Rom-In vs. Br-exit

Drept pentru care, observând că nimeni nu ne ascultâ, am iesit in lume cu yodel-it-ul. Ne primiţi? Dacă cu colindatul nu se mai fac bani, cu Steaua nici aât, iată că, cel puţin, melodia României la Eurovision – 2017 face furori în barurile londoneze chiar în ziua declanşării oficiale a Brexit-ului. Şi uite aşa, yodelit-ul, noua chiuiturâ mioritică, ce răsună astâzi pe întinsul arc carpatin, aduce regrete în suflete de inglişmani în curs de dezafiliere. Oh, what a pitty!, u’re gonna be out of business!. Da, dar România de-abia a intrat, cu adevărat, în concert. Yodelitzi, aşadar, nepoţii mei, chiuiţi şi hăuliţi pentru zile mai bune! U’re all In.
.

Pinguini apăraţi de NATO sau cum am trăit sfârşitul lumii la Buzău

(reluare)

Asteptându-l pe EL (783)

Asteptându-l pe EL (783)

După cel mai călduros Crăciun din istorie, a venit urgia. Cel mai îngheţat Revelion. Pe noi ne-a prins pe drum, nu departe de casă. Vijelie, crivăţ, frig de crăpau pietrele, cu rinichi cu tot. Nimeni pe şoseaua aşa zis naţională, care ducea la Buzău. În faţa maşinii, oprită de troiene, zăcea un cadavru de cioară, corb, stăncuţă căzută la datorie. În aşteptarea altora, probabil. Aşadar, înaintarea noastră luase sfârşit. Ne-am zis că şi înaintarea în vârstă se va stopa tot aici, la curbura Carpaţilor, în marea asta albă, îngheţată bocnă. În contrast cu ceea ce era afară, cele mai negre gânduri începuseră să cutreiere neuronii încă funcţionali. Pentru un om aflat în faţa şemineului, ar putea părea absurde asemenea relaţionări aproape involuntare. Multe analize de film documentar ne-au chinuit mintea în clipele de agonie….

Oare de ce pinguinii preferă să se ducă atât de departe când aici, la noi, au tot confortul? Cum reuşesc urşii polari să meargă pe gheaţă, atâţia kilometri, fără ciorapi în picioare, iar noi nu putem să ajungem nici la Buzău, cu 4X4, anvelope de iarnă, 12 puncte penalizare? Cine o fi scornit bazaconia că cioara nu e bună de mâncat? Probabil că nişte oameni ghiftuiţi cu caviar şi plăcinte dobrogene, vreun Master Chef, Petrică-bucătarul, altfel nu pot să îmi închipui.”

Dar asta nu e tot, cum ar spune cei de la „Tele-Shop TV”. Întrebările, cu răspuns ataşat, au început să aibă accente dramatice. „De ce are nevoie omul de atâtea degete la picioare? Ca să îi rămână măcar unul, două, probabil, în caz de degerături pe drumurile naţionale. Ce instrumente folosesc eschimoşii atunci când se duc la toaletă: joagăr, ferăstrău mecanic, ciocănel de nuci sau pickhammer? Dacă li se strică bormaşina în timp ce sapă copca? Sună la 112, SMURD sau „Tele-Shop”, să le aducă sculă portabilă?”

Şi noi am sunat peste tot, dar au zis să rezistăm, că marfa ne va fi livrată prin curier rapid, când se dezgheaţă ţara, după sărbători. Poate vor fi la ei sărbători, ne-am gândit, la noi vor fi comemorări, dacă nu apar salvatorii. Dar asta nu e tot, după cum vă spuneam. Cică ne dădeau şi două becuri cu leduri, bune pentru beci, podul casei şi debara. Dacă nu ai degete funcţionale la mâini, degeaba. Plus două perechi de şosete „Zip Socks”, originale, fără vârf. Lumânările se terminaseră. Nu ştiam, în schimb, dacă merita aşteptarea. Oricum, cel puţin cu ciorapii fără vârf, cred că au nimerit-o.

Începusem să visez, deja. Cred că intrasem în faza a III-a şi ultima. Se făcea că eram cazaţi în Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac. Pe LCD-ul din perete rulau reclame la călătorii în Caraibe iar eu beam ceai fierbinte cu paiul, sub pătură. Deodată, un ţignal ca de batoză rusească, din altă lume, ne-a readus cu picioarele pe pământ. Sau, mă rog, pe banchiză . Coşmarul luase sfârşit. De nicăieri, parcă, a apărut…EL. Utilajul salvator. Un fel de tractor şenilat sovietic, de război, EL-783, cu însemnele Armatei Române. Slavă în veci ostaşilor români, la orice ar folosi ei!

Astfel, datorită oamenilor care îşi servesc patria, dar şi pe cei de la Drumuri , am ajuns la masa de Revelion. La fix pentru a prinde ultima porţie de cordon-bleu cu carne de pasăre. Nici nu am mai întrebat ce fel de pasăre. Trăiam, eram vii. Păsările acelea nu au avut norocul nostru. Ne întrebam până când, deoarece a doua zi ar fi trebuit să plecăm iar la Buzău. Se anunţau ninsori moderate. Noroc că suntem în NATO.   

Cronica după Ureche (XIII)-“Cum trasu vodă săgetutza către chiliutza Lac tri şi hatmanu Dragnea tras ţeapă şi cum vodă bătutu mingiutza cu raketutza în timp ce hatmanu Dragnea bătut codrutza. Sau dimpotrivă”

"O, cal frumos". Cu Pegasul nostru poţi uita de Boeing-ul lor

“O, cal frumos”. Cu Pegasul nostru poţi uita de Boeing-ul lor

in memoriam George Beza

Carele am scrisu o samă de cuvinte ce suntu audzite din om în om, de pre la procurorii ceia pricinoşi, de pre la iscoadili urechioase sereioase şi tuşica Codrutza de la denea. De oameni vechi şi bătrâni precum conu Gâdea HD de la antenili și în letopiseţ la Constitutzie nu sunt scrise, ce s-au scris aice şi în dosărelili prefăcutili, după domnia lu Traianu–vodă marinelu pensionaru da’ întorsu în câmpu muncii la locu faptii că plictisitu acas să aştepti citatziili înainte de domnie lu’ Iohannis-vodă. Deci cine va ceti și  le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine şi amenzili nu va lua şi nici nu va sughiţa; cine precum îi va fi voia, așa va face. Da’ să nu o facă pe martoru protejatu degrab turnătoriu dupe ce trecutu balamucu. Mama loru.

 Iohannis-vodă cel neamţ şi mare vorbitoriu către norod, da’ mai mult în gându, luund domnia  ţării cu junii hărmăloşi şi liberi și viind pesedeii baroneţii în dzilele lui la putere, i-au bătutu foarte rău pre penelei și au luatu și Cetatea Albă lu Videanu și Chilia Lac Tri şi Divanu şi Governu de la turci. Pardon, de la tehnocraţii lu lipcanu Cioloş care fugitu degrab la boiernie, de unde şi venitu, da’ mai statu o lună, două, să dea cu împrumutu pe vecie auru di la răzeşii moţi, da unii dzicu că dispărutu în ceaţă acolo, de unde o venitu lumina şi întzărcatu Mutu iapa la Anderlecht, la Brugzel. Că nici nu mai şti, dragă cetitoriule,  cine di la care şi de ce  a luatu puterea şi năravu.

Şi îl chemă vodă la ceasu de seară şi pre boier motorizatu Tăriceanu şi pre marinelu vodă trombonistu pinochistu care nu mai ştie nime care pre unde umblă precum găinili fără capu prin ogrăzili prădati di hoardili reunite de ciolăşei julieni userei şi pemepei. Iohannis-vodă cel neamţu multe războaie au bătutu, cel mult unu şi cel puţin la anu’ şi la multzi ani, în veacu vecilor, că Moldova nu e a mea. Şi nici a lu vodă Traianu că i-a luat vodă moscalu moldovanu Dodon paşaportzelu. Ghinion. Și așe să aude din oameni vechi și bătrâni că, câte războaili au pierdutu, atâte mănăstiri cu biserici n-au făcutu ci plecatu degrab la Maiami, la finu cumătru care ţine chiliile cămărutzele palatili  lu vodă curate, să bată mingiuca la părete,  da nimerica nu ştie câte mai are. Mingiutze.

Iohannis-vodă, carele face lucru bine făcutu de alţii şi mare propritaru de bojdeuci din medităţii când s-au apucatu să facă Chilia Lac number 2 poroclită şi Cetatea Neamţulu cu terenu di tenis cu mingiuţze gălbioare, au tras cu arcu Iohannis-vodă dintr-un vârvu de munte stâlpu Vodafonulu ce este pre lângă mănăstire la Cotroceni lângă cutia cu sepepei la porţili di la Leu şi Cârnatu cum zice de şagă norodu. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu şi terenu cu zgură. Și este mult locu de unde au trasu pănă în Chilie. Cam dzece stătzii di trin galbin făr’ de cai. Pus-au și pe boiernași de au tras, pre vătavu de copii coniţa Gorghiu care spărie  copilaşii că le fură Ponta globuletzili din pomu și temili la galigrafie şi pre Blaga momental detaşatu la beciurili domnescu. Deci unde au cădzut săgeata vătavulu de copii au făcutu fileu la terenu cu mingiutze, iar unde au cădzut săgeata unui copil din casă făr’ de teme la galigrafie au făcutu clopotnița. Pardon, adecă scaunu arbitrulu de scaunu: codrutza Coniţa. Pardon, coniţa Codrutza.

Iară Iohannis-vodă făcu strigare la tevereu si pe feisbuku “La multzi ani, norod credinciosu 20%, în sănătate şi vin la ofertă în pocali. Alles gutte and a hapi niu iăr!” că l-apucatu remuşcările în ingleză şi au făcut căutare tuturor românilor carii era cu dânsul da’ mai mult era printre spanieli şi talieni cu gândul la Revelion şi pârjoalile jumerile din strachini scăpate de mâna lungă a cioloşiştilor și i-au întrebat, merge-vor cu dânsul la Maiami au ba, ce toți au priimit să meargă, în cor, că într-alt chip nu avea cum dzice, că nu avea cum merge într-altă parte de răul tălhăritului şi teveaului, da’ cum încăpe toţi în avionu şi de unde atâte mingiutze şi rachetutze? . Da’ Dragnea hatmanu zisu lu vodă să meargă liniştitu că e locu pentru toţi cei 3 răzeşi credincioşi şi doamna în airoplan. Cu tăt cu raketutze.  Şi mingiutze.

………………………………………………………………………………………………………

Carele si io ditamai cronicaru mai bătrînelu la minte chiar decât conu Gădea HD, cronicaru după Ureche, eram gata să săvîrşescu cronicutza făr a spune domniilor voastri cine rămas în ţară dupe ce plecatu la Maiami vodă să facă praznic de pierdere răzbel cu pesedei că hatmanu Dragnea scrisu pre totzi pesedei buni de polcovnici de Govern, vreo 2436 şi pe vel Grindeanu şi  kamikaza Sevil, într-un izvod şi l-au dat la vodă care a dusu izvodu la sala tronulu taman în fundu curţii şi aşa dzicu iscoadili că iscălitu cu mâna lui şi felicitatu de pe tronu turcescu dedeman printre sudălmi de bine şi la mulţi ani la beciu pre slujitorii ministroşi pretini cu Dragnea carele degrab fostu luaţi la ocheadă di conitza Codrutza care ţine cheile de la beciu domnescu sub perină să nu le şterpelească Ghiţă haiducu, fugitu momental în codrii care nu se mai egzistă din deşertu di la Izrael la vale, prin Balestrina.

Apăi, dacă-i aşe, toarnă paharnice în pocale beutura cu găurele de la portogheni şi julieni că mai prostu ca acuma nu mai fostu şi om vede mâne dacă vom mai deştepta…La bună vedere şi întru mulţi ani de dzile ! Sus pocalu şi zi-i vornice guristu copilaşu minune lu Tom Ali Moshu la zongoră manelutza preferata lu vodă neamţu care uitatu vel banu Cioloş să aducă boing cadou de Santa Klaus lu vodă şi trimisu la Maiami pre un murgu mârţoagă înaripatu: “O, cal frumos!”. Şi vornicelu bucălatu Fuegu mintenaş ticluitu plagiatu şi el din ţări streine, de la Chişinev, manelutza cu hrisov către mămuca lui ca se plângă’n hohote tot norodu di Revelion: “Împodobeşte mamă calu că mi-o furat rromanii bradu”. Mama loru la toţi, aşadar. Făr’ de discriminare. Sol major:

Salonic, Olimp, Edessa, Katerini – 2016, octombrie

20161007_112625 20161003_084023 20161003_150934 20161004_084307 20161004_172423 20161005_084856 20161005_092914 20161006_085432 20161007_090137 20161007_104703

“Şi cu asta ce-am făcut?” – Constantin Tanase

“Şi cu asta ce-am făcut?”

 

Constantin Tănase (1880-1945)

 

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare ! Jos Cutare !?
Şi cu asta ce-am făcut ?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie ,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize ?
Şi cu asta ce-am făcut ?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

News, News, News! Ne face plăcere să anunţăm onoratul auditoriu că, în preajma Revelionului, se va lansa : “Cronica după Ureche – Episodul XIII”. Astăzi, într-o formulă restrânsă, a avut loc şi lansarea pe piaţă a teaser-ului, trailer-ului, a rezumatului oficial al episodului. Iată-l în premieră mondială, numai aici, pe blogul lui nastyb0y:Cronica dupâ Ureche. Despre cum trasu vodă săgetutza spre chiliutza Lac tri şi hatmanu Dragnea tras ţeapă şi cum vodă bătutu mingiutza cu raketutza în timp ce hatmanu Dragnea bătut codrutza. Sau dimpotrivă”. Stati pe-aproape. Aşa ceva nu veţi mai citi în veci.

 

Cucuveaua mov

Movia cucuvea

Movia cucuvea

Odată, o ditamai cucuvea, ce-avea cuib la denea, şefă peste colivie, se dădea movie, ca să nu se afle că e colilie. Şi pe Internet, chiar, se dădea. Că era la modă, printre păsăret, să îţi faci e-mail chiar pe internet, să te dai movie când, de fapt, tu eşti colilie. Şi cam rozalie. Şi mai mare peste colivie. Nu e băşcălie, nici chiromanţie, poţi să fii şi deputat, bădie, de te iei de colilie tot ajungi la colivie. Chiar dacă vezi cum recoltele în roni sau verzi se tot topesc, ori cum grăunţele-n hambare, la alţii, se–nmulţesc şi conturile lor cresc şi cresc, de zici ceva, te va mânca „Beciul Domnesc”. 

Toţi guguştiucii din sat ştiau de cucuveaua movie dar niciunul nu gângurea despre cucuvea. Toată lumea îşi ţinea, de teamă, pliscul, ca să nu mănânce zeamă de la colivie, arpacaş pe datorie, ori mălai pe veresie. De acum înainte, tot neamul tău, cu porţia şi pe vecie. Numai Ghiţă, pleşuvul, mai gugugştiucea şi o măscărea pe movie, prin faţa uşii de la denea,  în direct, pe la o oră nu tocmai târzie, dar în aşa fel încât mult păsăret să ştie. Chiar dacă nimeni nu îl întreba, Ghiţă şoptea versuri grele, de belea, ori pliscăia câte-n lună şi în stele, despre cucuvea, unei vrăbii care mai departe şi ea ciripea, chiar la tv România.

Că, cică, el nu vrea să-şi  dea din sat, senat sau deputat demisie şi nici să plece, mai mult sau mai puţin forţat, în vreo permisie. Acum e şef la o comisie pe unde multe triluri cu şpiluri  s-au auzit şi multe hituri cu bufuri pentru păsăret aiurit şi aburit s-au lansat, spre a fi cât mai debusolat, tu, care nici nu ai aflat, vai ce păcat!, ce e aceea „cucuveaua mov” care a plagiat. Dar ce-a făcut, frate, a zburat din sat în sat, din pat în pat, ori n-a avut ce face şi-a mâncat păsat? Nu. Mănâncă ce mâncăm şi noi: supă de linte, un castron la doi. Doar dacă eşti la colivie, ai parte chiar şi de orez. Boabe: o mie.

Ghiţă, însă, e bârzoi rău şi zice c-o ştie, chiar, pe temuta movie încă de pe vremea când ciuguleau struguri şi must în vie. Pe atunci cântau, ca la mustărie, cu glasuri de  bâtlan şi  ciocârlie, melodii de prietenie, de pahar şi sindrofie. Exemplu de melodie, preferată de movie: „Ghiţă, te aştept deseară la portiţă”. Dar guguştiucul de Ghiţă nu ştia că portiţa era la denea, unde îl chema o cucuvea, roz, grena sau cu ciuf vâlvoi, ca al vreunui cucuvoi. Ca să dea o declaraţie, despre vreo relaţie cu o conspiraţie care se vorbiră, şi se sfătuiră, pe l-apus de soare, să mi ţi-o doboare, pe cea cucuvea, că-i mai colilie şi are pene o mie, dar nimeni nu ştie că e şi movie (orice asemănare cu alte poezioare e pur întâmplătoare, acolo e vorba de mioare mii şi stele făclii).

Addenda. (va urma, numai dac-acest poet, simplu vrăbioi de prin păsăret, nu va tăcea deloc şi va fi chiar luat în cioc, de către şefa de la denea, răpitoarea ce işi spune cu mult sau mai puţin folos, dar graţios: „movia cucuvea”). –în actualizare.

Poezie de toamnă lungă

cos“Toamnă, tu ne-aduci
Multe fructe dulci,
Mere roşii şi gustoase,
Pere galbene, zemoase. 

Toţi acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori in seară,
Toamna au roade bogate,
Au şi fructe, şi bucate.

 

Mere, pere în panere,
Prune bune şi alune
Şi gutui amărui
Cu puf galben ca de pui.
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume.”

Autor: fără autor

N.E (nota editorului). Autorul a dorit să fie anonim ca să nu dea cumva DNA-ul peste el precum că primeşte foloase necuvenite, dar el nu are nicio vină dacă toamna a fost lungă şi s-au umplut panerele cu de toate. Ca şaormele lui Pappy din Vitan. Mai precis, după cum scrie şi în denunţ :”Şi tot felul de legume de nu le mai ştii pe nume“, adică e un denunţ anonim, calomnios, cu de toate, dar sub acoperire. Omul nu are nimic de declarat, nu mai ştie nimic, e martor protejat. De fapt, denunţătorul are şi circumstanţe atenuante, pentru că el nu a cerut vreun folos sau o geantă de bani ca la Ministerul d-nei Udrea. Nu. Lui, învinuitului, i s-au oferit obiectele infracţiunii fără să ceară ori să dea la schimb altceva. Citez: “Toamnă, tu ne aduci multe fructe dulci”. Unde vedeţi voi că e vorba despre bani, marafeţi, mălai?  Nici măcar despre “verzişori” nu e vorba aici, deoarece darurile necuvenite sunt dulci, coapte de mult timp, căzute de pe craca de sus. Adică, fructele.

În plus, se vorbeşte cu cuvinte alese cu grijă despre muncă cinstită, nicidecum despre vreo hoţie, tălhărie, corupţie (vezi cazul lui Cocoş, om corect, anonim care a muncit toată vara prin Dubai, după care la domiciliu (în arest, de parcă munca cinstită e făcută pentru fraieri, nu pentru baroni).  Citez din dosar, culegerea de poezii: “Toţi acei ce-ntreaga vară au lucrat din zori în seară”. E clar. Este vorba de o manipulare ordinară şi primitivă. Cu “p” de la Prună. Pentru că Pruna poate fi şi bună.  Se şi subliniază, de altfel:  “Mere, pere în panere (atenţie, “in panere”, nu în conturi, în sacoşe ori în portbagaj), prune BUNE (nu rele, nu acre, nu stricate, nu nimic) şi alune (nu ştim ce caută aici alunele, dar sunt băgate de procurori ca să dea bine şi să fie ghiveciul mai gustos)”.

Ni s-a mai reproşat la audieri că de ce am zis despre toamnă că e lungă. Unde am văzut noi aşa ceva? De data asta a fost cam lungă, e adevărat, dar noi nu am zis nimic despre toamnă, ci despre poezie că e lungă. Atât ne-a trebuit. Imediat ne-a luat la rost criticul literar, procurorul Dănileţ de la CSM, cel care stă la pândă ca să ne fure gutuile din panere. Cu panere cu tot. Pentru că, stimaţi iubitori de poezie necoruptă, scopul criticilor care este? Să intre toţi şi toate, cu panere, cu tot, la beci, domnesc sau nu, în atmosferă controlată, să nu facă guturai. De aici vine şi îndemnul lor, cică: “Bagă-i, frate, la răcoare, / S-avem ‘full’ în galantare/ Să avem şi ce mânca/ Şi-o pălincă de om bea/ Că de n-ar fi la răcoare/ Lumea-ar sta pe la votare/ Să voteze cu săgeata, cu Pruna şi cu tomata“. Autor: autor anonim.

P.S. Pe ăştia nu-i mai vede DNA-ul. Un grup de hackeri, producători de salam, autointitulat MARCEL, ne-a atacat pagina şi a introdus peste panere o reclamă la foloase necuvenite, cică :”Marcel, de ai poftă de mezel”. La răcoare şi cu tine, Marcele ! Să ai poftă.