Cireada fraierilor

acum şi pe www.inpanamea.ro

Fraierul poate învinge doar când vor ei

Zilele vieţii noastre se petrec în griji continue. Adesea, ne întrebăm de ce nu ne ajung banii pentru plata întreţinerii sau a ratelor, de ce durează atât criza blestemată, de ce copiii poartă cizme în mijlocul verii, de ce ne simţim striviţi, ignoraţi, umiliţi, de ce ne certăm cu toată lumea, de ce nu suntem fericiţi sau, cel puţin, mulţumiţi? Desigur, de răspunsuri meşteşugite nu ducem lipsă.  Şi nici de manipulare. Deschideţi,  dacă mai aveţi,  televizorul şi aruncaţi o ocheadă pe orice canal de ştiri. Tot ce veţi vedea acolo va rezona în fiinţa dumneavoastră. Emisiunile acelea au denumiri ciudate iar noi le-am botezat,  în scopuri editoriale, într-o tentă pleonastică şi în criză de inspiraţie: “Programe de Păcălire a Fraierilor” sau, mă rog, de “Îndobitocire Calificată a Vitelor“.

În fiecare zi,  aruncă-i fraierului, din plin, modele de viaţă,  fel de fel de umbre colorate care-şi afişează huzurul prin palate  clădite pe vinovata noastră nepăsare.  Simplii fermieri sau neîmplinitele profesoare au ajuns miliardari în scripte ori manageri de top în firme multinaţionale. De acum încolo, identificarea cu personajele celebre va fi foarte uşoară. În fond, şi eroii din ecrane au aventurile lor lumeşti, trântesc prăpăstii pe unde apucă şi au necesităţi de bază, exact ca noi, întocmai ca fraierul de rând. Oamenii “mari” sunt chinuiţi de fantasmele cirezii, mănâncă ce pasc şi vitele, dau bani la săraci în faţa camerelor, devin cuvioşi la un semnal, ba chiar, dacă este nevoie, intră la puşcăriile destinate prostimii. De acolo ies, desigur, în lumea fraierilor, pentru a continua lupta cu corupţia, atât în ţară cât şi aiurea, în lumea largă.

Fraierul se regăseşte în tot ceea ce face starul din media, chiar dacă duhoarea ghenei de bloc îl sufocă iar câinii îl înconjoară în stradă. La plata facturilor, rezultatul adunărilor şi scăderilor îi dă zilnic palpitaţii. Nicio problemă, avem remediu. Doctoriţa insipidă din reclamă ţine licitaţii şi oferă, către toate vitele, algocalmine pe veresie. La “Alimentara” din colţ, ” cel fără de nume” poate mărturisi şi altor fraieri cât de apropiat este obiceiul lui culinar de al celebrităţilor. Însăşi Nadia Comăneci consumă margarina pe care speră să o poată cumpăra şi el, dacă nu se va mări TVA-ul până va ajunge în faţa vânzătoarei.

Explică-i vitei, în orice pauză de publicitate, cum să îşi ia un credit pentru orice, care sunt băncile cele mai adevărate, fără comisioane ascunse, în care nu a avut loc niciun jaf la lumina zilei, niciodată.  Pune-l să dea fuga, bagă-l în jug la o adică, dar arată-i drumul către interesul tău şi falimentul lui.  Ca să fii sigur de reuşită, aruncă-l în faţa fraierului pe însuşi Dan Bittman şi pe baba lui trăsnită,  împreună cu “scheleţii” dansatori. Desigur, dacă toţi viţeii şi toate junincile au telefon mobil, tu musai trebuie să îţi mai iei unul, la care să vorbeşti până nu mai poţi. Pentru că aşa face şi ditamai
Ghiţă Mureşan cu Ana Lesko a lui, cu tot.

Arată-i fraierului, de sute de mii de ori, cât de grea e viaţa la greci, la bulgari, la ruşi şi bieloruşi,  cât de mult ne subjugă FMI-ul, dar nu uita să oferi în exclusivitate pentru vite, la “breaking news”,  încă un barosan încătuşat. Peste câteva luni, când şmecherul va fi din nou liber, dă-i fraierului  desene animate cu Tom şi Jerry, emisiuni cu viaţa piţipoancelor de provincie ajunse soţii de miliardari,  posesori oneşti de vile prin păduri periurbane. Sugerează-i, astfel, fraierului că pentru a trăi bine e suficient să muncească cinstit la alţii ori să cunoască pe cine trebuie, la momentul potrivit, aici.
Ruşinea, bunul simţ, gustul elevat nu sunt puse la loc de cinste în lumea asta. Şcoala, nici atât.  Dacă va renunţa la TV, măcar în noaptea dintre ani, fraierul nostru se poate retrage alături de gândurile  sale, într-o petrecere decentă. Marean, idolul fraierilor şi stăpânul inelelor, dar şi al vitelor, îi va  oferi, cu generozitate, un loc lângă scena cu baloane gratis.

Toate au o limită, însă. Odată speriaţi bine cu neliniştile zilei de mâine şi tâlharii nopţii de ieri,  vitele trebuie băgate în ţarc, încolonate, înainte de a fi adormite şi a le fi mulse voturile. Viaţa lor se va schimba în bine. Repetaţi după mine, vă rog: “Vom trăi bine !”. La fel de bine ca Iri, ca Gigi şi ca Moni, ca blonda lui Bote sau ca Bahmu a lui Prigo. Aşa va fi, cu siguranţă. Orice s-ar întâmpla. Chiar dacă vom muri cu toţii între timp.

(6.05)

“Cânta un matelot…” (coşmar salmastru)

(reluare)

Ceea ce vă propunem astăzi, s-ar putea intitula şi : “poem cu subiect ratat, strigătul în gol al unei generaţii pusă între paranteze”. Versurile au fost încropite acum un an, cu câteva minute înainte de primul anunţ oficial al rezultatului alegerilor prezidenţiale. Toate mediile de informare, inclusiv cele care aveau rădăcinile în SRI, îl dădeau ca învingàtor pe ….Mircea Geoană. Aveam, totuşi, o presimţire că : “…Poporul i-a trimis pe mare/ Dar echipajul s-a întors pe şest”. Ce a urmat, am trăit cu toţii.

şi pe www.inpanamea.ro

Blog participant la campania Bloggers Unite for Human Rights

după “Cânta un matelot“, de Ion Minulescu (versuri solemne pentru muzică de film comic).
.

Cânta un matelot la prora,
Dar nimeni nu îl asculta.
Şi râsul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara…
Întregul staff de pe vapor
Trăia la bord adevărate drame .
Moguli oranj plângeau în cor,
Primarul Boc trăgea la rame.
Elena Udrea, ca o Lady Gaga ,
Vindea la negru băutura .
De cart era jandarmul Blaga,
Videanu şlefuia bordura.
.

(refren) Cânta un matelot la prora
Un râs sinistru peştii speria,
În largul Mării Marmara…
.
Pe punte, Blaga şmecherea busola,
“Să trăiţi bine !”, Stolo gângurea,
Oprea dădea pe-un şpriţ parola.
Boc, ca la coasă, la rame se spetea.
Cânta un matelot legat de proră,
Având mâna-ncleştată pe un şprot.
Ca-ntr-un trucaj, din oră-n oră,
Plesnea rechinii peste bot.
Pe ţărm e Geoană la putere,
Dar sepepiştii filisteni ,
Ce nu ştiu cât e-un kil de mere,
“Ard” o manea la Cotroceni:
“Vai, vai, vai ce durere ,
Să vezi marinarul cum piere,
Piere şi dă din picioare
Dar fuge cu flota pe mare…”
.
(refren) Cânta un matelot la prora
Dar marea nu-l înţelegea.
Aceeaşi Mare Marmara…
.
Şi, totuşi, glasul ce răsună
Pare, pe iahtul plin de drame,
Un hă, hă, hă, o glumă bună,
Iar Boc trage vârtos la rame.
“Îţi dau în bot !”, o voce tună,
(E bietul matelot din prora ),
Mogulul cântă noaptea-n strună
Iar pe TV e Adriana Pora.
Silabisind, îşi jură crezământu’
Cocoş şi Udrea, Boureanu,
Prin GPS îi urmăreşte Vântu ,
N-aduce ceasu’ ce aduce anu’..
An cu alegeri, criză şi votare ,
Cu gripă nouă şi Crăciun modest
Poporul i-a trimis pe mare,
Dar echipajul s-a întors pe şest.
.
(refren) Cânta un matelot la prora,
Un singur matelot cânta
Pe întinsul Mării Marmara…
.
Corul sinistru cu mogulii tineri,
Ce fredonează un refren pe blat,
Îngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou tiran crucificat.
Cânta un matelot la prora
Şi-ntregul echipaj dormea.
În timp ce Ridzi tot visa
Concerte, Bregovici, mandole,
Palate din Parâng, gondole…

Pe ţărm, departe, ţara se trezea,
Cânta un matelot la prora,
Dar cine, naiba-l asculta ?
Şi cine cântu-i repeta
Din largul Mării Marmara,
Când mateloţii toţi dormeau
Şi marea nu-l înţelegea ?…
.
Cânta un matelot la prora …
La bord, sirenele plângeau !

(5.12.2009)

HOAŢA HOŢILOR

“Nu aveţi nici onoare, nici ruşine, sunteţi nişte hoţi care încercaţi să spuneţi că şi alţii fură…“, a mai afirmat liderul PSD, fiind întrerupt de Anastase.

(extras din stenogramă)

“-Mai am şapte minute, domnişoara preşedinte. Măcar la minute să nu mă furaţi… Voi fi scurt şi elegant ca să mai las şi pe alţii…“Hoţii strigă: hoţii !” sau cine fură azi un vot, ieri  a furat o sută, la Legea Pensiilor.  Jos hoţia si furăciunile ! Sunteţi o bandă de delapidatori, iar  eu sunt un domn, vă consider doar hoţi şi tâlhari la drumul mare. Respectiv, hoaţe. De-aia zice  lumea despre Casa Poporului că a ajuns mai ceva decât Bojdeuca lui Videanu ori “Insula Piraţilor oranj” cu Chioru’-matelotu’’, iscoada din Anvers, Johny Depp şi Angelina Jolie de Pleşcoi în  “Cufărul cu promisiuni al omului mort de foame”, partea a treia. Şi ultima. Mai am 5 minute. Îmi e jenă de domnul Calimente, de aia nu voi folosi un limbaj de mahala. Noi am fugit din sală, de la vot, de ruşine, domnişoara preşedinte corigentă la aritmetica adunării şi fostă Miss România Hoaţelor. Aşteptăm să raspundeti în justiţie, ca orice om normal şi onest care fură de foame. Mai am 6 minute. Apropo. Nici nu stiu cine a votat în locul meu, că eu eram în studio la Realitatea în acel moment iar  electronica era stricată deoarece, pe cale de consecinţă, toţi aveam magneţii la noi, aşa că vă dăm la penal, domnişoara preşedinte de hoţi.  Şi hoaţe. …Aţi furat până şi frunzele de pe internet ca să le tăiaţi la şuţii de buzunare din teritoriu…Domnişoara Ali Baba, ne-am săturat de furăciunile pe care le patronaţi. Ne-aţi furat din salariu, ne-aţi luat din punctul de pensie, ce vreţi să mai şterpeliţi ? Doriţi să vedeti unde o să ajungeţi ?

"Din lumea celor care nu fură"-sursa :mediafax.ro

Priviţi-o pe Oana Mizil cum defilează pe holul Parlamentului, echipată în zeghe  comunism edition, Rahova originals. Nu , nu este carnaval…Este o hoţie ordinară.. S-a folosit  la acest microfon un limbaj de uşa cortului, precum că domnul Calimente ar fi vrut să îi tragă o rachetă domnului Oltean…Păi, s-au furat şi rachetele antigrindină, domnişoara preşedinte…Ce vreţi să ne mai “accesaţi”, ce a mai rămas de “dosit” după urma lui Ridzi şi Udrea, şi Blaga, şi Berceanu ?Evident că ce a mai rămas de furat, încearcă să pună la cămară Boagiu de la Transporturi, că s-a luat până şi centura.de la Constanţa care s-a dus pe furiş la Ploieşti şi retur. Nu există decât două, trei cuvinte pentru voi : hoţ, hoaţă, hoţie, hoţomani şi alţi miniştri cinstiţi. De ce  ziceţi că a furat Căşuneanu, că el nu a luat, săracul,  decât câteva zile de arest ? Mai am 6 minute, ştiu. Şi mai am ceva. Am un Fiat, domnişoară inculpată, că pentru mine sunteţi condamnată deja,  şi nu  Skoda cum vreţi să îmi furaţi imaginea şi timpul.. S-a mai zis de la Cotroceni că sunt o maimuţică pe preş, dar aici nu e Grădina Zoologică. Şi nici show-room de covoare olteneşti. E circ de stat. Că mă întreabă Daciana ce este cu circul ăla in Parlament dar eu mă chinui să îi spun că e doar Animal Planet cu hoţi.  Şi hoaţe. Ati furat până şi banii de nuntă de  la FMI şi acum vă daţi Albă ca Zăpada îmbrăcată în puţin mov.. Apropo, cine sunt cei 7 pitici, că eu ştiu numai unul ?Aţi furat şi la pitici, domnişoara preşedinte…Dar fetiţa cu chibrituri, dar scufiţa roşie ori bunicuţa, cine suntem, stimaţi hoti ?Eu sper ca lumea să se sature de voi, să vă ia pe sus şi să termine odată cu hoţii (şi hoaţele, desigur), să venim noi în loc, să vă îmbrăcăm gratis ca pe Oana Mizil. Dar nici să udaţi flori la Jilava nu cred că aveţi talent. Sunteţi în stare să le furaţi frunzele, cum aţi mai făcut la Grădina hoaţelor din Carpaţi. Şi a hoţilor, desigur.. Mai am 6 minute… dar renunţ în favoarea lui Calimente că are de tras nişte rachete….”

Chinezii, puii mei şi sturionii

În ţara absurdului, ghid  ne este prim-ministrul. Şi nouă, şi celor de-o teapă cu el, chinezilor de la Dragonul Roşu care, curioşi din fire, întreabă despre noua lor patrie, unde tradiţiile sunt, cică,  asemănătoare  cu ale mandarinilor. Deşi nu înţeleg prea multe, dacă tot l-au prins pe ghid la o inaugurare cu pompă, încearcă să se lămurească despre ce văd pe la televizor…

-Fraţii mei mici, chinezi din China Town, welcome to Carpathian Garden, în puii mei! Daţi-mi un hârleţ, o baghetă, o coasă, ceva, şi luaţi şi voi de căutaţi cu grijă prin iarba patriei, aici vă puteţi găsi jumătatea sufletului. Ni Hao! Da, vine si Udrea  din Shanghai  în puii mei,  slavă Domnului, noroc cu Buda. Da, cu tot cu avion, călare pe bagaje, că e cargo. De două săptămâni se tot încarcă TIR-uri la aeroport. Papuci de casă, ciocaţi de bal şi chiloţi de plajă. De bumbac, amestec cu panda mici pictaţi.  Bip. Am primit un bip. Cică  Udrea nu mai vine în puii mei, că ţine Jurnal pe blog , pe zile, ore şi creme de plajă,. Şi Louis Vuitton. Vine, în schimb,  remanierea, trebuie să arate că se plimbă 20 din 24 . Aşa e la Turism. Astăzi, e la Dorohoi.  Şi mâine, tot la Dorohoi va fi, că s-a dus cu containerul  pe Siret, la inundaţii.

Când eram şi eu mai mic, că am fost în puii mei, la Răchiţele, mă trimitea tata cu vaca şi cu frate-miu. Că avea curaj. Apropo, nu vă speriaţi, alea sunt gura leului şi talpa gâştii !.Nu, nu le mănâncă nimeni. Vă este sete ?Avem Bucovina, plată, la 6 lei găleata portocalie. Avem şi de fluviu, galben ca la voi, plin de caras proletar chinezesc, la fund, şi de sturion capitalist, pe stânci, la soare. Lângă mine a apărut un comunitar, în puii mei, poate mă muşcă, unde e SPP-ul ?, cred că-i al lui Oprescu,  Ni Hao, nu e drăguţ ? Nu vă îmbulziţi, avem maidanezi peste tot..  Nu, nu e ca tigrii din Tibet, dar nici ca panda din bambuşi.. Dacă nu vă muşcă, vă latră, în cel mai rău caz. La noi, periculoşi sunt doar dragonul veninos de litoral ori ţânţarul de Cişmigiu,  Nilul de Vest şi Dămăroaia în Est. Bine că nu avem şi pisică. De mare. De acoperiş, e ţara plină.  Da, avem şi mici. Mi Ao..

Vă simt, vi s-a făcut de o gustare, în puii mei. La noi, leguma chinezească se cultivă peste tot,  le găsiţi chiar aici, în hypermarket la Dragonul Roşu . Pe câmpuri avem culturi supraetajate,  harbuzul cu cocoş roşu, în puii mei, creşte la umbra cucuruzului care se face mare sub copacul cu roşcove  lângă pomul cu perje de ţuică, dar să nu bei că faci. Ni Hao. Da, avem şi orez. Pe datorie, de la FMI.. S-a dat şi la ajutoare , la revoluţie şi inundaţii. Depinde. Dacă eşti sătul, poţi să iei la schimb pantofi cu şpiţ. Din ăia, de la voi.  Sau, de la Elena Udrea, depinde cine trece pe acolo. Strugurii nu s-au făcut anul ăsta, pentru că a dat cu piatră. Cu diamante, la ministere, şi cu pietre la rinichi, la amărâţii de bugetari..

Cum ? De ce nu lărgim Dunărea ?Ni hao. Adică, dracu’ ştie…Nu se poate din cauza Legii Frecării. Cică se freacă sturionii de stânci şi Berceanu nu caută proiectul în sertar pentru că draglina nu poate să dragheze în ape cu stânci, cu sturioni. Care se freacă de ele. În puii mei, că miniştrii ăştia m-au lăsat  pui de cuc, chiar dacă sunt de moţ, să vă explic că nu putem să facem autostrada anul ăsta. Da’ nici anul trecut. Da,  ştiu de la Berceanu. Cică iar au descoperit comoara lui Burebista în vale, plus masca lui Dracula în deal, şi nu poate să exproprieze pentru că cer bani arheologii ca să dea drumul la drum. Dar asta nu ar fi surprinzător, în puii mei. Sau, mai bine zis, în puii de broască ţestoasă. Păi, cum să faci drum în calea broaştelor care ţopăie pe autostrada pe care tu vrei să o construieşti , dar nu ai bani nici de un ANL pentru specialişti, ca să aibă depozit de lubeniţe, de la ţară ?. De la ţara lui Papură Vodă. Şi a lui Eugen Ionescu. Şi a lui Videanu, în puii mei. Că ăsta lucrează 20 din 24, dar nu acum, ci atunci când vindea varză, că acum vinde marmură.. În puii mei.

Copârşeul

preluat şi pe www.inpanamea.ro

Model mini-2010 (sursa:rol.ro)

Orice participant la protestele cu cântec din faţa Guvernului, fie el pensionar sau simplu viitor fomist, ştie că la miting recuzita este obligatorie. Acolo nu te duci oricum, mai ales că s-ar putea să nu te mai întorci. Orice om pus pe scandal trebuie să aibă o dotare minim acceptabilă, pentru a fi credibil şi a nu face prezenţă ca pinguinul moţat. Astfel, este ‘trendy’ să porţi cămaşă în carouri, exclus floricele ori cravată, şapcă roşu de pesedeu, fluier plastic în  gură, seminţe dovleac în buzunar şi copârşeu. Musai, copârşeu. În caz contrar, rişti să nu te bage în seamă nicio Antenă. Cât despre jandarmi, àştia nu vor da nici măcar un baston pe tine dacă nu ai copârşeu pe umeri. Chiar dacă în materie de obiecte uzuale la proteste legale, moda e în permanentă schimbare.

De când cu tăierea bugetarilor şi eradicarea vârstnicilor, scenografia grevelor s-a îmbogăţit simţitor. Ieri, de exemplu, vis-a-vis de Cotroceni, “Casa de Pensii Galaţi” a lansat ţinuta de vară heavy-metal pe bază de lanţuri  Sidex cu gorniţe vuvuzele. Deşi creaţiile „art nouveau” se iţesc curajoase, tot bătrânul sicriu de lemn face furori. Hulit de unii, a rămas în topul prezentărilor din Piaţa Victoriei. Desigur, tendinţele în creaţia coşciugelor  de miting sunt dintre cele mai diverse. În ultima perioadă, au apărut modelele mini, eco, natur, cioplite direct în scânduri rupte din gard, din polistiren reciclat din ghenă sau chiar din carton de la cutiile de ghete cumjpărate cu ocazia ultimei Revoluţii (vezi foto).  În ele se aşază cu grijă, în funduleţ, o păpuşică ciufulită, abuzată vădit de proprietari, căreia i s-a dat parţial foc la păr, a fost mânjită gospodăreşte cu vaselină de strung  şi  a fost tatuată sadic, cu briceagul. Se folosesc, fără jenă, arhetipuri, simboluri, ba chiar cuvinte obscene, cum ar fi :Boc, Băsescu, Blaga. Sau, chiar, Udrea. Observaţi că nu mai există bun simţ, limită artistică şi  nici respect  faţă de doamne. Păpuşile, ca şi păpuşarii noştri, nu se îngrijesc de asemenea detalii.

Pentru scandaluri cu mii de participanţi, există piese-regină ale colecţiei de copârşeie, bijuterii în materie, piese haute-couteur, adevărate rochii de mireasă ale prezentărilor de coşciuge din timpul protestelor. Prezentatori cu aură intelectuală şi cu dare de mână, de meserie dascăli, poartă ţanţoşi pe umeri, prin faţa Ministerului Educaţiei, ditamai sicriul lăcuit din lemn de corcoduş, cu mânere inox, împrumutat de la pompele funebre „Matache, în nume colectiv”. Desigur, această piesă este frumos impopoţonată cu accesorii, brizbrizuri, zurgălăi şi alte zdrăngănele. Astfel, pe lângă obiectele de inventar  din interior, plasă albă de tiul, hârtie grofată de Zewa, pe din afară se lipesc postere cu Berceanu, Boc, Udrea, Blaga luaţi la pachet. De unde putem deduce că românul s-a născut poet şi va muri, probabil, inventator. Aşadar, la noi s-a lansat, în premieră mondială, copârşeul multipersonal, bun pentru 2, 3 sau chiar tot Guvernul. Este universal valabil, atotcuprinzător şi prezintă confort sporit. Nu se fac discriminări pe bază de tupeu, afaceri cu statul sau sex..

Apropo de sex. Oricum, prezentările cu scandal au loc, de regulă, ziua. Aşadar, nu ne apucă 12 noaptea cu copârşeul pe umeri, niciodată. Orice s-ar întâmpla. Şi oricât cash ne-ar oferi Dan Diaconescu, în direct, ca să trecem  şi pe la dânsul.  Sau Ogică, pe la noi. Mersi. Poate… altădată. Vă invităm, totuşi, de pe acum la următoarea tăiere de salariu din iarnă, când vom lansa copârşeul cu felinar şi artificii,  pentru mitinguri nocturne. Pa.  Să nu mă uitaţi niciodată !

Bocul

Promo în violet. Duminică, 24.01.2010, se va lansa partea a doua din cinci a thriller-ului  “Copiii căpitanului de sub podul Grant “, necenzurat şi adăugit. Chemaţi-vă vecinii dar nu si prietenii  !Pentru prima dată in mass-media din România, un document unic al  Istoriei Luptei Împotriva Comunismului. (vezi şi alte postări din categorie).

Universal 2010, 1 CP, tunat

Ţinând cont de adâncirea crizei şi banii insuficienţi, grupul lingviştilor bugetari propune reducerea drastică a fondului lexical. Sub ochii noştri, vocabularul s-a îmbogăţit nejustificat, mai ales după Revoluţie. De aceea, trebuie să stopăm neruşinata risipă de cuvinte. Astfel, Academia are în vedere introducerea unor structuri gramaticale cu mai multe înţelesuri şi funcţii, pentru economie. Deci, şi pentru industrie, construcţii ori turism. Aşadar, fără a-i da nuanţe peiorative, folosiţi cuvântul universal “boc”, numai bun pentru perioada de criză. El, cuvântul, ar putea înlocui unităţile de măsură rurale, ex: “Am un boc şi vreau să-l boc. Poţi să-mi dai un boc pe el ?” Se poate, de asemenea, insinua în expresii şi dialoguri didactice, de genul :”Copii, avem trei boc. Dacă voi îmi daţi mie un boc, câţi boc facem? Să nu răspundeţi 4, că e prea puţin, vă las repetenţi”. Asta, la ora de aritmetică. La ora de limba română, se vor studia proverbele tunate, după ultima tendinţă de criză. Iată o colecţie de cimilituri şi zicători ieftine: “Cine fură azi un boc, mâine va fura un BOC”, “Boc să fii, boc să ai”, “Azi la cec un boc depui, dormiţi liniştiţi, boc vă veghează “, sau cam aşa ceva…
.
Desigur, bocul poate fi folosit şi la supărare, deşi nu recomandăm acest lucru. Riscaţi să nu întelegeţi nimic şi să o luaţi în boc. De aceea, în caz de scandal filmat, ar putea fi folosit pe post de bip. Studiu de caz: “Bă, tu eşti boc la cap ?Dă-te în boc, boc de boc ce eşti, băi bocule !” La rândul lor, şi alte domenii s-ar putea ‘boc’ura de binefacerile lui boc. Moda ar putea cunoaşte aplicaţii lingvistice nebănuite. La croitor :”În faţă, vă vine la boc, în schimb din spate se vede bocul”. Menu tradiţional, la GRIVCO: “Ceafă de boc aveţi ?Aş dori să mănânc un boc fript “. În construcţii: “Anul acesta, premierul Boc va pune la dispoziţia tinerilor 14000 de boc, din care 4000 au o boc şi bocătărie, iar 10000 au numai bocătărie”. Turism, pe plajă :”Faceţi poze cu maimuţa, să vă crească la loc bocul !”. Indicatoare auto: “Parcarea interzisă, boc fără plată”, “Drum fără boc”, “Atentie, boc unic !”, “Accesul interzis cu excepţia lui boc şi a riveranilor”, “Nu faceţi boc la stânga, se face numai la dreapta”, “Cedează boc”(?). La hypermarket: “Nu intraţi, boc rău, magazinul e peste drum”, “Avem boc oceanic afumat de vânzare”, “La ieşirea dintre rafturi, să treceţi pe la boc. În caz de pericol, sunaţi la boc”. Aţi observat că noul element lingvistic ardelenesc este defectiv de plural, dar el poate fi şi defectiv de gen. Vezi cazul TAROM: “Pentru economie, în avion nu avem decât boc bărbaţi”. Slavă Domnului că nu avem şi boc femei, zicem noi. Mersi, nu mai avem nevoie. Facem pe boc.

Televiziunile vor prospera. Se vor compune superbe scenarii pentru telenovele lacrimogene, pe baza noului concept: “Iubito, te boc foarte mult, tu mai mă boc pe mine? – Da, iubitule, te boc cum nu am mai bocit niciodată pe cineva, dar trebuie să te prezint lui boc înainte să ne boc, eşti boc ?”.Dramoletă pentru vârsta a treia : “Nu te mai da boc, nu vezi că scârţâi rău, cât crezi că mai trăieşti ? – Da’ ce te ‘nteresează ?Voi trăi până voi face boc, bocule ce eşti…” Apropo, bocul ar putea intra atât de adânc în constiinţa noastră, încât l-am putea folosi şi pentru a ascunde adevărul. De aceea, îl recomandăm în mărturii, la tribunale. Şi aşa procesele se tărăgănează nejustificat de mult. Odată cu implicarea lui “boc” în justiţie, termenele se vor lungi până la bocurile greceşti. Exemplu :”Inculpat, recunoşti că ai furat 3 boc, de ziua lui boc ? – Da, domnule boc, dar îmi era tare boc şi eram să leşin pe boc de foame…” Desigur, există şi excepţii. Nu recomandăm să folosiţi ultimul panaceu oral la farmacie. Veţi avea parte de contraindicaţii şi reacţii adverse. Astfel, în urma analizelor gramaticale generale, cu reţeta în mână, evitaţi dialogul următor cu tânăra farmacistă: “Sărut boc, aş dori să îmi daţi un boc de cap. Am crampe la boc…- La care boc aveţi dureri, domnule ? – Domnişoară, cred că veniţi din Lună…Păi, câte bocuri are omul ?.Eu am unul şi bun…- Aha, am înţeles, dar să le luaţi cu apă, să nu vi se facă boc şi să daţi de boc, după aia… “.

Ne cerem scuze. Suntem anunţaţi din regia de emisie că avem reclamă. Aşadar, pauză de publicitate: “Excesul de boc, boc şi boc dăunează grav sănătăţii !”.

Guiness Boc (I). Buget în figuri impuse

Sebastian Vlădescu: “Anul acesta vom avea buget la ‘figuri impuse si nu liber alese’ ”.

Capitolul I: INVESTIŢII

Cumpăna pe un picior

La această secţiune, prima figură impusă, nu se ştie de către cine, este cea a Elenei Udrea. Fiind criză, vom renunţa la băile cu spa şi sulf din dosul “Casei Scânteii”. În locul “Dracula Park” de la Snagov, vom executa un “flic-flac” pe terenul de golf cu găuri, cât mai multe găuri, pentru a fi mai ieftin. Se va executa, în continuare, o “Tsukahara” întins pe telegondola lui Ridzi de la Petroşani. Vom lucra şi în sălile de sport din care vor fi mutaţi 15000 de profesori la recuperare în ANL-urile de pe marginea canalului Dunăre-Bucureşti. Ocazie cu care vom tăia panglica şi vom lucra goblenul în sudul Bucureştiului, la Jilava. O altă figură liber-impusă este şi “podul” de la Ciobăneşti, un procedeu specific începătorilor la guvernare. În timpul “podului” este solicitată, în mod special, coloana vertebrală care, de fapt, nu există la miniştrii noştri (uf, am făcut economie la acest articol !). Vom executa, în schimb, saltul “Thomas” (care, momentan, este interzis în gimnastica feminină). Acest salt are rotaţie 580 grade, cu întoarcere de la datoria externă zero la aproape 80 de miliarde, în 20 de ani, şi de la săptămâna de lucru de 6 zile, la luna de 3 săptămâni pentru bugetari. Se va executa cu desprindere, fixare, echer, salt înapoi în ‘89, faliment.

De asemenea, au fost excluse paralelele inegale între guvernanţi şi bieţii pensionari care stau cu mâinile încrucişate, în “priză fixă”, cum se spune. Se recomandă ieşirea “Comăneci”, cu picioarele strânse la gură, chirciţi de foame, după care te dai pe spate 180 de grade, ajutat de mărirea preţurilor la întreţinere. Aparatul “agricultură” va beneficia de sol, care se recomandă să atenueze şocurile crizei şi să reţină apa de ploaie, fără irigaţii costisitoare. Este cunoscut faptul că exerciţiul la sol durează între 70 si 90 de secunde iar o minune, la noi, ţine numai 3 zile. Vom construi microautostrăzi în sistemul km cu km, pas cu pas, bob cu bob, şi se va renunţa la elementul “împuşcă cioară” din pădurea Ciorogârla, unde cele 62 de arme au făcut tumbe peste gardul de sârmă ghimpată. Urmează să se pună crucea lui Dan Grecu de la inele peste voturile de la Paris, unde, prin extensia braţelor, în sala ambasadei, timpul de execuţie al figurii impuse a fost sub cel calculat de coregraful de la Bucureşti. Elementele acrobatice “Berceanu”, specifice circului românesc, vor fi îmbinate cu figuri de Buftea pe muzică aleasă. Aleasă din filmul “Cu mâinile curate”, seara târziu, după competiţie, când pesediştii dorm iar preşedintele juriului ascultă coloana sonoră, exact atunci când Semaca trage şi spectatorii sunt ciuruiţi. Un fleac de articol bugetar.

În premieră absolută pentru ţara noastră, se va introduce taxa pe sucuri, hot-dogs, chiftele cu hamsii şi porc fără gripă. Se va implementa, treptat, la lotul de juniori, dar şi la sportivii seniori, supravieţuitori ai adoptării impozitului pe pensii (Vezi şi par. 1). Să nu uităm cà medicina sportivă face progrese iar celulita face ravagii, mai ales în SUA, ca să nu mai vorbim de cazul Sandra Izbaşa, cea care şi-a rupt tendonul. Astfel, calul de bătaie al bugetului pe figuri liber-impuse va fi înlocuit cu masa de sărituri peste masă. Adio, savarine (sorry, Copos !), bye-bye Cola (sorry, Obama !). Acum să vă văd ce figură impusă veţi face…

Urmează cireaşa de pe tortul suprataxat. Se vor mări sumele alocate serviciilor secrete. Acestea vor asculta, cu atenţie, indicaţiile de blat ale antrenorilor, în timp ce sportivii îşi vor superviza adversarii din est, dar şi din vest, şi le vor urmări evoluţiile de la sol dar şi din aer. Ca o concluzie, stimată comisie, recomandăm, ca figură de final, să se utilizeze “sfoara”, cu săpun sau fără, cu trecere din “cumpăna” vieţii a pensionarilor săraci, nescutiţi de impozit. Ieşirea va fi în poziţia întins pe spate, relaxat. Atenţie, însă! Dupa noul Cod, punctajul de pensie nu se va mări dacă ieşirea de pe covor va fi fără muzică iar sportivii se vor întinde mai mult decât plapuma. Pentru astăzi, cred că vă ajunge. Pe curând sau…rămas bun. Aşadar, vom reveni, daca vor mai exista spectatori, cu secţiunea: “Cheltuieli cu munca vie”.

A Boci, bocire

În decembrie 2008,  românii erau cuprinşi de frenezia cumpărăturilor şi a serbărilor câmpeneşti demne  de   Guiness Book  (vezi şi “Bucurii în vremuri de criză”,  de acelaşi autor).  Acum,  lacrimile  ni  se  scurg  pe  obrajii supţi de vicisitudinile lui 2009.  Anul trecut,  în timp  ce întreaga lume era atinsă de criză,  noi devastam magazinele  cu  ajutorul cardurilor,  umpleam până  la  refuz staţiunile şi stabileam recorduri în materie de cârnaţi, prăjituri şi flash-mob-uri cu Moşi Crăciuni fericiţi. Între timp, pacostea economică mondială ne-a atins în plin. Atât pe noi cât şi, mai ales,  pe cardurile noastre. Turismul intern s-a restrâns la limita plapumei proprii, cârnaţii, cu excepţia celor electorali, au redevenit  delicatesa  vremurilor cartelei de alimente  iar adunările vesele s-au redus la cele în care candidaţii promit bunăstarea jurând cu mâna pe portofel.

Vom avea şi alegeri în acest sfârşit de an, alte alegeri. Vom vota pentru preşedintele ţării. Al ţării în care guvernele se schimbă acum ca şosetele cârpite în urma constrângerilor bugetare dictate de FMI. În ciuda fluierăturilor venite din deal, de la Cotroceni, guvernul liberal al lui Tăriceanu trecea prin lanurile mănoase  ale  lui  2008,  vorba poetului din prova, precum  un vodă prin grădina cu zarzavat, mai duios decât o Anastasie călare pe poneiul de la malul mării.  Cu toate acestea, într-un final previzibil şi în mod natural, guvernul Tăriceanu avea  să-şi  dea obştescul sfârşit. Marea majoritate parlamentară, formată în urma alegerilor legislative, ne promitea la începutul anului 2009 un guvern stabil pentru 4 ani.  Nu a fost să fie. Lovitura de graţie dată lui Boc, pentru conformitate: Boc al II-lea, a fost aplicată într-o zi de 13. Mai precis, 13  octombrie 2009.  Ziua în care,  pentru prima dată în ultimii 60 de ani, un guvern a fost demis printr-o moţiune de cenzură.

Ceea ce nu a păţit Tăriceanu anul trecut, avea să i se întâmple  anul acesta lui  Boc.  Şi dacă,  în 2008, preşedintele ar fi sperat, poate, la o cădere a guvernului în urma unei moţiuni, anul acesta nu şi-a dorit, cu siguranţă, prăbuşirea executivului. Cu toate acestea, soarta a fost potrivnică.  Încă un motiv de jale,  necaz şi lacrimi naţionale.  Noi, poporul român aflat veşnic în campanie,  descoperim alte semnificaţii, intuim ultime definiţii ale tristeţii şi neîmplinirii.  A Boci, “Boc”-ire,  sunt cuvintele care vor îmbogăţi lexicul suferinţei noastre perene. Poate doar cârnatul electoral şi apariţia alesului în mijlocul mulţimii strânse la sâmbra naţională  a oilor să ne mai potolească amărăciunea.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Spre neuitare, Bucurii in vremuri de criza. 27 decembrie 2008

Criza din noi

E criza !E criza, iar! Toata lumea canta, rade si danseaza. Statiunile de pe Valea Prahovei sunt luate cu asalt, intr-o frenezie fara precedent. Este o veselie generala si atotcuprinzatoare, ca de sfarsit de lume si inceput de ev auster. Se pare ca hazul face parte din viata noastra de zi cu zi si nu are nicio legatura cu necazul global. Ambianta maiestuoasa a megapetrecerii hibernale are ceva din cea a balului de pe un Titanic aflat in cursa de adio.

Guvernanti si simpli cetateni, oameni de bine si turisti din oferta “last-minute”  se zbenguie pe partiile inzapezite, se dau de-a rostogolul, aluneca la vale chiuind,  pe punga populara de 1 leu  sau cu snowmobilul lui Copos, pe datorie. Seara, toata lumea se retrage pentru nici nu mai conteaza ce aniversare, la Cabana Schiorilor. Aici, ca din intamplare, isi fac aparitia si presedintele tarii plus ministrul turismului cu familiile, invitatii si ceilalti privitori de meserie. Petrecerea continua.

Dar, pentru ca nu toata populatia urbana a Romaniei a incaput pe Valea Prahovei in aceste zile, a fost nevoie sa se organizeze  oaze de buna dispozitie si relaxare, si in zona condominiilor din orasele tarii. Astfel, programul hypermarketurilor a fost prelungit pana la ore tarzii in noapte. Cursa cu carucioare din sarma printre rafturi plesnind de bunastare a ajuns sport national. In pauzele de aprovizionare frenetica,  se organizeaza evenimente unicat la scara planetara. Delegatii permanenti ai Guiness Book au zilele acestea probleme importante de rezolvat.

Ieri s-a batut recordul mondial la numarul de Mosi Craciuni adunati intr-un singur loc, astazi am gatit cel mai lung carnat afumat: 392 de m. Un fleac. Se putea si mai mult dar ne-a fost mila de ei. Nu, nu este vorba despre porci. In loc de desert, avem cel mai greu tort cu frisca de pe Pamant. Cei de la Cartea Recordurilor sunt uluiti. Se pare ca vom mai dobori o bariera.  În acest caz, va fi un record greu de cuantificat, usor de perceput, insa. De Revelion, vom fi cea mai vesela tara din lume pe vremuri de criza. Si nimeni nu ne va putea lua aceasta bucurie.