Porto Katsiki 2017

Transplant de cap la români

(reluare)

Avatar cu cap de Melissa din Bărbuleşti

Avatar cu cap de Melissa din Domnesti

Transplantul de cap, cea mai mare cucerire a chirurgiei moderne, a ajuns, în sfârşit, şi la noi. Chiar dacă mulţi străini nu o recunosc, sunt sigur că şi-ar dori cap de român pe umeri. Cu urechi, cu tot, desigur. Păi, stimaţi cititori de bloguri obscure, cine nu ar vrea să îşi ataşeze, la un corp de umil trecător prin viaţă, un cap de… Tonitza?. Ori de  Brâncuşi. Sau, de ce nu, de Vuia, Dracula, respectiv, Inna, Alexandra Stan nebătută ori Andreea Esca nefardată?.  S-ar putea forma, chiar, un fel de castă, un Bilderberg, o Uniune Planetară a celor cu cap de român. Vă daţi seama ce s-ar putea  întâmpla? Omenirea ar  trece, după lupte seculare, într-o nouă epocă. Cea a  românizării forţate.

O specie necunoscută de om, cu adaptabilitate sporită şi rezistenţă la stress în regim de foame, s-ar impune fără probleme. Planeta Pământ se va repopula, în timpul cel mai scurt, din peninsula Kamceatka la Polul Sud, din Yosemite Valley până în Trafalgar Square (mai ales), cu noile creaturi mixate prin medicina actuală. Homo Sapiens Romanocefalus  se va încorona drept noul stăpân al lumii. Fericit va fi, în consecinţă,  acel american obscur din Bronx  care ar primi un cap din genul “Becali”. Într-un an de zile ar deveni, din homeless renegat, multimiliardar omnipotent. Ar institui imediat  taxă pe podul din Brooklyn, ar vinde pe bucăţi, numai către miniştrii apărării, Central Park-ul şi ar înfiinţa, chiar lângă Statuia Libertăţii, un cartier de lux, dar fără canalizare, „Pipera 2 from USA”.

Cine nu şi-ar dori, chiar şi Obama să fii, un cap de Adi Minune, să le cânţi yankey-lor manele rithm and blues, rock and Vijelie, cu a lui nemuritoare: „Of, viaţa mea!”, respectiv „Oh, my rrom life”., american style?  Evident, o groază de  astfel de combinaţii, mai mult sau mai puţin horror,  s-ar putea constitui  datorită noilor cuceriri ale ştiinţei. Astfel, o Monica Tatoiu cu corp de Nadia Comăneci ar fi realizabilă, numai să vrea şi ea, normal. Există, însă, ca în orice transplant ordinar de organe, şi incompatibilităţi de acceptare, pe baza analizelor ADN, EKG sau DNA făcute de către specialişti. Cine şi-ar putea închipui  o Madonna cu bust de Mama Natură, ori  o Jesicca Alba cu nas de Tonciu? Nci măcar un Ponta cu chip de Băsescu nu ar fi acceptat, în ciuda coabitării liber consimţite. Totul până la un punct.

Sociologii  atrag atenţia că joaca de-a capul de român, fără studii complexe de impact asupra omenirii, ar putea fi devastatoare. Se ştie că transplantul de cap este acum o realitate, dar nu şi transplantul de corp, de trup fără partea superioară,  capul. Cu gât, cu tot. Adică, să nu cădem în extrema cealaltă, stimaţi compatrioţi.  Majoritatea românilor de la bloc şi-ar dori trupuri de congolezi, mai mult în sezonul estival  şi, mai ales, de eschimoşi, iarna, când se scumpeşte gazul. În felul acesta, purtarea capului de român ar deveni un fetiş, o modă trecătoare, precum cea punk, hippy sau power-flower.

Nici viceversa, respectiv căpăţâni de chinezi pe umeri de români, nu ar fi de dorit. Păi, în zece zile s-ar termina toate autostrăzile, am pune un turnuleţ Eiffel pe Moldoveanu şi am copia Monte Carlo în Mamaia lui Mazăre.  Plus Las Vegas la Năvodari. Nu ne-ar mai rămâne nimic de făcut, iar poporul ar putea degenera prin trândăvie. Şi aşa, ultimul recensământ zice că nici nu se mai ştie câte capete de români netto mai sunt prin lume. Vă daţi seama cât de căutaţi suntem? Aşadar, fiţi mândri de voi, dragi prieteni, fiţi mândri de capul vostru, nu lăsaţi la preţ şi, mai ales, să nu trăiţi, vorba aceea „cu capul în nori”. Acolo, sus, nu face doi bani. Aici, vă puteţi îmbogăţi subit.. La bună vedere, pe curând!. Eu nu îl dau, deocamdată. Aştept oferte serioase.

Rom-In vs. Br-exit

Drept pentru care, observând că nimeni nu ne ascultâ, am iesit in lume cu yodel-it-ul. Ne primiţi? Dacă cu colindatul nu se mai fac bani, cu Steaua nici aât, iată că, cel puţin, melodia României la Eurovision – 2017 face furori în barurile londoneze chiar în ziua declanşării oficiale a Brexit-ului. Şi uite aşa, yodelit-ul, noua chiuiturâ mioritică, ce răsună astâzi pe întinsul arc carpatin, aduce regrete în suflete de inglişmani în curs de dezafiliere. Oh, what a pitty!, u’re gonna be out of business!. Da, dar România de-abia a intrat, cu adevărat, în concert. Yodelitzi, aşadar, nepoţii mei, chiuiţi şi hăuliţi pentru zile mai bune! U’re all In.
.

Pinguini apăraţi de NATO sau cum am trăit sfârşitul lumii la Buzău

(reluare)

Asteptându-l pe EL (783)

Asteptându-l pe EL (783)

După cel mai călduros Crăciun din istorie, a venit urgia. Cel mai îngheţat Revelion. Pe noi ne-a prins pe drum, nu departe de casă. Vijelie, crivăţ, frig de crăpau pietrele, cu rinichi cu tot. Nimeni pe şoseaua aşa zis naţională, care ducea la Buzău. În faţa maşinii, oprită de troiene, zăcea un cadavru de cioară, corb, stăncuţă căzută la datorie. În aşteptarea altora, probabil. Aşadar, înaintarea noastră luase sfârşit. Ne-am zis că şi înaintarea în vârstă se va stopa tot aici, la curbura Carpaţilor, în marea asta albă, îngheţată bocnă. În contrast cu ceea ce era afară, cele mai negre gânduri începuseră să cutreiere neuronii încă funcţionali. Pentru un om aflat în faţa şemineului, ar putea părea absurde asemenea relaţionări aproape involuntare. Multe analize de film documentar ne-au chinuit mintea în clipele de agonie….

Oare de ce pinguinii preferă să se ducă atât de departe când aici, la noi, au tot confortul? Cum reuşesc urşii polari să meargă pe gheaţă, atâţia kilometri, fără ciorapi în picioare, iar noi nu putem să ajungem nici la Buzău, cu 4X4, anvelope de iarnă, 12 puncte penalizare? Cine o fi scornit bazaconia că cioara nu e bună de mâncat? Probabil că nişte oameni ghiftuiţi cu caviar şi plăcinte dobrogene, vreun Master Chef, Petrică-bucătarul, altfel nu pot să îmi închipui.”

Dar asta nu e tot, cum ar spune cei de la „Tele-Shop TV”. Întrebările, cu răspuns ataşat, au început să aibă accente dramatice. „De ce are nevoie omul de atâtea degete la picioare? Ca să îi rămână măcar unul, două, probabil, în caz de degerături pe drumurile naţionale. Ce instrumente folosesc eschimoşii atunci când se duc la toaletă: joagăr, ferăstrău mecanic, ciocănel de nuci sau pickhammer? Dacă li se strică bormaşina în timp ce sapă copca? Sună la 112, SMURD sau „Tele-Shop”, să le aducă sculă portabilă?”

Şi noi am sunat peste tot, dar au zis să rezistăm, că marfa ne va fi livrată prin curier rapid, când se dezgheaţă ţara, după sărbători. Poate vor fi la ei sărbători, ne-am gândit, la noi vor fi comemorări, dacă nu apar salvatorii. Dar asta nu e tot, după cum vă spuneam. Cică ne dădeau şi două becuri cu leduri, bune pentru beci, podul casei şi debara. Dacă nu ai degete funcţionale la mâini, degeaba. Plus două perechi de şosete „Zip Socks”, originale, fără vârf. Lumânările se terminaseră. Nu ştiam, în schimb, dacă merita aşteptarea. Oricum, cel puţin cu ciorapii fără vârf, cred că au nimerit-o.

Începusem să visez, deja. Cred că intrasem în faza a III-a şi ultima. Se făcea că eram cazaţi în Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac. Pe LCD-ul din perete rulau reclame la călătorii în Caraibe iar eu beam ceai fierbinte cu paiul, sub pătură. Deodată, un ţignal ca de batoză rusească, din altă lume, ne-a readus cu picioarele pe pământ. Sau, mă rog, pe banchiză . Coşmarul luase sfârşit. De nicăieri, parcă, a apărut…EL. Utilajul salvator. Un fel de tractor şenilat sovietic, de război, EL-783, cu însemnele Armatei Române. Slavă în veci ostaşilor români, la orice ar folosi ei!

Astfel, datorită oamenilor care îşi servesc patria, dar şi pe cei de la Drumuri , am ajuns la masa de Revelion. La fix pentru a prinde ultima porţie de cordon-bleu cu carne de pasăre. Nici nu am mai întrebat ce fel de pasăre. Trăiam, eram vii. Păsările acelea nu au avut norocul nostru. Ne întrebam până când, deoarece a doua zi ar fi trebuit să plecăm iar la Buzău. Se anunţau ninsori moderate. Noroc că suntem în NATO.   

Cronica după Ureche (XIII)-“Cum trasu vodă săgetutza către chiliutza Lac tri şi hatmanu Dragnea tras ţeapă şi cum vodă bătutu mingiutza cu raketutza în timp ce hatmanu Dragnea bătut codrutza. Sau dimpotrivă”

"O, cal frumos". Cu Pegasul nostru poţi uita de Boeing-ul lor

“O, cal frumos”. Cu Pegasul nostru poţi uita de Boeing-ul lor

in memoriam George Beza

Carele am scrisu o samă de cuvinte ce suntu audzite din om în om, de pre la procurorii ceia pricinoşi, de pre la iscoadili urechioase sereioase şi tuşica Codrutza de la denea. De oameni vechi şi bătrâni precum conu Gâdea HD de la antenili și în letopiseţ la Constitutzie nu sunt scrise, ce s-au scris aice şi în dosărelili prefăcutili, după domnia lu Traianu–vodă marinelu pensionaru da’ întorsu în câmpu muncii la locu faptii că plictisitu acas să aştepti citatziili înainte de domnie lu’ Iohannis-vodă. Deci cine va ceti și  le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine şi amenzili nu va lua şi nici nu va sughiţa; cine precum îi va fi voia, așa va face. Da’ să nu o facă pe martoru protejatu degrab turnătoriu dupe ce trecutu balamucu. Mama loru.

 Iohannis-vodă cel neamţ şi mare vorbitoriu către norod, da’ mai mult în gându, luund domnia  ţării cu junii hărmăloşi şi liberi și viind pesedeii baroneţii în dzilele lui la putere, i-au bătutu foarte rău pre penelei și au luatu și Cetatea Albă lu Videanu și Chilia Lac Tri şi Divanu şi Governu de la turci. Pardon, de la tehnocraţii lu lipcanu Cioloş care fugitu degrab la boiernie, de unde şi venitu, da’ mai statu o lună, două, să dea cu împrumutu pe vecie auru di la răzeşii moţi, da unii dzicu că dispărutu în ceaţă acolo, de unde o venitu lumina şi întzărcatu Mutu iapa la Anderlecht, la Brugzel. Că nici nu mai şti, dragă cetitoriule,  cine di la care şi de ce  a luatu puterea şi năravu.

Şi îl chemă vodă la ceasu de seară şi pre boier motorizatu Tăriceanu şi pre marinelu vodă trombonistu pinochistu care nu mai ştie nime care pre unde umblă precum găinili fără capu prin ogrăzili prădati di hoardili reunite de ciolăşei julieni userei şi pemepei. Iohannis-vodă cel neamţu multe războaie au bătutu, cel mult unu şi cel puţin la anu’ şi la multzi ani, în veacu vecilor, că Moldova nu e a mea. Şi nici a lu vodă Traianu că i-a luat vodă moscalu moldovanu Dodon paşaportzelu. Ghinion. Și așe să aude din oameni vechi și bătrâni că, câte războaili au pierdutu, atâte mănăstiri cu biserici n-au făcutu ci plecatu degrab la Maiami, la finu cumătru care ţine chiliile cămărutzele palatili  lu vodă curate, să bată mingiuca la părete,  da nimerica nu ştie câte mai are. Mingiutze.

Iohannis-vodă, carele face lucru bine făcutu de alţii şi mare propritaru de bojdeuci din medităţii când s-au apucatu să facă Chilia Lac number 2 poroclită şi Cetatea Neamţulu cu terenu di tenis cu mingiuţze gălbioare, au tras cu arcu Iohannis-vodă dintr-un vârvu de munte stâlpu Vodafonulu ce este pre lângă mănăstire la Cotroceni lângă cutia cu sepepei la porţili di la Leu şi Cârnatu cum zice de şagă norodu. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu şi terenu cu zgură. Și este mult locu de unde au trasu pănă în Chilie. Cam dzece stătzii di trin galbin făr’ de cai. Pus-au și pe boiernași de au tras, pre vătavu de copii coniţa Gorghiu care spărie  copilaşii că le fură Ponta globuletzili din pomu și temili la galigrafie şi pre Blaga momental detaşatu la beciurili domnescu. Deci unde au cădzut săgeata vătavulu de copii au făcutu fileu la terenu cu mingiutze, iar unde au cădzut săgeata unui copil din casă făr’ de teme la galigrafie au făcutu clopotnița. Pardon, adecă scaunu arbitrulu de scaunu: codrutza Coniţa. Pardon, coniţa Codrutza.

Iară Iohannis-vodă făcu strigare la tevereu si pe feisbuku “La multzi ani, norod credinciosu 20%, în sănătate şi vin la ofertă în pocali. Alles gutte and a hapi niu iăr!” că l-apucatu remuşcările în ingleză şi au făcut căutare tuturor românilor carii era cu dânsul da’ mai mult era printre spanieli şi talieni cu gândul la Revelion şi pârjoalile jumerile din strachini scăpate de mâna lungă a cioloşiştilor și i-au întrebat, merge-vor cu dânsul la Maiami au ba, ce toți au priimit să meargă, în cor, că într-alt chip nu avea cum dzice, că nu avea cum merge într-altă parte de răul tălhăritului şi teveaului, da’ cum încăpe toţi în avionu şi de unde atâte mingiutze şi rachetutze? . Da’ Dragnea hatmanu zisu lu vodă să meargă liniştitu că e locu pentru toţi cei 3 răzeşi credincioşi şi doamna în airoplan. Cu tăt cu raketutze.  Şi mingiutze.

………………………………………………………………………………………………………

Carele si io ditamai cronicaru mai bătrînelu la minte chiar decât conu Gădea HD, cronicaru după Ureche, eram gata să săvîrşescu cronicutza făr a spune domniilor voastri cine rămas în ţară dupe ce plecatu la Maiami vodă să facă praznic de pierdere răzbel cu pesedei că hatmanu Dragnea scrisu pre totzi pesedei buni de polcovnici de Govern, vreo 2436 şi pe vel Grindeanu şi  kamikaza Sevil, într-un izvod şi l-au dat la vodă care a dusu izvodu la sala tronulu taman în fundu curţii şi aşa dzicu iscoadili că iscălitu cu mâna lui şi felicitatu de pe tronu turcescu dedeman printre sudălmi de bine şi la mulţi ani la beciu pre slujitorii ministroşi pretini cu Dragnea carele degrab fostu luaţi la ocheadă di conitza Codrutza care ţine cheile de la beciu domnescu sub perină să nu le şterpelească Ghiţă haiducu, fugitu momental în codrii care nu se mai egzistă din deşertu di la Izrael la vale, prin Balestrina.

Apăi, dacă-i aşe, toarnă paharnice în pocale beutura cu găurele de la portogheni şi julieni că mai prostu ca acuma nu mai fostu şi om vede mâne dacă vom mai deştepta…La bună vedere şi întru mulţi ani de dzile ! Sus pocalu şi zi-i vornice guristu copilaşu minune lu Tom Ali Moshu la zongoră manelutza preferata lu vodă neamţu care uitatu vel banu Cioloş să aducă boing cadou de Santa Klaus lu vodă şi trimisu la Maiami pre un murgu mârţoagă înaripatu: “O, cal frumos!”. Şi vornicelu bucălatu Fuegu mintenaş ticluitu plagiatu şi el din ţări streine, de la Chişinev, manelutza cu hrisov către mămuca lui ca se plângă’n hohote tot norodu di Revelion: “Împodobeşte mamă calu că mi-o furat rromanii bradu”. Mama loru la toţi, aşadar. Făr’ de discriminare. Sol major:

Salonic, Olimp, Edessa, Katerini – 2016, octombrie

20161007_112625 20161003_084023 20161003_150934 20161004_084307 20161004_172423 20161005_084856 20161005_092914 20161006_085432 20161007_090137 20161007_104703

“Şi cu asta ce-am făcut?” – Constantin Tanase

“Şi cu asta ce-am făcut?”

 

Constantin Tănase (1880-1945)

 

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare ! Jos Cutare !?
Şi cu asta ce-am făcut ?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie ,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize ?
Şi cu asta ce-am făcut ?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

News, News, News! Ne face plăcere să anunţăm onoratul auditoriu că, în preajma Revelionului, se va lansa : “Cronica după Ureche – Episodul XIII”. Astăzi, într-o formulă restrânsă, a avut loc şi lansarea pe piaţă a teaser-ului, trailer-ului, a rezumatului oficial al episodului. Iată-l în premieră mondială, numai aici, pe blogul lui nastyb0y:Cronica dupâ Ureche. Despre cum trasu vodă săgetutza spre chiliutza Lac tri şi hatmanu Dragnea tras ţeapă şi cum vodă bătutu mingiutza cu raketutza în timp ce hatmanu Dragnea bătut codrutza. Sau dimpotrivă”. Stati pe-aproape. Aşa ceva nu veţi mai citi în veci.