“Tiki-taka” a învins! Spania este noua campioană mondială la fotbal !

Spania, sistem de joc :4-2-3-1, în componenţă:  Casillas – Sergio Ramos, Pique, Puyol, Capdevilla – Busquets, Xabi Alonso – Iniesta, Xavi, Pedro – Villa.  Antrenor: Vicente Del Bosque.

Caracatiţa-oracol Paul a avut, din nou, dreptate ! Finala Cupei Mondiale, presărată pe alocuri cu durităţi gratuite (s-au acordat 14 cartonaşe galbene şi unul roşu), a consfinţit triumful strategiilor ofensive, al tacticizării maxime, al pasei repetate cu obstinaţie (acel ‘tiki-taka’  agasant ca zgomotul maşinii de cusut). Pe parcursul reprizelor suplimentare, Spania s-a arătat mai proaspătă. În urma eliminării lui Heitinga şi  a unor mici greşeli de arbitraj, ibericii au atacat decisiv. Golul, autor: Iniesta, a fost dedicat lui Dani Jarque, fostul component al echipei Espanol Barcelona, decedat în 2009, la 26 de ani.

Felicitari invingatorilor, glorie celor invinsi !Vom puncta doua declaratii. Cea dintâi apartine antrenorului batavilor, Bert van Marwijk :” Sunt trist. Prima repriză a fost echilibrată şi am încercat să ne facem jocul nostru. Robben a avut două ocazii mari, dar Spania a avut ceva în plus. Apoi a venit cartonaşul roşu primit de Heitinga. Nu vreau să vorbesc despre arbitru, dar trebuie să remarc că nu ne-a dat un corner în finalul meciului şi nu a acordat un cartonaş roşu pentru un jucător spaniol. Spania a comis multe faulturi dure, dar a fost echipa mai bună şi a câştigat” . Cea de-a doua declaratie  se constituie intr-o apreciere generala asupra nivelului la care se afla campioana mondiala de astazi : “Spania a reuşit ceva incredibil, să câştige şi Campionatul European şi Cupa Mondială în numai doi ani. Sunt un exemplu de urmat, de reflectat, de gândit. Casillas a arătat în acestă seara că trebuie să ai portar ca să fii o echipă mare. Xavi ar trebui să câştige Balonul de Aur, sunt fericit pentru că am ţinut cu Spania. Fotbalul care îmi place mie a cucerit lumea, e momentul fotbalului ofensiv”, a spus Gică Hagi. Iar noua, nu ne ramane decat sa inchidem cercul cu aceeasi ‘waka-waka’ a Shakirei, prezenta si la fastuoasa ceremonie de inchidere a Cupei Mondiale 2010. (va rugam sa scuzati calitatea sunetului, e de la satelitii Africii de Sud via internet prin cablu, diverse instalatii de ascultare  si ‘Blogul lui nastyb0y’) :

Aha, era sa uit…In Spania s-a dezlantuit fiesta nationala !Si fiindca noi nu avem, deocamdata, pentru ce sa ne bucuram, haideti sa petrecem alaturi de fratii nostri intru latinitate . Transmitem, in direct, de pe strazile Madridului :

Mic imn de slavă. Viaţă de suporter (I)

Astăzi, pe  la peluze ori prin Cişmigiu, se spune despre El că : “Are viaţa lui Gojgaru…” sau : “E un om năcăjit, de Şolohov“. Atunci, în epoca “fraţilor Petreuş” şi a Telejurnalului, omul nostru obişnuia să se plimbe noaptea pe bloc, cu antena în spate, ca să găsească un loc bun de prins bulgarii. Şi căuta până spre dimineaţă, când îl prindeau ei pe El :

.” – ‘Năseara. Sînt  ‘lutonier Neţoiu. Ce faci tovarăşe, noaptea, pe bloc ?
– Ce să fac…Caut un loc de pus bradul !
– Acum, în mijlocul verii?
– Păi, facem repetiţie că la iarnă e ziua  scurtă!”

În schimb, pe vremea aceea era bine că nu-l întreba nimeni de sănătate pe microbistul nostru. Putea să meargă la stadion îmbrăcat casual, iarna în sandale şi vara cu galoşi de ploaie pentru că şi aşa nu se găseau umbrele. Avea voie. Nu i se permitea, totuşi, să strige : “Hai Steaua!”  dacă trebuia să bată Dinamo şi invers. Nu putea striga nici  “Hai Dinamo!” dacă juca Rapid cu Steaua. Miliţia nu gusta glumele seci. Chiar dacă rezultatul se ştia dinainte, oamenii pariau la Pronosport pe italieni sau pariau pe bostan şi floare urmată de “Ochii lui Dobrin”, la kil. Toţi ştiau că Dudu Georgescu va da 5 goluri cu fruntea şi unul cu ceafa. Cu toate acestea, suspansul era mare. Nu puteai ghici colţul în care se arunca portarul şi nici minutul în care se inscria. Suporterul venea la stadion cu ce dorea muşchii lui şi sufletul nevestei. Putea să vină cu tramvaiul 14 (pe scară) sau cu perlan alb în sticlă de cuic. El nu cumpăra bilet decăt în sistem barter cu discount. Era ori elev la şcoala de subofiţeri, când îşi lua pe cap caşcheta de la paza contractuală, ori pensionar şi intrau 8 pe bilet, cănd accesul se făcea pe poarta unde se ducea gunoiul, sà nu-i vadă prim secretaru’ cà veneau la meci în loc să scurteze cincinalul.

În zilele noastre, lucrurile stau exact pe dos. Lui, iubitorului de fotbal, nu i se mai acordă respectul de altădată. Acum poate să se plimbe cu antena în spate, pe bloc, un campionat întreg. Nu îl bagă nimeni în seamă. În cel mai rău caz, sună vecinul de la 4,  la 112. De asemenea, omul nostru nu mai poate să vină cum vrea el la stadion. Nu mai poartă sandale, pentru că jandarmii si BGS-ul au acum bocanci din Kosovo. Dacă e vară şi patronul bine dispus, poate să strige ce vrea, chiar şi : “Toţi copiii ştie, Gigi e la Eforie !“,  pentru că legea lu’ Dragomir nu se aplică decât pentru huligani iar cartelele electrice pentru turnicheţi nu au curent, încă. Nu are voie să strige, în schimb, lozinci de genul: “Patriciu şi mafioţii, ne-au furat din bip, chiloţii!“, pentru că acum se poartă tanga chinezească în format de criză şi egări. În zilele noastre, nu se mai cunoaşte dinainte numărul de goluri care se vor înscrie.  Se ştie doar cine câştigă şi cât a costat. Conform stenograme şi cotele de la “Bet-on”.  Poţi să pariezi liniştit, dar nu pe fotbalul nostru. Mai bine pe cursele de neveste fugărite din Islanda sau pe campionatul de curling cu damigene din Rusia.

Dacă înainte, pe teren, erau doar jucătorii şi arbitrii, acum poate intra oricine. Trebuie doar să sari un gard despărţitor  şi să ai cocoaşa tăbăcită. Dacă atunci, în vremurile acelea, suporterul venea la stadion cu tramvaiul 14, acum vine elegant, cu jandarmeria. În buzunar nu mai are nimic dar nu îl scutură nimeni de prafuri. Doar de brichete. Şi pixuri. Dacă înainte era stadionul plin, acum, ca să vezi meciul la prima cârciumă, pentru că nu ai lighean de Dulce pe casă, îţi trebuie abonament. Şi ar mai fi multe alte binecuvântări ale vremurilor moderne de care are parte împătimitul jocului de fotbal. Nu putem să încheiem acest adevărat imn de slavă adus Suporterului, aceasta gingaşă şi totodată nărăvaşă fiinţă a zilelor noastre, decât cu frumoasele versuri care-i sunt dedicate (şi) de poetul naţional, încă din secolul trecut:

“Tu rămâi la toate rece ,
Ce e gol, ca golul trece,
Te intreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine,
Toate-s vechi şi nouă, toate:
“Fotbal trece,  fotbal vine !”.

MAREA CLAPACEALA

Blog afiliat la organizatia “Bloggers Unite”

M o t t o : “ O sa se apese la butoane din prima etapa . O sa apas si eu incontinuu daca pot, pentru ca in tur am dormit “ – (un mare impatimit al jocurilor) ….

Toata lumea cunoaste jocul de fotbal. Foarte putini, insa, stiu varianta “pe butoane”. Dupa cum ii spune si numele, jocul este destinat numai oamenilor cu bani care isi permit accesul la manete, intrerupatoare, clapete, joystick-uri sau banalele butoane. Regulile acestui joc destinat adultilor vesnic tineri, cu minte de copil,  sunt deosebit de simple. Mult mai simple decat varianta pe bune, din iarba…

—– Se iau 18 echipe. De preferinta sau obligatoriu, ma rog, acestea trebuie sa fie romanesti.  Se arunca formatiile in gazonul virtual si se trece la treaba. Adica, la apasat. Important este, dupa cum ati sesizat inca din titlu,  sa nu te apuce somnul. Adversarul va profita si va apasa in locul tau, luandu-ti fata. Cand te vei trezi, in retur, risti sa vezi ca joci la matineu. Important este, asadar, sa apesi incontinuu.  O alta regula de baza a jocului este : ” Nu apasati toti deodata !”. De ce ? Pentru ca jocul se poate bloca. Trebuie sa existe si fraieri, berlici sau, cum li se mai spune, luzeri. Anul acesta , in varianta 2009, pe post de “7 din carti”, deocamdata, este Stefan de la Piatra care, ocupat cu caii de la trasura si folcloristele de la cabana, doarme in ghete si uita sistematic de apasat desi joaca dimineata pe racoare…

—— De asemenea, important este si ce scrie pe clapele pe care se apasa din greu. Se folosesc, in general, cele clasice , inscriptionate “arbitri” dar si cele intitulate “federatie”, “impresari” sau “sateliti”.  Exista si cazuri in care chiar daca apesi, nu se intampla nimic. Doar ati auzit de “satelitul” Buzau care nu a fost apasat cum trebuie si si-a facut de cap anul trecut.  Era sa strice tot jocul.  Astfel, din cauza concurentei, s-au lansat si modele sofisticate. Au aparut butoane cu apasare progresiva, in trepte, butoane cu actionare prin voce, butoane cu delegare de competenta (paragraful 3 din stenograma 45: ” Varule, baga-te in fata ca eu ma dau adormit si ies putin din joc”) , ba chiar si  butoane mascate, de exemplu : cu presiune pe “arbitri” dar declansare la “federatie” sau invers, cu actionare pe “impresari” si efect la “sateliti”.

—In ultimul timp s-au elaborat  clapete de ultima generatie, recomandate numai profesionistilor. Acestea se si defecteaza cel mai usor. Astfel, daca se apasa la Bucuresti, in lupta pentru primul loc, poti sa ai surpriza sa o vezi pe Farul retrogradata. Sau invers.  In prospectele de folosire se regaseste o singura indicatie: “Apasati, nu va jucati !”.  Intensitatea si frecventa folosirii mecanismelor este decisiva pentru victorie . Poate ati auzit, daca ati intrat intr-un bar cu masini de “Poker mecanic” , acel “clapacit” sinistru, intrerupt din cand in cand de cate un sut, o vorba de duh, un pumn in ecran sau un urlet de fericire. Acesta este sunetul ce-mi place ! Inseamna ca butoanele sunt folosite la maxim , jocul isi atinge limitele..

——– Frenezia “apasarii” a cuprins intregul campionat. Intinsul patriei rasuna de zgomotul placut si sacadat produs de actionarea parghiilor care iti aduc bucurie pe chip si pozitie in clasament. Bucurestiul, ca un adevarat Las Vegas al butoanelor si clapelor de tot felul, traieste o noua isterie a jocului …In corul de voci egale, granzii interpreteaza aceeasi arie din actul II . Frig butoanele ! Cu totii, pasionati sau nu ai jocului, intrati in transa, apasa si canta. Incet dar sigur, clapaceala cuprinde Capitala .

Ghidul fotbalului romanesc. Editia I

Pentru ca fiecare spectator sa poata intelege ceea ce se intampla pe stadioanele noastre, este necesar sa se intre in posesia urmatorului ghid. Nu va costa nimic. Dar nici nu va trebuie. Ghidul va contine codurile sursa ale intamplarilor din iarba, asa cum au fost ele extrase din stenograme :

– ”Liga lui Mitica” = locul unde se intalnesc 18 echipe si castiga cele care trebuie  ;

– ”a sta cu fundul in poarta” =  inversul lui ”Pe ei, pe mama lor !”. Retragere atat tactica, cat si strategica; ceva gen Olanda – Romania de la Euro 2008 ;

– ”pressing” =  obicei prost al DNA de a pune intrebari stupide, cum ar fi : ”Acesta este un avion silentios. De unde l-ati luat, ca vreau si eu ?” sau “Nu sunt prea multe icoane ?”, ori ”Aceste vitralii sunt mai scumpe decat acele termopane ?”;

– ”cooperativa” = societate tip ONG formata din 2 pana la 14 presedinti si 4 magarusi, filantropica si umanitara. Ceva  gen Crucea Rosie sau Revelionul lui Vanghelie ;

– ”centrare covrig” = a o da cotita, dupa colt, ca la Ploiesti, cu efect. Cum s-ar spune : ”Tu ma-ntrebi de jucatori/ Eu te-njur de doua ori”. Si o data la plecare. Fara discriminare ;

–  ”a iesi la inaintare” –  este atunci cand toti suporterii iti spun sa te duci la culcare si tu iti iei avion. Sau il scuipi pe Terzian ;

– ”marcaj strans om la om” = dupa cum ii spune si numele; legatura, apropiere, prietenie sincera si dezinteresata. Exemple:  Becali si DNA, Iancu si Mircea Sandu, baba si mitraliera ;

–  ”a sari la cap” = opusul lui  “a avea arici la buzunar” ;

–  ”a trage de timp” = metoda de a comprima timpul, chiar pana la zero. Astfel, in acelasi timp poti fi prezent pe 7 canale de televiziune iar tu, de fapt, sa ai treaba la Buzau ;

–  ”Federatia Romana de Fotbal” = Forum suprem, ales prin vot cu biletele de acasa.Vegheaza asupra respectarii regulamentelor, a prezentului ghid dar nu si cine la cine da sau de ce ia. Are relatii de subordonare fata de UNCPM (Uniunea Nationala a Cooperativelor plus MItica) ;

–  ”aici s-a furat cam mult” = vorba de duh de la Liga cu sensul de la revedere, bine v-am gasit, pe curand, dati-i drumul de aici, sa ne vedem cand mi-oi vedea ceafa ;

ERATA. Astept propuneri pentru editia a II-a. In caz contrar voi pleca la capsuni, in Spania. Aici s-a furat cam mult. Adica, la revedere.

Viata de suporter. De la galeata cu apa la Internet (II)

Portretul robot

Am extras pentru voi, din Monitorul Sportiv partea I, descrierea oficiala a noului suporter roman. Cine este el si cum arata ? Iata-l >>>

<<<…Este acel om fost agitat, acum linistit, cu reactii intarziate, sumar imbracat (pentru a nu ascunde prea multe pe dedesubt) , cu fata proaspat barbierita , cu parul aproape ciufulit, cu semne particulare la limita legii, dus la biserica, molcolm, care poate infrunta ploaia si grindina fara umbrela contondenta, fost fumator, acum lasat fara bricheta si, mai ales, vorbitor in soapta si rar dar nu la telefon, pentru ca nu are voie .

Legiuitorul, intors prematur din vacante,  s-a gandit si la confortul psihic al suporterului nostru. Pe perioada participarii acestuia la evenimentul sportiv, problemele familiei vor fi lasate (in) balta, la intrare, odata cu sticla de suc, cafea in ‘matrafox’ sau apa in vodca. Adio nevasta, mama, soacra, casa !. El este la MECI. In acest sens, numai pe durata competitiei, se poate incheia asigurare obligatorie a locuintei, la poarta stadionului, pentru risc de incendiu, scandal soacra acasa, spart geam copil, furat oglinda jep, suferinta sete a la concert Rolling Stones,  si alte nenorociri.

Cu toate acestea sau tocmai de aceea, el, bravul nostru suporter, are voie cu lumanare fara festila in captuseala dar nu are cu ce sa o aprinda. V-am mai spus in art.1,  paragraful 2,  ca nu are voie cu bricheta. Chiar daca ar fi avut voie, e corp delict si face  fum . Nu are voie, insa, cu fum. Daca inainte de a ajunge la stadion, microbistul a cazut in canalizarea din fata casei, adio meci !. Interzis cu carje sau bastoane. Poate sa stea in parcare, daca vrea, si sa asculte la difuzor scorul pana se face bine . ..

Ajuns in sfarsit si intamplator in tribuna, trebuie sa stie ca asa cum priveste el meciul si camera de supraveghere il priveste pe el. Astfel, este musai sa fie cuviincios cu aceasta pentru ca il vede o tara intreaga si Jandarmeria pe Internet.  De  aceea,  prietenul  nostru  nu poate purta gluga pentru ca nu i se mai vede. Fata. Si parul ciufulit. Se poate imbraca in rosu si albastru sau rosu si visiniu, ca sa se stie ce obiceiuri are. Pentru identificare usoara se vor purta tricouri cu reclame cuviincioase, gen : “Zuzu-zuzu ” sau ” I’m Ben-Gossu din Giulesti “. E suficient. Te gasesc ei…

El are si drepturi. I se permite, de exemplu,  sa ridice glasul la intonarea imnului de stat si cand este intrebat de jandarm sau procurorul de la stadion cum il cheama si de ce a sarit in picioare si aplauda ca zurliul. Si pe cine aplauda. De aceea, suporterul de fotbal mai este asimilat si cu acel cetatean onest,  cazut in idolatrie fata de mai marii FRF,  care nu citeste stenograme si nu zice niciodata, nici macar in sinea dansului : ”Mai bine stau acasa si urlu precum cainii din Giurgiu decat sa ma doara capul de atata liniste pe stadion !”.  Poate sa zica doar :  “Traiasca Liga care te-a facut, Mitica !”.  Dar sa nu tina degetele incrucisate in buzunar.

El, un om ca si noi, este “Omul ” ciudat care isi ingroapa, cu privirea specifica evadatului dat in urmarire generala, speriat si haituit, trist si disperat, ultimile monede de 5 lei  la radacina macesului de la intrarea in stadion …Acesta este el, noul vietuitor al arenelor sportive , “homo habilis al fotbalului” , o subspecie a blandului platitor de impozite si bilete la peluza. Pe scurt, acesta este noul suporter conform legii sau, ma rog, conform Mitica …

.
Ma  scuzati,  trebuie  sa  inchei  textul   si   sa  plec  la  meci.  Ma  duc  sa  beau  o  galeata  de  apa,  inainte,  si  sa-mi pun  lumanarea  in  captuseala. Pa !  Ma  vedeti  pe  Internet !

O garoafa sau doua pentru neputinta din noi

Gloria este trecatoare. Bucuria clipei nu ti-o poate lua nimeni, insa. Esecurile sunt, adesea, traite in singuratate . De ce trebuie ca noi, romanii ,sa ne consideram invinsi de soarta si uitati de lume ?De ce nu avem puterea sa cautam explicatiile esecului in noi, in neputinta noastra ?De prea multe ori am cazut in contemplatie si am asteptat sa se intample minuni pentru a ne fi mai bine. Iar daca acestea nu au fost sa se materializeze, am hulit destinul, norocul sau conjuratiile obscure. De unde provine aceasta predare cu arme si bagaje, neconditionata,in fata adversarului ? Cand vom ajunge sa gandim ca niste (posibili) invingatori ?

Meciurile nationalei Romaniei cu Franta sau Olanda, ale Stelei cu Lyon-ul ultimilor ani, ale CFR-ului cu Bordeaux, au semanat cel putin prin modul de abordare a confruntarii directe. Am crezut ca asteptand greseala adversarului sau o intamplare de sorginte “mistica” putem obtine si victoria .Sau, cel putin aceasta a fost senzatia lasata. “Ciupeala” tipic romaneasca ne-a ajutat, in cateva randuri, sa iesim cu capul sus de pe teren. Atitudinea noastra in fata adversarului mai bine pozitionat in clasamente si topuri nu a mai contat in aceste cazuri. Nu ne-a interesat ce au comentat specialistii dupa aceste rezultate. Noi am mers mai departe. Am continuat , in nesabuinta noastra, sa credem ca norocul poate fi etern, ba chiar ca suntem creatori ai unor noi tactici de joc. Scadenta nu a intarziat sa apara.

Cu toate acestea, nimic nu am invatat din infrangeri. Ne-am lamentat in continuare . Am gasit aceleasi scuze. Norocul, soarta, arbitrii si valoarea transformata in bani ne-au invins din nou . Neputinta in fata fotbalului mare a ajuns sa se cronicizeze. Multi ar putea spune ca CFR-ul este o echipa aparte, nu poate fi atinsa de tarele recunoscute ale fotbalului nostru. Se uita ca orice organism introdus intr-un mediu nou tinde sa preia mecanismele de adaptare specifice acestuia . Nu ne preocupam sa studiem dezvoltarea armonioasa si legile care o gireaza. Nu ne intereseaza aruncarea peste bord sau la groapa de gunoi a obisnuintelor vechi care ne guverneaza existenta. De prea multe ori il punem pe : “Merge si asa !” inaintea lui “Asa nu se mai poate !”. Ne multumim sa crestem in vaze aurite garofite de toamna. Uitam ca superbele garoafe din florarii sunt crescute in turba din import .

Fotbal de vara (II) :”MAIMUTA DIN NOI”

Martor ocular, sef de comisie a FRF : “…nu il bagati in seama . Asta are corp de om si creier de maimuta”

Odata , nu demult , traia in jungla de nepatruns din mijlocul fotbalului un trib de maimute salbatice cu fundul si nasul rosu (dupa unele descrieri inedite si absolut socante aparute in presa vremii) . Aceste aratari aproape inteligente formau un fel de casta in nemarginitul ecosistem al padurii fotbalistice vesnic verzi si pline de viata .
.
Intr-o zi , nu se mai stie cum, in mijlocul acestei galagioase comunitati isi facu aparitia o fiinta ciudata , un om . Un fel de om , am putea spune . Pentru ca el avea corpul humanoid dar encefalul ii era de forma si consistenta aceluia de cimpanzeu ( dupa prezentarea facuta de vestitul aventurier de pe Bega nascut in Grant care a si descris primul acest specimen dar care , desi a tras cu prastia dupa el , se pare ca nu l-a ochit prea bine . Ba, dimpotriva , am putea spune ).

Omul nostru cu encefal suficient si circumvolutiuni discrete a fost adoptat cu dragoste si prietenie de catre rudele sale indepartate , purtatoare de creier asemanator . In scurt timp , insa , fiinta aceasta aparte s-a urcat in copac . In cel mai inalt copac . Faptul nu a fost deloc pe placul maimutelor cu fundulet si nasuc rozaliu iar ruda lor umana a fost pusa sub observatie . Nu a trecut mult si intr-o zi , fapt inadmisibil in comunitate , humanoidul a fost prins cu o cantitate oarecare si nedeclarata de banane pe care ar fi vrut sa o scoata din jungla fara sa le spuna si maimutoilor din conducere .
.
Pe loc s-a luat hotararea de a se intruni Adunarea Generala a padurii eterne si au fost anuntate in acest scop toate vietatile tribului , de toate neamurile si de la toate nivelele ecosistemului . In ziua stabilita , intr-un luminis central s-a supus la vot democratic , cu participarea tuturor primatelor , eliminarea din jungla deasa si urat mirositoare a intrusului cu creier insuficient si indoielnic . Intreaga adunare a avut , insa , parte de o surpriza . Cu o larga majoritate , cu voturi in favoarea sa chiar si de unde nu te-ai fi gandit ca ar fi putut veni , omul cu creier deosebit dar compatibil si functional si-a castigat dreptul de a ramane si salaslui pe mai departe prin si printre cei mai inalti copaci din padurea vesnic verde si zgomotoasa .

Atunci , in acea zi , speciile reunite ale junglei fotbalului au inteles ca fiinta pe care ar fi vrut sa o elimine avea multi adepti . Ba chiar , au aflat ca multi dintre colocatarii pe cale de disparitie au fost ajutati sa traiasca datorita bananelor aruncate de la inaltimea culcusului sau . Fortata de imprejurari , adunarea ad-hoc a hotarat prin consens sa instaureze o pace de moment si de ochii lumii , desigur , iar cei prezenti au incheiat maimutareala si au ingropat imediat securea razboiului , cine stie pentru cat timp …
.
O invatatura ar putea , totusi , sa ramana in urma acestor intamplari petrecute recent , nu departe de noi . Oricat de mult creier ai putea considera la un anumit moment dat ca ai in comparatie cu semenii tai , nu se face sa tragi cu prastia dupa ei , chiar daca sunt mai slab dotati ca tine . Nu se stie niciodata cate astfel de specimene stau cocotate in copaci , in imensitatea padurii virgine .

Moda Ligii I. Primavara-vara ,2008

Parada incepe cu Casa de Moda de la Muntele Athos. Steaua defileaza intr-un costum 2 pieces, cu rosu 27 pe buze, patrafir albastru, sutana si cadelnita cu o legatura de busuioc in mana stanga. In frunte poarta un ornament ravasit in 5 colturi care straluceste ca soarele sus pe cer si fluierul lui Tudor , jos pe gazon. La brau are o tufa de cimbru care pute impresionant. Asistenta e in delir. Cu mana la nas. Muzica este adecvata evenimentului, in interpretari celebre: dascalul de la Snagov si corul Seminarului din Ghencea. Pe podium, intr-o tinuta “casual’, insotita de cainele Borcica, urca Dinamovista. Augh ! Ochii sunt atintiti. Lenjerie intima din Onduline in rosu si alb , palarie tip bostan de Holloween cu ochisori scobiti cu briceagul si lumanare aprinsa la 2pi/r. In spate, preafrumoasa Diana trage un carucior de butelii in care , la vedere, un spartan mic si zurliu se joaca cu chibriturile. Este, ma scuzati, domnul Turcu. Urmeaza muzica din filmul cu Borcea-Leonidas cu explozii in direct, inregistrate dupa ce Cristi si-a dat foc la butelii. Este groaznic. Si totusi , in comuniune cu FRF-ul. Se face liniste. Se aud numai valurile marii la Eforie Nord si glasul rotilor de tren, la Basarab-Triaj… Intr-o superba tinuta sport, din panza groasa de yacht, cu sapca si butoni, cheferista din tata in fiu, urca ea… Rapidista !”Urca” este un fel de a spune pentru ca este trasa cu sufe alb-visinii, legata de macarale uteciste de la Grivita Rosie . Coafura, realizata de matelotul-frizer de sub podul Grant-Marian, in regie proprie, este sub forma de arici la buzunarul lupului de mare, COPOS. Parada sezonului competitional 2007-2008 , primavara – vara , se incheie cu o superba prezentare de rochie de mireasa , purtata de Mittica de la Ligue Dior . Manechina a fost impodobita aseara tarziu de mama Zina si nu umbla cu dedesubturi . Incalzirea globala isi face de cap . Drept pentru care spectatorii urla, canta si danseaza. Se aud urari de multi ani traiasca cu cai mascati si alte mascari de genul:”Hotii si cu mafiotii , i-au furat chilo….bikinii! “
Prezentarea ia sfarsit pe melodia din filmul “Toate panzele sus “. Cateva femei mai sensibile din randul intai lesina . Cativa barbati mai insensibili isi dau palme . Asta e . Gusturile nu se discuta .

URIASULUI CU INIMA DE IARBA

Vei fi vesnic in sufletul meu! Adio, dragul meu monstru verde ! Minunatia Ta de
nocturna pe care ma cataram la cuplaje si de pe care era sa cad odata, imi va
ramane printata pe retina .Feeria creata de becurile din tabela Ta era ca un joc
puzzle pentru copii supradotati ,din care lipsea majoritatea fondului si trebuia
sa deduci scorul .Adio ,natura statica cu beton si doua porti! Suprafata ta de
joc era o adevarata gradina botanica. Vara cu musetel si coada soricelului,
toamna cu trifoi calcat in picioare de cei care aveau terenul propriu suspendat.
—————
Cate suferinte ai indurat, marele meu erou tacut !
Pe tine s-au disputat Daciade nemaivazute, Universiada vazuta doar de noi si
celebrele Cantari ale Romaniei and friends (de la Jackson si Rolling Stones la
Irina Loghin ). Adrian Paunescu cu Cenaclul lui mai lipseau. Aici au ovationat,
de bucurie, 70000 de oameni pe post de sardele, la golul lui Marcel Raducanu
in meciul cu Anglia ,dar si la sariturile extratereste ale Iolandei Balas sau
Anisoarei Cusmir. Una sarea peste stacheta , alta peste groapa.
—————-
Cum au trecut atatia ani ? Parca ieri era 1953. Se aniversau 5 ani de la inceperea
nationalizarii. Detasamente de UTM-isti si detinuti politici iti pregateau terenul
pentru victoriile ce aveau sa vina. Traiam decenii de impliniri marete. Pardon. M-a
luat valul. Din tine ,maine, va ramane un nor de praf ,un fir de papadie la poarta
lui Tamango si o clanta de la toaleta barbati care nu se deschidea niciodata, in
sertarul cu amintiri scumpe. Putini aveau nevoie de acea clanta din scrinul meu.
Pentru toti, gaseai Tu cate un locsor ascuns, un boschet fara tepi. Toti te iubeau dar
nu in tacere.
——————–
Adio, romantic loc al urletelor ratacite in neant. Adio, Uriasul meu de beton cu
sonoritati simfonice. “Ro-ma-ni-a !” Sol major.” Ha-gi, Ha-gi !” Mi minor. “Voi l-aveti
pe Valentin , noi l-avem pe Damaschin !” Cenzurat. Ramai cu bine, monstrul meu tacut !
Bine vei veni , noule gigant mai scump decat Combinatul de la Galati sau doua Uzine Dacia !
Ne vom mandri cu noua noastra scumpete de stadion dar nu te vom uita in veci nici pe Tine,
“Urias cu inima de iarba …” !
(urmeaza o lacrima scapata din greseala pe clanta din sertar.)

Lungul drum al banilor spre fotbal

Intortocheate sunt caile apei in natura! Ca o comparatie, traseele descrise de bani,

metamorfozele suferite,chinurile indurate de saracele bancnote inainte de cheltuirea

lor in lumea fotbalului ,sunt si mai greu de descris in cuvinte.Declaratiile date, fie la

Parchet fie la peretii din Palat, nu pot descrie in cuvinte avatarurile banutului de cupru,

cu atat mai putin ale hartiei de 500 de Euro.Ca un fluviu care trece prin stadiile de

izvor anonim, parau zglobiu sau rau umflat de ploi si afluenti, inainte de a se pierde in

imensitatea oceanului,la fel si banul nostru iese din pamant,din piatra seaca,se

inmulteste datorita afacerilor si cu cei din stanga si cu cei din dreapta pana da ,

adeseori, pe afara,inainte de a se pierde in marea cea mare a fotbalului, curat

ca lacrima lui Lovin.

===============

Sa luam un singur traseu. Un cetatean avea inainte de Revolutie un numar

nespecificat de oi. Nimeni nu stie cate. In orice caz, cu o oaie mai mult decat

vecinul. Cine avea oi, avea si un izvor de bani. La izvor veneau multi prieteni

sa se adape. Cand vremurile s-au schimbat si ploua cu bani din senin, cetateanul

a apelat la prieteni. A cumparat rulmenti, pijamale, tevi si le-a vandut in Turcia

pana cand izvorul s-a facut paraias. In acest moment,omul nostru a achizitionat

pamant de la tarani, de la boieri ,de la stat , de la privat, de la om bogat si de la om

sarac.Dupa un an, le-a revandut si paraul s-a inviorat. A devenit un rau involburat.

Din acest moment banii au suferit cele mai atroce cazne : au fost bagati in banci, au

fost scosi din banci ,au fost tinuti in buzunare, in saci, dati la camatari, luati de la

camatari, transformati in euro, transformati in dolari , bagati in pungi de 1 leu, in genti

cu catarame, in genti cu fermoare, pana au ajuns la fotbal-albiti , obositi, curati ca

lacrima de atatea incercari.Raul trecuse prin pesteri subterane, prin izbucuri si

cascade, fusese acumulat in lacuri enorme, prins in bazine, inainte de a ajunge la

marea cea mare. Orice om de stiinta, orice economist , chiar si cetateanul nostru,

iti poate descrie acest drum, de la izvoare pana la marea fotbalului romanesc. Sa

nu incercati, nici macar in gluma, sa il puneti sa va descrie traseul invers. Nu va

mai deschide gura.Va fi in “silentio stampa” pana la europarlamentare.

De voie,de nevoie.

—————————–

Nimeni nu a studiat traseul de la coada la cap. Apa curge intr-un singur sens.

Nu incercati sa mergeti spre amonte. Nu veti ajunge departe. Nimeni nu a riscat.

Nici macar Parchetul.