Din Zurich:”De la suspiciunea franceza la superstitia romana”

Inainte de a ajunge aici, in preajma Zurich-ului , nu credeam ca vom fi in stare sa ignoram peisajele de poveste din jurul nostru , sa ne rupem de contextul mirific , si sa ne dedicam in intregime Zeului Fotbal .Zona , asa cum am prevazut , s-a populat rapid . Printre cei care incalzesc acum atmosfera si contribuie la marirea vanzarilor de bere , la loc de cinste se afla si romanii , aparuti parca din pamant pe strazi . Au sosit din toata Europa pentru a fi aproape de nationala noastra , de nationala lor .Edilii Zurich-ului au montat ecrane gigant in piete , pe apa , la terase , in preajma stadionului . Petrecerile si comentariile pe marginea rezultatelor din grupe nu se opresc pana in zori . Parca si vremea a inceput sa tina cu suporterii colorati , la propriu si la figurat, din cap pana in picioare ,in cele mai vii nuante . Toata lumea rade , canta si danseaza . Tematica este inclusa . Daca esti atent , poti deosebi cantonete napoletane , ” Arrivederci Italia ! ” ba chiar ” Romania, trezeste-te ! “, a ” Parazitilor ” . Unii ,foarte putini , sufera in tacere . De pilda , vecinii de cabana , francezii , care se aratau foarte prietenosi cu noi saptamana trecuta , nu ne mai raspund la salut . Cel putin asa ni se pare noua . Oricum ar fi , ne privesc cu alti ochi . Proprietarul pensiunii , neamtul din Dortmund , ne-a spus ca a pariat o suma mare pe Romania , pentru meciul cu Olanda . Este din ce in ce mai amabil . Bonusurile “din partea casei” depasesc , parca , media ospitalitatii germane . Sau , ma rog , elvetiene . In aceasta seara , dupa meciul de la Berna , cu Olanda , vom petrece pana in zori , oricare va fi rezultatul . Cel putin noi , romanii . Maine vom reveni in tara .La fel vor proceda si vecinii nostri , francezii din Nantes , fosti amici , reveniti parca la suspiciunile lor stravechi fata de cei de-un sange cu romanii lui Cezar . Lasand , pentru moment , gluma la o parte , trebuie sa recunoastem ca elvetienii au ramas impresionati de aceasta relativa prietenie intre fanii diverselor echipe . Nu au existat confruntari violente intre galerii . Astrologul nostru de serviciu , de meserie psiholog , a analizat semnele premergatoare meciului cu Olanda si a hotarat: 1. nu sunt de bun augur : accidentarea urata a lui Radoi , culoarea alba – aducatoare de ” moleseala” – a echipamentului echipei noastre , arbitrul Busacca – elvetian de origine italiana , amenintarea cu fiscul italian lansata de Berlusconi la adresa lui Van Basten , bucuria suspecta de dimineata a vecinilor nostri francezi ; 2. in categoria ” de bine ” se incadreaza : optimismul din stafful “nationalei” , forma in crestere a lui Mutu si Lobont , posibilitatea aparitiei unor averse de ploaie in timpul meciului , gogosile adevarate si gratuite oferite de gazda noastra , marfa noua din bar care se aranjeaza ca pentru un festin , dis de dimineata , si zambetul discret , omniprezent , tipic nemtesc sau , ma rog, tipic elvetian . Scorul final nu ne poate fi dezvaluit . Ne grabim sa luam drumul Bernei . Suntem si noi amabili cu toti cei din jur . Pana diseara , macar . Asadar ,” Auf wiedersehen !” ba chiar si : “A bien tot !”…

P.S. Astrologul nostru a avut , ca intotdeauna , dreptate . Albul a produs moleseala , nu a plouat la Berna ci doar la Zurich , forma lui Mutu nu a fost in crestere , marfa noua din bar nu era pentru noi , veselia matinala a vecinilor francezi a fost sora cu a noastra … Cat despre fiscul italian si arbitrul Busacca , numai cuvinte de lauda ! Hai in Romania !

Hai , Romania !

Hop , swizz…O friptura de cocos (galic) , bitte !

In sfarsit am ajuns la superba pensiune din apropierea Zurich-ului , gazda noastra pana la prima confruntare din grupa , cea cu Franta . Dimineata ne-a intampinat cu o ploaie deasa , rece , in rafale , care insista sa ne atraga atentia ca pana si clima are regulile ei in Tara Cantoanelor . Prin oras nu am intalnit acea forfota specifica marilor competitii care stau sa inceapa . Probabil , pana luni , zona se va umple de microbisti veniti din toata Europa . Lumea de pe aici este preocupata , mai degraba , de traiul cotidian . Desigur, grupuri razlete , colorate in culorile drapelelor Portugaliei, Elvetiei sau Italiei te fac sa te gandesti ca inclestarile lui Euro 2008 sunt aproape . Am fost la cumparaturi in Mall-ul din interiorul stadionului de la St.Gallen, in care au intrat si tricolorii , sedinta de pregatire de dimineata fiind suspendata din cauza timpului nefavorabil . Preturile sunt facute dupa o reteta romaneasca . Se maresc atunci cand creste cererea . Mi-am procurat un ceas pe care , spre surprinderea mea , l-am cumparat la un pret mai mic decat cel care era afisat . Lui Decebal Radulescu , de la gsp , cred ca i s-a parut prea scump si a refuzat negocierea . Ne-am intors la pensiunea din mijlocul padurii . Asemenea unei case din povesti ,pare a fi in acel loc dintotdeauna , impreuna cu muntii din jur . Se pare ca nici un copac nu a fost taiat pentru amplasarea constructiei cu arhitectura specifica locului . De fapt , aceasta indeletnicire , cu drujba , este asimilata cu o crima pe aici . Atrasi in discutii pe teme fotbalistice , elvetienii preocupati de viata lor tihnita nu uita sa adauge ca ei vor fi campioni europeni . Noi dam din cap, ridicam un pahar cu cidru in cinstea lor si rostim retinut, ca si ei :” Hop swizz…” . Peste tot sunt afisate indemnuri la liniste . Localnicii se pare ca sunt mai degraba deranjati de forfota creata de turisti decat sa dea pe afara de fericire la vederea lor . Nu putem comenta nimic , in schimb , despre servicii . Sunt ireprosabile . Gazda noastra , un neamt nascut pe langa Dortmund , ne-a spus ca il cunoaste pe Marcel Raducanu si ca are incredere in echipa Romaniei ca nu se va face de ras . Spera sa iesim din grupa dar nu ar dori sa ne intalnim cu Germania . Picaturile de ploaie , in caderea lor pe tigla acoperisului , bat darabana pe ritmuri de “calusarii”. La o masa alaturata , turistii francezi care ne fac cu ochiul sunt mai degraba cuminti . La fel , friptura aburinda din farfurie…O fi linistea dinaintea furtunii ?

Friptura de lei la groapa cu garnitura de castraveti

In ultimii 40 de ani, nationala noastra a avut parte ,la competitiile majore, numai

de grupe grele, de asa-numitele si infricosatoarele “gropi cu lei” . Gropi si grupe

pline cu feline fioroase ,dornice sa se hraneasca cu rezultate pe spinarea noastra.

Din cand in cand ,ca in “Croitorasul cel viteaz” , desi locul era cam stramt,

reuseam sa mai impungem cu acul cate un rege al echipelor de top din lume sau

Europa. Cu toate acestea, si cu asemenea arme, nu am putut lichida , pana la

final(a) toate fioroasele creaturi fotbalistice intalnite in cale. Nu ne-am putut

“croi”, pana acum , drumul catre vreun trofeu, cat de mic, din astfel de gropi cu

“salbaticiuni” .Sa incercam sa privim “fiarele” in ochi :
————
O l a n d a. Noi o cunoastem foarte bine. Sa vedem daca ei ne vor mai

cunoaste. Acum stim reteta succesului :apa de ploaie ,inundatii, vant,

copertine in capul lor, brazde generoase. Rezultat previzibil :portocale murate.

Daca nu se vor intruni conditiile, macar sa nu uitam sa ne schimbam tricourile .

Cu ei. Si inca ceva. Sa nu-l uitati pe Goian acasa.
F r a n t a. Ei nu isi fac probleme pentru noi. Ba chiar vor sa ne roada si oscioarele .

Nu de alta, dar trebuie sa ne sperie de moarte pana la anul, cand ne vom intalni din

nou. Si nu pe Champs-Elisee sau prin Cismigiu ci acolo , in arena cu cocosi salbatici

si lei nedomestici. Este o buna oportunitate de a ii invata ,si pe ei ,metoda

reciprocitatilor mioritice. Macar sa incercam. Daca nu, il trimitem cu biletele si

palinca ,pe Sandu al nostru la Michel, care se face ca nu mai e al lor.

I t a l i a.Toate pizzeriile romanesti vor fi deschise in Italia la ora meciului. Ai nostri

se vor preface satui. Vor spune: “Grazie, dar am mancat acasa, anul trecut.” Italienii

vor incerca sa ne inghita, pe nemestecate, ca pe o “margherita”. Isi vor aduce aminte ,

cu lacrimi in ochi ,de fratia noastra inscrisa in Columna lui Traian, de cat de rau erau

sa ne faca, crezandu-ne migratori de conjunctura. Daca vom reusi un rezultat pozitiv,

asa pe nemancatelea , va incepe un nou exod al conationalilor nostri catre casele lor

pustii din tara . Nimeni nu va mai cumpara spaghetti si panettone din supermarket-

urile noastre. Tot raul spre bine . Vom manca shaorma . Cu varza acra.

Sau castraveti cornison. De atata bucurie, vazand ce am patit, bulgarii ni-i dau si

gratis. Pe vecie…

Numai sa vada si ei un leu fript…

Thriller cu portocale murate in apa de ploaie

Atentie, la Constanta au avut loc fenomene in cod portocaliu ! Inainte si in timp

ce rula filmul meciului cu Olanda. Daca pe noi, romanii, nu ne mai mira nimic,

olandezii sunt socati. Nu au mai vazut asa ceva de la “Apocalipsa acum”, cu Marlon

Brando. In filmul cu romani, actorii principali au fost : Goian, Codrea, Tamas, Rat,

Mutu si ceilalti. Nimeni nu a avut rol secundar. In prima repriza, ai nostri au fost

tari pe pozitie. Vantul din spate nu ne-a urnit din aparare. Posesia a fost in favoarea

olandezilor, ocaziile le-au apartinut tot lor. In repriza a doua, in min.72, Codrea

trimite mingea din centrul careului spre vinclul “portocalei mecanice”, punandu-l

impotriva vointei olandezilor dar si a vantului, in pozitie de gol, pe Goian. Pe acelasi

Goian, aducatorul de bucurii autumnale in fotbalul romanesc. Ne mai face un cadou

si e…1-0 !In min 93, pelicula a fost pe punctul de a se rupe in favoarea adversarilor

dar nu a fost sa fie. Bara a tinut cu noi. Arbitrul nu are nimic impotriva… Acesta este

alt film. Olandezii nu mai respecta scenariul horror cu gol in ultimul minut. Ziaristii si

turistii din tara lalelelor vor spune si copiilor ce au vazut si patimit in timpul filmului.

Au aflat ,de pilda, cum se pun la murat, mai ales toamna : castravetii ,gogonelele si

mai nou…portocalele. Cu apa de ploaie ,in iarba, pe vant, noaptea. Au observat,uluiti ,

cum se poate inunda un oras de la malul marii in cateva minute, fara sa fie de vina

vreun tsunami (nici la ei ,intr-o tara aflata sub nivelul marii, nu se intampla asa

ceva); cum se traseaza liniile terenului cu matura si galeata-moda FRF, toamna

2007;  cum te poti accidenta pe banca de rezerve, trezindu-te cu copertina in cap ;

cum au intrat suporterii romani si cei olandezi pe aceeasi poarta. Pentru a ajunge

la cabine,  jucatorii intra direct in pamant. Si nu de rusine. Una peste alta, filmul a

avut happy-end. Dar nu pentru ei .Romanii ,ca in atatea cazuri ,au castigat meciul

impotriva favoritilor. Chiar si impotriva vantului. Acel vant potrivnic dar si divin

din partea a doua. Intr-un final, codul oranj s-a ridicat. Olandezii au preluat o

noua reteta culinara cu gust imuabil acru, pe baza de portocale. Si au mai invatat

ceva: ca totul e vanare de vant. Si apa de ploaie.