Cronica după Ureche (XI): “Voroavile di şagă ale lu’ Cucu Vodă la şpe şi olecuţă fix”

Carele fieşce pasere pre limba ei piere

Carele Vodă, zis şi vodă strigoieru Cucu, iese din palaturili domneşti taman exact la doişpce noaptea fix, de nu are somn şi semnează hrisovurili di referendumuri ca să se ţină degrab, la calendili greceşti, de zice logofătu Ponta că e neseriosu şi oleacă di mincinosu, pinochistu. Mai ales mincinosu cela di boieru Crin, hatmanu di la divan, care voroveşte şi el,  precum paserea papagalu moţatu, peruşu mp3:  „ba tu, ba tu”.

Numa Cucu, poroclit aşe di norod, precum paserea care stăte în cuibul altuia, că nu are niciun bordei, da’  Cucu Vodă are tri căsoaie, una chiar în Herăstroaie,  cu covată, pisjină de încape tăt  lotu  di  kaiak, cu Patzaikin şi lotcili loru cu tăt, şi cine ştie câte conacuri  la fetişcanili pre numele loru adevăratu da’ în hrisoave pre numele lu nenii şi tantili lu Sida, care aflatu metoda di la cocoana boieroasa vuitoneasa  Elena, care nu mai e nici ea cu paserea Cocoşu, acum e cu animalu porcu, că tăiatu scroafa un răzeş di la moşia Romanulu, da ea face poze pe feizbuk cu cârnaţu şi dânsu, dumnealui, tranşatu, în curtea omulu sireac. De zis sireacu răzeşu bogdaproste de porc, că dăde şi o cană de vin fiert la B1, da’ era prea multe televizii aduse de cocoana vuitoneasa, că dăde faliment răzeşu dacă împărţe la toţi.

Iaca ne-am luat cu şaga şi am uitat că cucu o zburat la pădure, în ţarcu, la Predeal, pre moşia ţării  Şi luă cu el şi televiziile, să stea la poartă,  să îngheţe lemn acolo şa, să  ştie norodu când ese Cucu. Pre uliţa cu omăt de juma de toiag, omăt care era şterpelitu de pre dealu Clăbuşetulu, noaptea, când dorme cazacii ceia care traje cu tunurili di omăt pre pârtii, de nu ave răzeşii în conced cu ce se da la vale, ziua,  cu săniile şi punjile di un galben, di la promoţii cu tigăi, la „Care.furi.mă”. Şi uite aşe norodu răsuflatu uşuratu că nu le mai iese, pardon!, Cucu la şpe şi olecuţă fix. Jale mare . Da’ amu e iarnă şi e frig la cuc, unde să iasă, bre? Da’ el tot  ese prin dos, pre la televizii, şi fuje cu atelaju, trăsura pre tălpici, ‚omăt-board’, ca să se întâlnească cu vuitoneasa cocoşeasca, scrofuloasa, dacă o hi isprăvit di cârnăţărit, lebărit şi şuncărit tot porcu di la Roman.

De zice norodu, de doru lu fantomistu, omu nopţii, nevăzutu  Vodă: „Nici că-i aşe, amu nu mai ese Cucu, că e frig la Cuc, da’ de referendum, astă vară, la 40 di grade, pre zăpuşală, de ce n-o ieşit cucu? Aha, că era prea cald . La Cuc. Atunce, zice unii răzeşi liberi prea şugubeţi, băgaţi, introduceţi, vârâţi cucu în colivie la răcoare, vara, şi daţi-i drumu, iarna, la căldură!. Ca să se înveţe minte, să iasă numa’ când trebe, mai pre dziuă, aşe”.  Da’ ei, adecă judele şi temnicerii, face ce vre, nu îi dă drumu nici măcar lu zapciu Becali, carele zice mă nenorocitule, bagabontu,  hahaleră, carele era şi credinciosu pre deasuprea, de luat la goană pre colindători cu capra şi ursu anu aista…Da’ mai zice norodu, că ce o hi făcându Cucu în căsuţă, la pădure, la ţarcu din Predeal? Da’ eu aflatu di la un cuscru, leat cu nenicu lu Surdu a lu Sepepeu, iscoadă şi oştean di pază la ţarc. Cică Cucu face ghiduşiili, jocurili di cabană, dăde din aripi, face tumbe şi glume de râde şi nepoţica de 5 luni, care aruncă în el cu globuleţili di la pom, când îl vede pre Vodă aşe hazos. De un globuleţu nimeritu exact, directu, taman în ochiu dreptu a lu Vodă.

Şi zice Vodă, pre la doişpce fix, la predeluţă, de băgă în căsoaie de milă şi pre bieţii oamini di la televizii vineţi de frigu, aproape amputatu degitili pre microfonuri, ca se audă norodu ultimu mesagiu lu Vodă Cucu di Revelionu. La şpe şi tri sferturi olecuţă trecuti fix. Şi începe vodă discursu, iaca: “Anu Nou e amu şi  zic la norodu meu ce am de gând la anu să fac. Vreau să ve omenesc, aia vreu, ve trimit la Jina, la Ghiţă ciobanu, că el are şi miţoase, şi nelimitate, şi smarturi la ofertă. Ia uite, dom’le, cine o scris mesagiu aista, e scrisu lu Ureche, d’apăi… Elena, vreau şi io! Că numa io şi norodu meu e alături di mini, de trecut io di referendum cu Barroso cela, portoghenu, dimpreună tuspatru cu nemţăloaca aia di logofata Jmerkel care face cât doi . Apăi, eu ce suntu? Suntu, ca şi voi, norodu meu obiditu,  o picătură di muştar pi un castron cu mici. Mici di tăt. Mai mici dicât Ponta şi Crinu.. Cum zisu şi Miron Mitrea Costin, hronicaru: „O, hamei, hamei, hamei!”. Nu am altili stihuri mai buni. …

(carele continuă Vodă dupe o pauză de reklam la bericioaică) :”…Da. O să pun hamei, ca să iasă gustu puternic şi amărui, pre 300 de arii, pre moşie la Nana, la Călăreşi, că moşia nu e a me şi nu e voastră. E în lizingu la CECu, în vecii veciloru. Iară vecinica me, cocoana pupila Elena, o să pună livezili, să stăm la umbră la corcoduşu altoitu, la răcoare, vara, dacă nu ne-o da Ţara Românească, Ardealu or Moldova me dragă răcoare pre gratis, prin beciurili di la Jilava. Ptiu. Pişcă pre limbă! Să hie la ei, la uselei, acolo. Precum io mai zisu şi la anu cu episodu dintâi. Acum slujile, guvernili, divanurili trebe să să afle sluţi, chiori şi proşti, să slujască stăpânulu, şi stăpânu să miluiască pre sluga preaplecată  aşe cum vre el . Numa că şi ei s-o deşteptatu. Nu mai e logofăt Bocu. Adio, PD, adio, PDL! Mă mut la Nana.” (aici dăde Vodă din tote aripile, mâinili da’ nu îl vede nime, nicio televizie, că toţi fugitu la plăcinţili, jumerili şi traje cazacii cu tunurili, de ciudă că n-are omăt,  şi flintili şi artificurili spre ceriu înstelatu).

…
Aşe o rostit Vodă pre la teveuri ultimili voroave di şagă di Anu Nou, din domnia măriei sale.. .Şi noi, hronicarii, sireacii cu duhu, fomiştii, zicem la felu. Acum nu mai e proşti da’ mulţi. E mulţi di tăt. Apăi, dacă-i aşe, toarnă paharnice în pocale beutura cu găurele di la portoghenii lu Baroso şi om vede mâne dacă ne-om mai deştepta!
La bună vedere şi întru mulţi ani de dzile !

Alo, aterizează străbunica?

"Vă rog mult, nu scuturaţi!"

Spune o vorbă din bătrâni: “Dacă nu ai o mătuşă, să îţi cumperi”. Drept pentru care, Adrian Năstase, zis şi “7 case”, a făcut-o celebră pe Tamara. Sau invers, rămâne ca viitorul să ne confirme cine pe cine a făcut. Restul sunt mizilicuri gazetăreşti. De-alde termopane, statuete, chinezării si ouă de prepeliţă. În ordinea ramurilor din arborele genealogic, în lipsă de altceva, te poţi mulţumi şi cu un tată,  respectiv o mamă, fie ea si vitregă, suficient de suspuşi şi ştiuţi de toată lumea bună. Altfel, EBA nu ar fi putut să treacă peste poziţia de angajată cu carte de muncă la Luxten, la aceea de parlamentar european, nici nu mai contează cu ce carte.

În aceeaşi situaţie convenabilă faţă de părinţi se află si alte odrasle notorii prin Cancan-uri, Spy-uri şi alte Click-uri. Amintim la întâmplare, pentru istoria divertismentului: Honorius, Sida, băiatul lui Plăcintă, al lui Hrebe ori Ţiriac. În categoria nepoate de unchi celebri şi soţii de oameni mari, dăm, fără să vrem, dar şi fără alte comentarii răutăcioase, peste cine credeţi? Răspuns exact. Oana a lui Mizil şi Daciana a lui Sârbu, a lui Ponta, colegă cu EBA, nepoata lui Mircea de la Constanţa, cel cu carnea de pasăre olandeză, frate de Frate (ca şi cum ar fi Negoiţă), cumetri cu  Bercea Mondial şi Falcă de la Arad (naş de Palcu-drumaru’ ori Igaş, ministru de interne în timpul liber), sau majestatea sa, prinţul de Hohenzollern. Şi prinţesa Lia, desigur…Vă avertizez, însă. Dacă vom continua pe aceeaşi creangă, a ‘finilor de naşi’ şi alţi ‘afini de scorbură’, pe care m-aţi atras fără să îmi dau seama, ne apucă Revelionul şi nu ne mai dăm jos nici cu pompierii din copacul cu rubedenii de lux.

Încerc să mă fofilez spre crengile mai groase de la baza arborelui milenar. Peste ce vietăţi zglobii credeţi că dau, nas în nas? Nu o să ghiciţi, neam, Peste ‘soţii de soţi’ şi ‘soţi de neveste’ obscure, urcate în copac fără scară. Cine nu a auzit de nevasta neştiută a lui Botiş, de la Bistriţa, cea cu ONG-ul fantomă din casa lor, de “Kill Bill” Raluca şi purtătorul ei, de grijă, Valeriu Ţurcan, de nevasta lui Ridzi primaru’ de Parâng, respectiv Monica Iacob, de soţia lui Cocoş, pe numele de scenă, Elena (Udrea, proprietara tuturor frunzelor din arboretul turistic, pentru conformitate), italianca ‘noname’, nevăzută de nimeni şi aflată doar de DNA (consoarta lui Dan Ioan Popescu), soţul doamnei Mitrea, sau invers, domnul Ponta, sau viceversa, precum şi tinerii însurăţei cu obiceiuri bătrâneşti, alde familia Pelinel/Boureanu, Antonescu/Vălean şi mulţi alţii de prin teritoriu. Există şi o excepţie, nu demoralizaţi încă. Familia Săftoiu s-a hotărât să cânte pe mai departe aria grandorii sub acelaşi nume, dar pe voci şi canale diferite.

Ăştia din urmă, provincialii, de-abia se mai zăresc printre frunzele arborelui naţional, plin de ciripituri înrudite, de toate dialectele şi naţionalităţile. Apropo de conlocuitori. Pe partea mai însorită a copacului, cea dinspre Calea Victoriei, ulii de la DNA spun că a apărut o nouă rudă celebră. E “cuscra”. Cuscra lui Borbely. Numai eu rămân, singur cuc, în aşteptarea neamului pierdut, cu speranţa că odată, cândva, cineva mă va ‘înrudi’ şi pe mine măcar cu vreo ciocârlie cu pene aurii, din câmpie. Alo, (când) aterizează străbunica?

“Cânta un matelot…” (coşmar salmastru)

(reluare)

Ceea ce vă propunem astăzi, s-ar putea intitula şi : “poem cu subiect ratat, strigătul în gol al unei generaţii pusă între paranteze”. Versurile au fost încropite acum un an, cu câteva minute înainte de primul anunţ oficial al rezultatului alegerilor prezidenţiale. Toate mediile de informare, inclusiv cele care aveau rădăcinile în SRI, îl dădeau ca învingàtor pe ….Mircea Geoană. Aveam, totuşi, o presimţire că : “…Poporul i-a trimis pe mare/ Dar echipajul s-a întors pe şest”. Ce a urmat, am trăit cu toţii.

şi pe www.inpanamea.ro

Blog participant la campania Bloggers Unite for Human Rights

după “Cânta un matelot“, de Ion Minulescu (versuri solemne pentru muzică de film comic).
.

Cânta un matelot la prora,
Dar nimeni nu îl asculta.
Şi râsul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara…
Întregul staff de pe vapor
Trăia la bord adevărate drame .
Moguli oranj plângeau în cor,
Primarul Boc trăgea la rame.
Elena Udrea, ca o Lady Gaga ,
Vindea la negru băutura .
De cart era jandarmul Blaga,
Videanu şlefuia bordura.
.

(refren) Cânta un matelot la prora
Un râs sinistru peştii speria,
În largul Mării Marmara…
.
Pe punte, Blaga şmecherea busola,
“Să trăiţi bine !”, Stolo gângurea,
Oprea dădea pe-un şpriţ parola.
Boc, ca la coasă, la rame se spetea.
Cânta un matelot legat de proră,
Având mâna-ncleştată pe un şprot.
Ca-ntr-un trucaj, din oră-n oră,
Plesnea rechinii peste bot.
Pe ţărm e Geoană la putere,
Dar sepepiştii filisteni ,
Ce nu ştiu cât e-un kil de mere,
“Ard” o manea la Cotroceni:
“Vai, vai, vai ce durere ,
Să vezi marinarul cum piere,
Piere şi dă din picioare
Dar fuge cu flota pe mare…”
.
(refren) Cânta un matelot la prora
Dar marea nu-l înţelegea.
Aceeaşi Mare Marmara…
.
Şi, totuşi, glasul ce răsună
Pare, pe iahtul plin de drame,
Un hă, hă, hă, o glumă bună,
Iar Boc trage vârtos la rame.
“Îţi dau în bot !”, o voce tună,
(E bietul matelot din prora ),
Mogulul cântă noaptea-n strună
Iar pe TV e Adriana Pora.
Silabisind, îşi jură crezământu’
Cocoş şi Udrea, Boureanu,
Prin GPS îi urmăreşte Vântu ,
N-aduce ceasu’ ce aduce anu’..
An cu alegeri, criză şi votare ,
Cu gripă nouă şi Crăciun modest
Poporul i-a trimis pe mare,
Dar echipajul s-a întors pe şest.
.
(refren) Cânta un matelot la prora,
Un singur matelot cânta
Pe întinsul Mării Marmara…
.
Corul sinistru cu mogulii tineri,
Ce fredonează un refren pe blat,
Îngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou tiran crucificat.
Cânta un matelot la prora
Şi-ntregul echipaj dormea.
În timp ce Ridzi tot visa
Concerte, Bregovici, mandole,
Palate din Parâng, gondole…

Pe ţărm, departe, ţara se trezea,
Cânta un matelot la prora,
Dar cine, naiba-l asculta ?
Şi cine cântu-i repeta
Din largul Mării Marmara,
Când mateloţii toţi dormeau
Şi marea nu-l înţelegea ?…
.
Cânta un matelot la prora …
La bord, sirenele plângeau !

(5.12.2009)

Vesnica revenire

Principiul titirezului ne guverneaza existenta. Exista o ciclicitate mai mult sau
mai putin obiectiva a fenomenelor naturale sau sociale, a faptelor sau trairilor
umane. Istoria se repeta iar noi ne intoarcem ,cu voie sau de nevoie ,la oile
noastre. De la fiul risipitor pana la romanii care s-au intors in Dacia si n-au mai
plecat de aici pana nu s-au trezit si ei cu noi pe cap, de la Vlad Tepes pana la
Lapusneanu ,toti au simtit nevoia sa reapara in prim planul istoriei.
————
Suntem in 2007… Premiul pentru pirueta anului, cu coronita, se acorda
Presedintelui Basescu, cel care a efectuat un looping spectaculos pe traseul
Cotroceni-Intercontinental-referendum-Cotroceni ,secondat la mica distanta de
Ludovic Orban , cel care a intors masina ca la Ploiesti, in pripa dar si in strada . Si
daca ati uitat cumva sa cititi (ziarele), noi suntem aici sa va aducem aminte :
S-a intors Superman !, a revenit Omul Paianjen !, Shrek , Rambo, Mos Craciun ,
Miron Cozma in puscarie desi iesise definitiv, dar si legendele vii Led Zeppelin ,
Deep Purple , Spice Girls ,Ionut Dolanescu din Australia si Jean de la Craiova in
Vanju -Mare.
—————
Britney Spears a reaparut mai cheala ca niciodata, Kylie Minogue cu par suficient
si Michael Jackson fara nas. In fotbal , actuala si de traditie este intoarcerea
lui Zicu la Dinamo, a lui Giovani Becali in familie si intoarcerea foii de catre
Dragomir in relatia cu huliganii de pe stadioane.
——————
Exista si fapte, lucruri, fiinte si fenomene de care nu am vrea sa mai auzim dar,
din pacate, nu e dupa noi. Astfel, desi despre tantarul anofel, holera , ciuma si
programul TV de 2 ore nu am vrea sa mai auzim , gripa aviara, doctorul Ciomu si
reforma lui Nicolaescu ne pandesc dupa colt.
—————-
Atat timp cat mai exista o speranta, trebuie sa credem in ea. Anul 2008 ar putea
sa ne aduca intoarcerea culegatorilor de coacaze din Spania, casnicelor din Italia
sau a inundatiilor dupa seceta de anul asta .
Exista si lucruri aproape imposibil de (pre)vazut dar noi tot speram sa avem parte
de o reluare, cum ar fi : intoarcerea flotei disparute prin experimentul Philadelphia,
a banilor de la FNI, intoarcerea lui Petre Roman la casa lui si , desigur, poate cea
mai asteptata dintre toate, intoarcerea Elodiei, cine stie de unde. In principiu ,
toti si toate pot reveni .Exista , insa , o intrebare. ..Noi cand ne revenim ?