă, boc fără plată”, “Drum fără boc”, “Atentie, boc unic !”, “Accesul interzis cu excepţia lui boc şi a riveranilor”, “Nu faceţi boc la stânga, se face numai la dreapta”, “Cedează boc”(?). La hypermarket: “Nu intraţi, boc rău, magazinul e peste drum”, “Avem boc oceanic afumat de vânzare”, “La ieşirea dintre rafturi, să treceţi pe la boc. În caz de pericol, sunaţi la boc”. Aţi observat că noul element lingvistic ardelenesc este defectiv de plural, dar el poate fi şi defectiv de gen. Vezi cazul TAROM: “Pentru economie, în avion nu avem decât boc bărbaţi”. Slavă Domnului că nu avem şi boc femei, zicem noi. Mersi, nu mai avem nevoie. Facem pe boc.

Televiziunile vor prospera. Se vor compune superbe scenarii pentru telenovele lacrimogene, pe baza noului concept: “Iubito, te boc foarte mult, tu mai mă boc pe mine? – Da, iubitule, te boc cum nu am mai bocit niciodată pe cineva, dar trebuie să te prezint lui boc înainte să ne boc, eşti boc ?”.Dramoletă pentru vârsta a treia : “Nu te mai da boc, nu vezi că scârţâi rău, cât crezi că mai trăieşti ? – Da’ ce te ‘nteresează ?Voi trăi până voi face boc, bocule ce eşti…” Apropo, bocul ar putea intra atât de adânc în constiinţa noastră, încât l-am putea folosi şi pentru a ascunde adevărul. De aceea, îl recomandăm în mărturii, la tribunale. Şi aşa procesele se tărăgănează nejustificat de mult. Odată cu implicarea lui “boc” în justiţie, termenele se vor lungi până la bocurile greceşti. Exemplu :”Inculpat, recunoşti că ai furat 3 boc, de ziua lui boc ? – Da, domnule boc, dar îmi era tare boc şi eram să leşin pe boc de foame…” Desigur, există şi excepţii. Nu recomandăm să folosiţi ultimul panaceu oral la farmacie. Veţi avea parte de contraindicaţii şi reacţii adverse. Astfel, în urma analizelor gramaticale generale, cu reţeta în mână, evitaţi dialogul următor cu tânăra farmacistă: “Sărut boc, aş dori să îmi daţi un boc de cap. Am crampe la boc…- La care boc aveţi dureri, domnule ? – Domnişoară, cred că veniţi din Lună…Păi, câte bocuri are omul ?.Eu am unul şi bun…- Aha, am înţeles, dar să le luaţi cu apă, să nu vi se facă boc şi să daţi de boc, după aia… “.

Ne cerem scuze. Suntem anunţaţi din regia de emisie că avem reclamă. Aşadar, pauză de publicitate: “Excesul de boc, boc şi boc dăunează grav sănătăţii !”.

Guiness Boc (I). Buget în figuri impuse

Sebastian Vlădescu: “Anul acesta vom avea buget la ‘figuri impuse si nu liber alese’ ”.

Capitolul I: INVESTIŢII

Cumpăna pe un picior

La această secţiune, prima figură impusă, nu se ştie de către cine, este cea a Elenei Udrea. Fiind criză, vom renunţa la băile cu spa şi sulf din dosul “Casei Scânteii”. În locul “Dracula Park” de la Snagov, vom executa un “flic-flac” pe terenul de golf cu găuri, cât mai multe găuri, pentru a fi mai ieftin. Se va executa, în continuare, o “Tsukahara” întins pe telegondola lui Ridzi de la Petroşani. Vom lucra şi în sălile de sport din care vor fi mutaţi 15000 de profesori la recuperare în ANL-urile de pe marginea canalului Dunăre-Bucureşti. Ocazie cu care vom tăia panglica şi vom lucra goblenul în sudul Bucureştiului, la Jilava. O altă figură liber-impusă este şi “podul” de la Ciobăneşti, un procedeu specific începătorilor la guvernare. În timpul “podului” este solicitată, în mod special, coloana vertebrală care, de fapt, nu există la miniştrii noştri (uf, am făcut economie la acest articol !). Vom executa, în schimb, saltul “Thomas” (care, momentan, este interzis în gimnastica feminină). Acest salt are rotaţie 580 grade, cu întoarcere de la datoria externă zero la aproape 80 de miliarde, în 20 de ani, şi de la săptămâna de lucru de 6 zile, la luna de 3 săptămâni pentru bugetari. Se va executa cu desprindere, fixare, echer, salt înapoi în ‘89, faliment.

De asemenea, au fost excluse paralelele inegale între guvernanţi şi bieţii pensionari care stau cu mâinile încrucişate, în “priză fixă”, cum se spune. Se recomandă ieşirea “Comăneci”, cu picioarele strânse la gură, chirciţi de foame, după care te dai pe spate 180 de grade, ajutat de mărirea preţurilor la întreţinere. Aparatul “agricultură” va beneficia de sol, care se recomandă să atenueze şocurile crizei şi să reţină apa de ploaie, fără irigaţii costisitoare. Este cunoscut faptul că exerciţiul la sol durează între 70 si 90 de secunde iar o minune, la noi, ţine numai 3 zile. Vom construi microautostrăzi în sistemul km cu km, pas cu pas, bob cu bob, şi se va renunţa la elementul “împuşcă cioară” din pădurea Ciorogârla, unde cele 62 de arme au făcut tumbe peste gardul de sârmă ghimpată. Urmează să se pună crucea lui Dan Grecu de la inele peste voturile de la Paris, unde, prin extensia braţelor, în sala ambasadei, timpul de execuţie al figurii impuse a fost sub cel calculat de coregraful de la Bucureşti. Elementele acrobatice “Berceanu”, specifice circului românesc, vor fi îmbinate cu figuri de Buftea pe muzică aleasă. Aleasă din filmul “Cu mâinile curate”, seara târziu, după competiţie, când pesediştii dorm iar preşedintele juriului ascultă coloana sonoră, exact atunci când Semaca trage şi spectatorii sunt ciuruiţi. Un fleac de articol bugetar.

În premieră absolută pentru ţara noastră, se va introduce taxa pe sucuri, hot-dogs, chiftele cu hamsii şi porc fără gripă. Se va implementa, treptat, la lotul de juniori, dar şi la sportivii seniori, supravieţuitori ai adoptării impozitului pe pensii (Vezi şi par. 1). Să nu uităm cà medicina sportivă face progrese iar celulita face ravagii, mai ales în SUA, ca să nu mai vorbim de cazul Sandra Izbaşa, cea care şi-a rupt tendonul. Astfel, calul de bătaie al bugetului pe figuri liber-impuse va fi înlocuit cu masa de sărituri peste masă. Adio, savarine (sorry, Copos !), bye-bye Cola (sorry, Obama !). Acum să vă văd ce figură impusă veţi face…

Urmează cireaşa de pe tortul suprataxat. Se vor mări sumele alocate serviciilor secrete. Acestea vor asculta, cu atenţie, indicaţiile de blat ale antrenorilor, în timp ce sportivii îşi vor superviza adversarii din est, dar şi din vest, şi le vor urmări evoluţiile de la sol dar şi din aer. Ca o concluzie, stimată comisie, recomandăm, ca figură de final, să se utilizeze “sfoara”, cu săpun sau fără, cu trecere din “cumpăna” vieţii a pensionarilor săraci, nescutiţi de impozit. Ieşirea va fi în poziţia întins pe spate, relaxat. Atenţie, însă! Dupa noul Cod, punctajul de pensie nu se va mări dacă ieşirea de pe covor va fi fără muzică iar sportivii se vor întinde mai mult decât plapuma. Pentru astăzi, cred că vă ajunge. Pe curând sau…rămas bun. Aşadar, vom reveni, daca vor mai exista spectatori, cu secţiunea: “Cheltuieli cu munca vie”.

A Boci, bocire

În decembrie 2008,  românii erau cuprinşi de frenezia cumpărăturilor şi a serbărilor câmpeneşti demne  de   Guiness Book  (vezi şi “Bucurii în vremuri de criză”,  de acelaşi autor).  Acum,  lacrimile  ni  se  scurg  pe  obrajii supţi de vicisitudinile lui 2009.  Anul trecut,  în timp  ce întreaga lume era atinsă de criză,  noi devastam magazinele  cu  ajutorul cardurilor,  umpleam până  la  refuz staţiunile şi stabileam recorduri în materie de cârnaţi, prăjituri şi flash-mob-uri cu Moşi Crăciuni fericiţi. Între timp, pacostea economică mondială ne-a atins în plin. Atât pe noi cât şi, mai ales,  pe cardurile noastre. Turismul intern s-a restrâns la limita plapumei proprii, cârnaţii, cu excepţia celor electorali, au redevenit  delicatesa  vremurilor cartelei de alimente  iar adunările vesele s-au redus la cele în care candidaţii promit bunăstarea jurând cu mâna pe portofel.

Vom avea şi alegeri în acest sfârşit de an, alte alegeri. Vom vota pentru preşedintele ţării. Al ţării în care guvernele se schimbă acum ca şosetele cârpite în urma constrângerilor bugetare dictate de FMI. În ciuda fluierăturilor venite din deal, de la Cotroceni, guvernul liberal al lui Tăriceanu trecea prin lanurile mănoase  ale  lui  2008,  vorba poetului din prova, precum  un vodă prin grădina cu zarzavat, mai duios decât o Anastasie călare pe poneiul de la malul mării.  Cu toate acestea, într-un final previzibil şi în mod natural, guvernul Tăriceanu avea  să-şi  dea obştescul sfârşit. Marea majoritate parlamentară, formată în urma alegerilor legislative, ne promitea la începutul anului 2009 un guvern stabil pentru 4 ani.  Nu a fost să fie. Lovitura de graţie dată lui Boc, pentru conformitate: Boc al II-lea, a fost aplicată într-o zi de 13. Mai precis, 13  octombrie 2009.  Ziua în care,  pentru prima dată în ultimii 60 de ani, un guvern a fost demis printr-o moţiune de cenzură.

Ceea ce nu a păţit Tăriceanu anul trecut, avea să i se întâmple  anul acesta lui  Boc.  Şi dacă,  în 2008, preşedintele ar fi sperat, poate, la o cădere a guvernului în urma unei moţiuni, anul acesta nu şi-a dorit, cu siguranţă, prăbuşirea executivului. Cu toate acestea, soarta a fost potrivnică.  Încă un motiv de jale,  necaz şi lacrimi naţionale.  Noi, poporul român aflat veşnic în campanie,  descoperim alte semnificaţii, intuim ultime definiţii ale tristeţii şi neîmplinirii.  A Boci, “Boc”-ire,  sunt cuvintele care vor îmbogăţi lexicul suferinţei noastre perene. Poate doar cârnatul electoral şi apariţia alesului în mijlocul mulţimii strânse la sâmbra naţională  a oilor să ne mai potolească amărăciunea.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Spre neuitare, Bucurii in vremuri de criza. 27 decembrie 2008

Criza din noi

E criza !E criza, iar! Toata lumea canta, rade si danseaza. Statiunile de pe Valea Prahovei sunt luate cu asalt, intr-o frenezie fara precedent. Este o veselie generala si atotcuprinzatoare, ca de sfarsit de lume si inceput de ev auster. Se pare ca hazul face parte din viata noastra de zi cu zi si nu are nicio legatura cu necazul global. Ambianta maiestuoasa a megapetrecerii hibernale are ceva din cea a balului de pe un Titanic aflat in cursa de adio.

Guvernanti si simpli cetateni, oameni de bine si turisti din oferta “last-minute”  se zbenguie pe partiile inzapezite, se dau de-a rostogolul, aluneca la vale chiuind,  pe punga populara de 1 leu  sau cu snowmobilul lui Copos, pe datorie. Seara, toata lumea se retrage pentru nici nu mai conteaza ce aniversare, la Cabana Schiorilor. Aici, ca din intamplare, isi fac aparitia si presedintele tarii plus ministrul turismului cu familiile, invitatii si ceilalti privitori de meserie. Petrecerea continua.

Dar, pentru ca nu toata populatia urbana a Romaniei a incaput pe Valea Prahovei in aceste zile, a fost nevoie sa se organizeze  oaze de buna dispozitie si relaxare, si in zona condominiilor din orasele tarii. Astfel, programul hypermarketurilor a fost prelungit pana la ore tarzii in noapte. Cursa cu carucioare din sarma printre rafturi plesnind de bunastare a ajuns sport national. In pauzele de aprovizionare frenetica,  se organizeaza evenimente unicat la scara planetara. Delegatii permanenti ai Guiness Book au zilele acestea probleme importante de rezolvat.

Ieri s-a batut recordul mondial la numarul de Mosi Craciuni adunati intr-un singur loc, astazi am gatit cel mai lung carnat afumat: 392 de m. Un fleac. Se putea si mai mult dar ne-a fost mila de ei. Nu, nu este vorba despre porci. In loc de desert, avem cel mai greu tort cu frisca de pe Pamant. Cei de la Cartea Recordurilor sunt uluiti. Se pare ca vom mai dobori o bariera.  În acest caz, va fi un record greu de cuantificat, usor de perceput, insa. De Revelion, vom fi cea mai vesela tara din lume pe vremuri de criza. Si nimeni nu ne va putea lua aceasta bucurie.