Iată-ne ajunşi şi la final. La finalul foiletonului nostru semiartistic cu nuanţe subversive, ba chiar, depresive, pe alocuri. Se impun câteva cuvinte de încheiere. Aşa am văzut că se poartă la Oscaruri şi Congresul PSD. Întrucât datoria de onoare a fost îndeplinită, ţinem să mulţumim, încă o dată, tuturor celor care au făcut posibilă această întâmplare a grupului GEOF, al Universităţii din Bucureşti, din perioada 1983-1989. Fie că este vorba de activiştii Ursache ori Papuc, de preşedintele Constantinescu ori de răposatul Iorgovan, cu toţii au contribuit la marea noastră realizare. Fără ei, noi nu am fi fost, astăzi, obiect de studiu pentru tinerii învăţăcei ai neamului, dezinteresaţi de comunism. Suntem chiar mândri de această recunoaştere tacită. Personal, mă simt ca un elefant mov care păşeşte prin vitrina cu bibelouri ieftine, la care se holbează nepoţii sosiţi în vizită. Acum, după 25 de ani, suntem liberi să ne savurăm, în linişte, realizările trecutului. Astăzi, privind în urmă, suntem siguri că umbra din spatele nostru ne aparţine în mare măsură. Nu am mizat niciodată pe recunoştinţa urmaşilor noştri. De fapt, nici nu ştim ce am săvârşit, cu adevărat. O fi fost un teribilism sau o slabă amăgire ?
Ultima propoziţie din scenariu ne-a dat şi cele mai mari bătăi de cap. Trebuia să fie ceva emblematic, demn de ţinut minte peste ani. Am avut 3 variante de incheiere. Conform textului, şi nu numai, corabia se scufunda. Înainte de a părăsi scena, aveam câteva lucruri de pus la punct. Ba ne “luam lumea în cap” (aşezam revista LUMEA pe frunte şi plecam vâslind către alte zări), ba “ne dădeam la fund” (cu palma), în hohotele sălii care gusta, încă de pe atunci, maneaua umoristică. Cu toate acestea, nouă ne-a rămas în suflet următoarea variantă, originală, de final: “Căpitanul : Eu rămân… Cineva tot trebuie să-şi sacrifice viaţa-mi (!) încă netrăită pentru o corabie deja putregăită…”. Era o tristă consolare a celor ce supravieţuiau înfruntând nepregătiţi vremurile. Seamănă cu replica din “Ultimul Vals”, din pauza concertului de adio al formaţiei “The Band”. Solistul vocal, în culise, privind la scrumul ţigării uitate în scrumieră: “Priviţi… Nimic nu mai e ce-a fost…”.
Urmează, aşa cum e şi firesc, tragerea cortinei. Să fiţi sănătoşi, vă urează cei care au fost, odată, GEOF !Privirea lor pierdută şi regăsită, de astăzi, vă spune totul, inclusiv ceea ce a rămas nerostit (vezi foto).
……………………..
M2- …ora a 5-a.
M1- Căpitane, de ce ai gura aşa de mare şi ochii aşa de roşii ?
C- Dar de dinţi de ce nu mă întrebi nimic, Scufiţo ?
M2- ...Profesorul îşi ţinea cursul…Şi studenţii nu duceau biblioteca…
M1- Căpitanee, furtună în Pacific, ambele serii şi…aoleo, om la apăăă !
C- Dar altceva nu este ? Binee, Voi doi veniţi cu mine, ceilalţi rămâneţi pe loc ! (către omul de la apă). Mă, cum ai intrat la apă (cu urechea aplecată)…ce zice ?…
M1- Nu ştie. Cică l-a luat valul…
C- Hai, nu vii cu noi ? …Noi mergem încolo…ce zice ?
M1- Zice că da !
C- Bine, la revedere !
M1- Dar de unde o fi fost ăsta, căpitane ?
C- Nu ştiu, dar ai văzut ce bine ne înţelegeam (!). Şi s-a dus…
M2- Şi profesorul ( se rosteau replicile legate: “Şi s-a dus şi profesorul…”) îşi ţinea biblioteca cu studenţii care nu duceau cărtile. Ora a 6-a.
M1- Căpitanee, pămââânt !!!
C- Ce strigi aşa ?Unde vezi tu pământ ? (era la CAP) (!). Aia e… Luna. Ba nu e Luna…E Marte. Nu vezi canalele şi omuleţii verzi cu roabele ?(se construiau canale cu omuleţi în uniforme, pe atunci) (!). Hai, să intrăm şi noi pe canalul 11 (televiziunea bulgară) (!). Poate acolo e Căpitanul Grant.
M1- Etă gaspadin Grant !( bucuros, ca la Congres) . Căpitane Grant, căpitane Grant !
C- (privind mai atent) Hopa, e căpitan dar nu e Grant (!). A venit să ne ia (pauză, se “spărgea” sala) la şcoală. Hai să ne dăm la fund…Se scufundăăă !!!
M1- Şi ora a 7-a ?
M2- …profesorul îşi ţine cursul în continuare deşi studenţii şi-au dus cărţile la bibliotecă…
M1- (plecând, privind în urmă) Ce faci, căpitane ?…Tu nu pleci ?
C- Nu e nevoie. Eu rămân. Cineva tot trebuie să-şi sacrifice viaţa-mi încă netrăită pentru o corabie deja putregăită (cortina)…
-Sfârşit-
Filed under: COPIII CĂPITANULUI DE SUB PODUL GRANT | Tagged: 8+1 fara carmaci, activistul Papuc, Alin Burcea, Antonie Iorgovan, brigada ASE, brigada BUM, brigada Drept, cenzura, cenzura comunista, Ciprian Marzac, Clătici, Cristian Gradinaru, Emil Constantinescu, Fiti arieseanu, gelu Colceag, GEOF, grup satiric, grupul GEOF, Gyuri Pascu, istoria clasa a XI-a, istoria comunismului, manifest, Marius Balasoiu, Marius Tarlea, Mircea Ursache, Ovidiu Grecea, Papuc, Papuc fond de mediu, papuc mediu, Raba, text document, Trofin, Universitatea din Bucuresti 1989, Ursache activist, Ursache Proprietatea, Ursache PSD, Ursache salarii nesimtite, Uscat, Uscat si Trofin, Viorel Gaita | Leave a comment »