“Cânta un matelot…” (coşmar salmastru)

(reluare)

Ceea ce vă propunem astăzi, s-ar putea intitula şi : “poem cu subiect ratat, strigătul în gol al unei generaţii pusă între paranteze”. Versurile au fost încropite acum un an, cu câteva minute înainte de primul anunţ oficial al rezultatului alegerilor prezidenţiale. Toate mediile de informare, inclusiv cele care aveau rădăcinile în SRI, îl dădeau ca învingàtor pe ….Mircea Geoană. Aveam, totuşi, o presimţire că : “…Poporul i-a trimis pe mare/ Dar echipajul s-a întors pe şest”. Ce a urmat, am trăit cu toţii.

şi pe www.inpanamea.ro

Blog participant la campania Bloggers Unite for Human Rights

după “Cânta un matelot“, de Ion Minulescu (versuri solemne pentru muzică de film comic).
.

Cânta un matelot la prora,
Dar nimeni nu îl asculta.
Şi râsul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara…
Întregul staff de pe vapor
Trăia la bord adevărate drame .
Moguli oranj plângeau în cor,
Primarul Boc trăgea la rame.
Elena Udrea, ca o Lady Gaga ,
Vindea la negru băutura .
De cart era jandarmul Blaga,
Videanu şlefuia bordura.
.

(refren) Cânta un matelot la prora
Un râs sinistru peştii speria,
În largul Mării Marmara…
.
Pe punte, Blaga şmecherea busola,
“Să trăiţi bine !”, Stolo gângurea,
Oprea dădea pe-un şpriţ parola.
Boc, ca la coasă, la rame se spetea.
Cânta un matelot legat de proră,
Având mâna-ncleştată pe un şprot.
Ca-ntr-un trucaj, din oră-n oră,
Plesnea rechinii peste bot.
Pe ţărm e Geoană la putere,
Dar sepepiştii filisteni ,
Ce nu ştiu cât e-un kil de mere,
“Ard” o manea la Cotroceni:
“Vai, vai, vai ce durere ,
Să vezi marinarul cum piere,
Piere şi dă din picioare
Dar fuge cu flota pe mare…”
.
(refren) Cânta un matelot la prora
Dar marea nu-l înţelegea.
Aceeaşi Mare Marmara…
.
Şi, totuşi, glasul ce răsună
Pare, pe iahtul plin de drame,
Un hă, hă, hă, o glumă bună,
Iar Boc trage vârtos la rame.
“Îţi dau în bot !”, o voce tună,
(E bietul matelot din prora ),
Mogulul cântă noaptea-n strună
Iar pe TV e Adriana Pora.
Silabisind, îşi jură crezământu’
Cocoş şi Udrea, Boureanu,
Prin GPS îi urmăreşte Vântu ,
N-aduce ceasu’ ce aduce anu’..
An cu alegeri, criză şi votare ,
Cu gripă nouă şi Crăciun modest
Poporul i-a trimis pe mare,
Dar echipajul s-a întors pe şest.
.
(refren) Cânta un matelot la prora,
Un singur matelot cânta
Pe întinsul Mării Marmara…
.
Corul sinistru cu mogulii tineri,
Ce fredonează un refren pe blat,
Îngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou tiran crucificat.
Cânta un matelot la prora
Şi-ntregul echipaj dormea.
În timp ce Ridzi tot visa
Concerte, Bregovici, mandole,
Palate din Parâng, gondole…

Pe ţărm, departe, ţara se trezea,
Cânta un matelot la prora,
Dar cine, naiba-l asculta ?
Şi cine cântu-i repeta
Din largul Mării Marmara,
Când mateloţii toţi dormeau
Şi marea nu-l înţelegea ?…
.
Cânta un matelot la prora …
La bord, sirenele plângeau !

(5.12.2009)

A Boci, bocire

În decembrie 2008,  românii erau cuprinşi de frenezia cumpărăturilor şi a serbărilor câmpeneşti demne  de   Guiness Book  (vezi şi “Bucurii în vremuri de criză”,  de acelaşi autor).  Acum,  lacrimile  ni  se  scurg  pe  obrajii supţi de vicisitudinile lui 2009.  Anul trecut,  în timp  ce întreaga lume era atinsă de criză,  noi devastam magazinele  cu  ajutorul cardurilor,  umpleam până  la  refuz staţiunile şi stabileam recorduri în materie de cârnaţi, prăjituri şi flash-mob-uri cu Moşi Crăciuni fericiţi. Între timp, pacostea economică mondială ne-a atins în plin. Atât pe noi cât şi, mai ales,  pe cardurile noastre. Turismul intern s-a restrâns la limita plapumei proprii, cârnaţii, cu excepţia celor electorali, au redevenit  delicatesa  vremurilor cartelei de alimente  iar adunările vesele s-au redus la cele în care candidaţii promit bunăstarea jurând cu mâna pe portofel.

Vom avea şi alegeri în acest sfârşit de an, alte alegeri. Vom vota pentru preşedintele ţării. Al ţării în care guvernele se schimbă acum ca şosetele cârpite în urma constrângerilor bugetare dictate de FMI. În ciuda fluierăturilor venite din deal, de la Cotroceni, guvernul liberal al lui Tăriceanu trecea prin lanurile mănoase  ale  lui  2008,  vorba poetului din prova, precum  un vodă prin grădina cu zarzavat, mai duios decât o Anastasie călare pe poneiul de la malul mării.  Cu toate acestea, într-un final previzibil şi în mod natural, guvernul Tăriceanu avea  să-şi  dea obştescul sfârşit. Marea majoritate parlamentară, formată în urma alegerilor legislative, ne promitea la începutul anului 2009 un guvern stabil pentru 4 ani.  Nu a fost să fie. Lovitura de graţie dată lui Boc, pentru conformitate: Boc al II-lea, a fost aplicată într-o zi de 13. Mai precis, 13  octombrie 2009.  Ziua în care,  pentru prima dată în ultimii 60 de ani, un guvern a fost demis printr-o moţiune de cenzură.

Ceea ce nu a păţit Tăriceanu anul trecut, avea să i se întâmple  anul acesta lui  Boc.  Şi dacă,  în 2008, preşedintele ar fi sperat, poate, la o cădere a guvernului în urma unei moţiuni, anul acesta nu şi-a dorit, cu siguranţă, prăbuşirea executivului. Cu toate acestea, soarta a fost potrivnică.  Încă un motiv de jale,  necaz şi lacrimi naţionale.  Noi, poporul român aflat veşnic în campanie,  descoperim alte semnificaţii, intuim ultime definiţii ale tristeţii şi neîmplinirii.  A Boci, “Boc”-ire,  sunt cuvintele care vor îmbogăţi lexicul suferinţei noastre perene. Poate doar cârnatul electoral şi apariţia alesului în mijlocul mulţimii strânse la sâmbra naţională  a oilor să ne mai potolească amărăciunea.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Spre neuitare, Bucurii in vremuri de criza. 27 decembrie 2008

Criza din noi

E criza !E criza, iar! Toata lumea canta, rade si danseaza. Statiunile de pe Valea Prahovei sunt luate cu asalt, intr-o frenezie fara precedent. Este o veselie generala si atotcuprinzatoare, ca de sfarsit de lume si inceput de ev auster. Se pare ca hazul face parte din viata noastra de zi cu zi si nu are nicio legatura cu necazul global. Ambianta maiestuoasa a megapetrecerii hibernale are ceva din cea a balului de pe un Titanic aflat in cursa de adio.

Guvernanti si simpli cetateni, oameni de bine si turisti din oferta “last-minute”  se zbenguie pe partiile inzapezite, se dau de-a rostogolul, aluneca la vale chiuind,  pe punga populara de 1 leu  sau cu snowmobilul lui Copos, pe datorie. Seara, toata lumea se retrage pentru nici nu mai conteaza ce aniversare, la Cabana Schiorilor. Aici, ca din intamplare, isi fac aparitia si presedintele tarii plus ministrul turismului cu familiile, invitatii si ceilalti privitori de meserie. Petrecerea continua.

Dar, pentru ca nu toata populatia urbana a Romaniei a incaput pe Valea Prahovei in aceste zile, a fost nevoie sa se organizeze  oaze de buna dispozitie si relaxare, si in zona condominiilor din orasele tarii. Astfel, programul hypermarketurilor a fost prelungit pana la ore tarzii in noapte. Cursa cu carucioare din sarma printre rafturi plesnind de bunastare a ajuns sport national. In pauzele de aprovizionare frenetica,  se organizeaza evenimente unicat la scara planetara. Delegatii permanenti ai Guiness Book au zilele acestea probleme importante de rezolvat.

Ieri s-a batut recordul mondial la numarul de Mosi Craciuni adunati intr-un singur loc, astazi am gatit cel mai lung carnat afumat: 392 de m. Un fleac. Se putea si mai mult dar ne-a fost mila de ei. Nu, nu este vorba despre porci. In loc de desert, avem cel mai greu tort cu frisca de pe Pamant. Cei de la Cartea Recordurilor sunt uluiti. Se pare ca vom mai dobori o bariera.  În acest caz, va fi un record greu de cuantificat, usor de perceput, insa. De Revelion, vom fi cea mai vesela tara din lume pe vremuri de criza. Si nimeni nu ne va putea lua aceasta bucurie.

Alo, 112 ? Sunt bolnav de razgandeala !

(Unde e stanga , unde e dreapta ? )

Nimeni si nimic nu ne mai scapa. Am avut inundatii, seceta, aviara, eu am avut si amigdalita dar m-au operat in somn de apendicita, acum avem”razgandeala”. Expertii spun ca focarul este in fotbal. Pe numele ei stiintific “dementziala transferis apocaliptici”, boala nu are tratament. Poate trece de la oameni la impresari, de la sobolani la magari, de la politicieni la gradinari si de la patroni la ziaristi. O boala grea a lovit Romania. Se recomanda carantina departe de lume. Si doua socuri pe zi, la pranz si seara sau lobotomie pe creierul mic si rar. Ies bube din gura in fata presei, mai ales. Pacat de aia micii ai lui Geoana. Au luat-o si ei. Unul ar fi candidat la Primaria Generala dar vrea sa mai apuce un Revelion pe numele lui , la sectorul 5 . Are temperatura. Trebuie sa mearga la statiune, in sector , dar nu mai are unde . Poate doar in varful dealului , la Dealul Spirei . Dupa Revolutie , in sectorul 5 , s-au evaporat peste 60% din totalul de spatii verzi . Altul, Oprescu , are probleme de orientare si echilibru de la urechea interna .Nu e pe listele de medicamente ale PSD dar isi face el o reteta , singur .Nu va apropiati de ei ca nu mai ajungeti acasa. O sa va razganditi. O sa vreti sa dormiti in hamac, legati de Arcul de Triumf. Boala se ia de la om bolnav la om sanatos ,de la Vosganian la Taxa Auto, de la PNL ( fost cu PD ,acum cu PSD) la PC , de la alb la negru si invers, de la mare la munte si de la muntele Athos la Becali. Uite asa stau la terapie domnul Gusa de la PIN, fost la PD, fost la PSD, si domnul Pavelescu de la PNT-CD ,care nu stiu pe ce parte a drumului sa mearga . Boala are si forme grave .Priviti-l pe Razgandeanu care ia pe cale orala tratament la Timisoara si supozitoare la Bucuresti, in fundul gradinii din Piata Victoriei .E bolnav de razgandeala de ani de zile si uite ca traieste si merge pe motoreta bine mersi. Are insa lobul drept afectat. Cu pasaportul in mana nu mai stie saracul daca sa mearga la Alianta Populara ori la Braila sa isi promoveze candidatul ,sau la Bruxelles , la salon, sa isi promoveze interesul .Nu il lasati singur. Se rataceste. Poate ajunge oriunde . Chiar si la Corbeanca. Avem si razganditi din nastere. Au boli genetice astia . Traseistii politici si impresarii din fotbal .Fac un apel umanitar. Fugiti cand ii vedeti.Se ia mai ceva ca scabia. Trebuie sa va dati cu alifie vietnameza dupa aia dar poate sa va cada. Aoleo, ma mananca aici langa ureche si imi vine sa ma schimb , cu textul asta cu tot !.Noroc ca am dat Enter si am bilet la Eforie . Da’ plec la Balaceanca. Liber de contract. Sanatate!