A Boci, bocire

emil-boc-2-sepiaÎn decembrie 2008,  românii erau cuprinşi de frenezia cumpărăturilor şi a serbărilor câmpeneşti demne  de   Guiness Book  (vezi şi “Bucurii în vremuri de criză”,  de acelaşi autor).  Acum,  lacrimile  ni  se  scurg  pe  obrajii supţi de vicisitudinile lui 2009.  Anul trecut,  în timp  ce întreaga lume era atinsă de criză,  noi devastam magazinele  cu  ajutorul cardurilor,  umpleam până  la  refuz staţiunile şi stabileam recorduri în materie de cârnaţi, prăjituri şi flash-mob-uri cu Moşi Crăciuni fericiţi. Între timp, pacostea economică mondială ne-a atins în plin. Atât pe noi cât şi, mai ales,  pe cardurile noastre. Turismul intern s-a restrâns la limita plapumei proprii, cârnaţii, cu excepţia celor electorali, au redevenit  delicatesa  vremurilor cartelei de alimente  iar adunările vesele s-au redus la cele în care candidaţii promit bunăstarea jurând cu mâna pe portofel.

Vom avea şi alegeri în acest sfârşit de an, alte alegeri. Vom vota pentru preşedintele ţării. Al ţării în care guvernele se schimbă acum ca şosetele cârpite în urma constrângerilor bugetare dictate de FMI. În ciuda fluierăturilor venite din deal, de la Cotroceni, guvernul liberal al lui Tăriceanu trecea prin lanurile mănoase  ale  lui  2008,  vorba poetului din prova, precum  un vodă prin grădina cu zarzavat, mai duios decât o Anastasie călare pe poneiul de la malul mării.  Cu toate acestea, într-un final previzibil şi în mod natural, guvernul Tăriceanu avea  să-şi  dea obştescul sfârşit. Marea majoritate parlamentară, formată în urma alegerilor legislative, ne promitea la începutul anului 2009 un guvern stabil pentru 4 ani.  Nu a fost să fie. Lovitura de graţie dată lui Boc, pentru conformitate: Boc al II-lea, a fost aplicată într-o zi de 13. Mai precis, 13  octombrie 2009.  Ziua în care,  pentru prima dată în ultimii 60 de ani, un guvern a fost demis printr-o moţiune de cenzură.

Ceea ce nu a păţit Tăriceanu anul trecut, avea să i se întâmple  anul acesta lui  Boc.  Şi dacă,  în 2008, preşedintele ar fi sperat, poate, la o cădere a guvernului în urma unei moţiuni, anul acesta nu şi-a dorit, cu siguranţă, prăbuşirea executivului. Cu toate acestea, soarta a fost potrivnică.  Încă un motiv de jale,  necaz şi lacrimi naţionale.  Noi, poporul român aflat veşnic în campanie,  descoperim alte semnificaţii, intuim ultime definiţii ale tristeţii şi neîmplinirii.  A Boci, “Boc”-ire,  sunt cuvintele care vor îmbogăţi lexicul suferinţei noastre perene. Poate doar cârnatul electoral şi apariţia alesului în mijlocul mulţimii strânse la sâmbra naţională  a oilor să ne mai potolească amărăciunea.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Spre neuitare, Bucurii in vremuri de criza. 27 decembrie 2008

criza

Criza din noi

E criza !E criza, iar! Toata lumea canta, rade si danseaza. Statiunile de pe Valea Prahovei sunt luate cu asalt, intr-o frenezie fara precedent. Este o veselie generala si atotcuprinzatoare, ca de sfarsit de lume si inceput de ev auster. Se pare ca hazul face parte din viata noastra de zi cu zi si nu are nicio legatura cu necazul global. Ambianta maiestuoasa a megapetrecerii hibernale are ceva din cea a balului de pe un Titanic aflat in cursa de adio.

Guvernanti si simpli cetateni, oameni de bine si turisti din oferta “last-minute”  se zbenguie pe partiile inzapezite, se dau de-a rostogolul, aluneca la vale chiuind,  pe punga populara de 1 leu  sau cu snowmobilul lui Copos, pe datorie. Seara, toata lumea se retrage pentru nici nu mai conteaza ce aniversare, la Cabana Schiorilor. Aici, ca din intamplare, isi fac aparitia si presedintele tarii plus ministrul turismului cu familiile, invitatii si ceilalti privitori de meserie. Petrecerea continua.

Dar, pentru ca nu toata populatia urbana a Romaniei a incaput pe Valea Prahovei in aceste zile, a fost nevoie sa se organizeze  oaze de buna dispozitie si relaxare, si in zona condominiilor din orasele tarii. Astfel, programul hypermarketurilor a fost prelungit pana la ore tarzii in noapte. Cursa cu carucioare din sarma printre rafturi plesnind de bunastare a ajuns sport national. In pauzele de aprovizionare frenetica,  se organizeaza evenimente unicat la scara planetara. Delegatii permanenti ai Guiness Book au zilele acestea probleme importante de rezolvat.

Ieri s-a batut recordul mondial la numarul de Mosi Craciuni adunati intr-un singur loc, astazi am gatit cel mai lung carnat afumat: 392 de m. Un fleac. Se putea si mai mult dar ne-a fost mila de ei. Nu, nu este vorba despre porci. In loc de desert, avem cel mai greu tort cu frisca de pe Pamant. Cei de la Cartea Recordurilor sunt uluiti. Se pare ca vom mai dobori o bariera.  În acest caz, va fi un record greu de cuantificat, usor de perceput, insa. De Revelion, vom fi cea mai vesela tara din lume pe vremuri de criza. Si nimeni nu ne va putea lua aceasta bucurie.

One Response

  1. Ma intreba astazi cineva unde fac revelionul! Incredibil! E 14 noiembrie!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: