Vă salt din tabără di la Tassos

Io la Tasos când ma muşcat garagatiţa ezagt acolo

“Dragă mamă tată buni şi bunelu. Am ajuns bine la oaminii ăstia greci ân tabăra la Tasu mare unde e cald si bine. Nu mă doare nimica doar burta. De râs că mă face Andi a lu Benga să mă râd. Prinde nebunu vespi si le bagă lu Janina si lu Iolanda în ceai. Da io beau kafea, nare cum. Aici este multe frumuseţi mai ales la plaje şi capri. Da ţapi nu am văzt. Noi mâncăm aici multi fructi. Di mare si mai ales raci, scoici kala mici şi kala mari. Broaşte nu are. Numa garagatiţe era puse pe sârma să le vadă lumea ca la Zoo si Bravo ai stil la care se uită buni când nu mă uit io cu bunelu la sexatlon .

Dimineaţa da mai târziu ne dă iaurt da ăstia nare pâine că face economie crecă da io fur di la feti. Dom profesor de română ma lăudat a zis că scriu bine la Aifon şi pun si virgula. A vorbit la bucătari, a zis că ne dă si sarmale dacă suntem cuminti si mamaligă o să mâncăm acasă de o să ne săturam. Aşa gata cu mâncarea. Vam zis ca să stiti să naveti griji. De băut me sete toată ziua. Dau 10 euro la gornete si îmi dă o oală de inghetată că nu mă pricep la banii lor si mănâncă toti copii. Ce rămâne dâm la vespi. Noi facem şi multi glume şi bancuri. Că eu vorbesc cu profu şi îl întreb că dacă suntem cuminţi ne bagă şi apă în pisiscină? Da profu se râde şi zice că suntem sănătoşi de ce vrem apă la pisiscină? Mergem la plajă mai bine şi facem castele da nu anu ăsta.

Astăzi am plecat in escursie şi acum toti copii să uită pe geam da io mă uit la Aifon si vă scriu ca să vadă si Iolanda că ea nu are. Ma enervat Andi că scoate limba la pescă ruşi si io arunc cu monezi de 1 euro in ei. In pescă ruşi nu in Andi ca e nebun rău. Si obraznic. Da io nu. Am fost in vizită la cetate la Kavala si am vizitat. Mie mea plăcut tare că era acolo ingheţată de toate felurili. Si plăcinte da nu cum face buni era cu spanac că brânză nu mai are. Seara neam intors la Tasu cu vaporu că deabea mai era loc de parcare. A fost tare frumos. Că nea dat la masa de seară cartofi prăjiti cu cartofi prajiti si nuş ce carne de nuş ce miel. Uite aşa am petrecut noi că am mâncat de toati cu Pepsi si Cola si facem si foc de tabără da Andi era să dea foc la palmier că nare brazi aicea. Acum sa terminat bateria. Vă pup şi io. A venit pomperii”

(în actualizare)

Cine moare?- Pablo Neruda

Cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

De la sclava Isaura la sclavii Elodiei

(reluare)

De gustibus non est disputandum ! E pur si muove and yet it moves ! Gusturile se schimba. De la pantofi de plaja la slapi cu crampoane. Unora le-a placut de Iliescu, altora de Constantinescu….Mie mi-a placut de sclava Isaura. Astazi imi place de Elodia. Nu pierd nici un episod.
—
Daca pe vremea aceea, a telenovelei initiale, ma gandeam cu groaza ca se termina Isaura si apar minerii, acum mi-e frica sa nu apara minerii, sa spuna ca au gasit-o pe Elodia. Don Leoncio, crudul stapan de sclavi, nu il poate intrece, insa,  pe Dan Diaconescu, crudul proprietar de televiziune. Primul avea bani si nu avea sentimente, al doilea e un romantic in viata si nu are bani. Asa zice el. Unul era proprietar de plantatie, altul de garsoniera cu oglinzi. Parintii Isaurei erau mulatri si necunoscuti, ai Elodiei sunt albi si ii cunoaste toata tara. De-abia astept sa se faca noapte, ba chiar si dimineata, sa vad apartamentul lui Dan plin cu Doni si Done care, oricat ar fi de suparati pe viata, nu au fata lui Ronaldinho. Pe atunci, in vremea Isaurei, se facea publicitate la sampon si FSN. Astazi,  nimeni nu se mai spala cu asa ceva pe cap.

Daca Dona Almeida, Dona Ester si Tobias erau in aparenta oameni fara defecte, statornici pe plantatia lor din tata in fiu, in apartamentul lui Babel DDD apar fel de fel de schismatici, fugiti de acasa, unul cu calculatorul mincinos prezicator de cele stiute, altul cu pusca Romanitei Iovan luata in leasing, alta cu prosoapele vecinilor in cap. Daca Don Lazarus se plimba cu elicopterul prin Prahova, stapanul Don Leoncio, va mai amintiti ?,  se plimba cu calul si cu tigaretul in gura. El o iubea, insa, in taina, pe Isaura. Luis al nostru nu face niciun secret. O vrea moarta pe Elodia. Oricat ar costa. La un moment dat, intr-o seara de iarna, cu totii am trait puternice spaime mediatice. Isaura, de frica stapanului crud si iubitor, in acelasi timp, a reusit sa fuga in lume, adica in jungla. Elodia, de frica mai mult crudului decat iubitorului Lazarus et comp. , a fost vazuta peste tot. Din Germania pana in Spania. In jungla ar fi fost mai in siguranta, probabil. Nu disperati. Urmeaza alte episoade…

—
E noapte iar. Pe ecrane avem Episodul 193 . Ce v-am spus ?. Oamenii stransi cu greu de pe strada si bagati in direct, in sufrageria lui Dan, se cearta iar cu cutitul gasit in rapa pe masa…Jos, pe crowler, apare un mesaj : ”Atentie! Nu plecati !(nici nu aveam de gand, oricum ). Luis Lazarus a fost atacat in lift de o femeie data in urmarire ! Dusa de urgenta la sectia 14 , a declarat ca se numeste Isaura din Giulesti”…

–
Pacat ca au gasit-o…Ma obisnuisem sa dorm ziua….Mai am o speranta, insa! Dan Diaconescu vrea sa isi faca partid.

Traian cu ceva în braţe

Traian cu ceva în braţe (cf. gândul.ro)

În special, mă adresez celor care nu au apucat s-o vadă, deşi specialiştii spun că nu e nicio pierdere. Este vorba despre statuia lui Traian, împăratul. A nu se confunda cu Traian, preşedintele, cel care nu şi-a desăvârşit încă opera. Astfel, titularul Columnei din Roma şi-a tras şi monument de artă contemporană pe scările Muzeului de Istorie. Şi, ca să nu se plictisească, şi-a luat lângă el şi un câine, un lup, un dingo cu corp de şarpe, guşter sau balaur. Cei care au vizitat primii statuia, de pe trotuarul de vis-à-vis, au comentat, citez, pentru Agerpres; “Mamăă…Uite aşa o coadă avea!” (extras din interviul turiştilor basci care au avut onoarea să ii tragă basca lui Traian, pe ceafă, drept pentru care nu le-a ajutat arbitrul german şi-au plecat acasă aşa cum au venit. Beţi.)

Foarte mulţi cârtitori, afoni celebri în materie de opere de artă,  s-au legat de faptul că Traian este, cică: “puţin cam dezbrăcat, în sensul că nu are nimic pe dumnealui”.. Exemplu cras de ignoranţă artistică. De parcă David al lui Michelangelo ar avea paltonul pe el. Nimeni nu a observat, însă, originala coifură a  emperatorului. Marean Frizeru’ este singurul meseriaş stylist care a semnalat tendinţele haute-couture din aspectul statuii în bronz cu animal în brate, imitaţie canină, de pe scările muzeului. Cât despre ignoranţii de englezi, ăştia s-au cocoşat de râs, făcând băşcălie de statuia care semnifică geneza noastră, în ziarul lor, “The Telegraph”. Ba chiar, lupul cu eşarfă  trendy în jurul gâtului, pe post de zgardă cu microcip,  a fost şi subiect de pariuri. Se spune că ar fi vorba despre cravata violet  a lui Dan Diaconescu, donată CNA în schimbul redeschiderii televizunii. Alţii zic că ar fi, de fapt, un batic portocaliu, pierdut de Udrea când s-a aplecat peste balustradă, în telescaunul lui Pinalti.

Unii ajung chiar mai departe, afirmând că animalul preistoric stilizat purtat pe braţe ar fi, nici mai mult şi nici mai puţin, decât maidanezul lui Oprescu din Giuleşti-Sârbi, câinele lui Pavlov, ba chiar Pitbull Atodiresei din Lokal Kombat ori căţeluşa Oanei Zăvoranu. În acest sens, directorul Muzeului Naţional de Istorie, dl. Ernest Târnoveanu, nu este de acord că Traian ar fi adus primul maidanez original în România. Se crede că noi aveam câini de pripas pe aici încă de pe vremea lui Burebista, care a tăiat viile dacilor trecând pe covrigi.

Nici nu a fost inaugurată bine, stimati iubitori de arte plastice, că unii cetăţeni mai pudici vor ca statuia lui Traian, cu ce-o avea în braţe, să fie mutată într-un loc ferit. Exclus pe lângă şcoli generale, loc de joacă pentru copii sub 18 ani, Baia Comunală ori Liga lui Mitică sau în faţa reprezentanţei FMI-UE la Bucureşti. Ca să nu vă mai spun că nici în holul revistelor Playboy, Viaţa la ţară sau Taifas cu Bahmuţeanca nu ar fi scutită de glume. Probabil că va sfârşi undeva, la intrarea în Circul Globus, stadionul Dinamo ori adăpostul de animale fără stăpân din Străuleşti. Orice este posibil. Până atunci, ar trebui, însă, făcute câteva retuşuri: coada din spate a căţeluşei este în stare de imponderabilitate şi ar trebui orientată în sensul atracţiei gravitaţionale, ca să nu fie confundată cu Laika iar Traian cu Gagarin. Pentru a nu se crea şi alte confuzii regretabile, până şi numele operei de artă ar putea fi modificat. S-ar încerca găsirea de alte titluri ale statuii, mai apropiate de inima poporului, de exemplu: “Cetăţean român în timpul recensământului. Animalelor.” . Sau  “Contribuabil din Ciorogârla după achitarea impozitului pe venitul global”…

 Aceasta a fost cronica artistică de astăzi, dragi cititori iubitori de bloguri obscure şi statui pedestre. Cât despre părerea autorului, daţi-mi voie să propun o denumire nouă statuii în cauză, cea cu geneza , Traian şi lupul:  “Şi ei sunt ai noştri”.

Lista lui Mihai Răzvan ‘Fatigatu’

M.R.U. nefatigat, pe vremea când nu făcea ‘prostiuţe’

În calitatea mea de prim-ministru ungurean, mi s-au pus în cârcă prostiuţe precum că aş fi cheltuit 10 miliarde de la buget, în două luni,  pe produse cosmetice şi whisky de 17 milioane. Da, am cheltuit banii mei. Totul e o minciună manipulantă ideatică. În realitate, este vorba despre o banală listă de cumpărături pentru nunta la care voi fi naş de cununie, la Paşcani, de ciudă că la EBA mi-au luat-o alţii înainte şi Udrea nu mai apare în public.

Aşadar, iată lista mea adevărată, uitată pe birou şi modificată în Photoshop de către comuniştii care au venit după mine. Respectiv, după cum urmează: 1) Cremă de raţă,  pasată la maşina de tocat manuală, bună pentru manevre fatigante, zisă şi banalul pate de la “3 surori”, 50 porţii- 1 pe farfurie şi nicidecum Cremă de faţă Apivita – Men’s care – Antiwrinkle anti-fatigue (50ml) – 1 buc. 2) Jambon din Hala lui Surdeanu, agăţat pe frânghia de rufe (hai că e de indurat, nu?) -1 buchet, în loc de “Şampon – Head&Shoulders anti dandruff for men hair endurance – 1 buc’.

Dezinformările continuă şi mincinoşii de Antonescu, cel care nu are decât vid în gură, au mai scornit că aş fi comandat, ţineţi-vă bine, ungurenii mei… Seringi – 10 ml Parasel – 3 buc (de fapt Heringi– 10 mii, Fărăsare, ca să meargă ţuica aia de 17 milioane rămasă de la  referendum, seara, când s-a speriat Aspazia  de urs). Urmează, în ordinea firească a dezinformării: : Faşă sterilă – 1 buc (adică…naşă sterilă, mă scuzaţi, că aşa e felul ei, o bucată, că doar nu vin cu două naşe), Prosoape de hârtie – o rolă,  Pahar (2 buc.) (eu le-am spus că nu am bani, sunt bugetar lăsat la vatră, mai fac şi ei cu schimbul, e nuntă de criză).

Papuci de casă – mărimea 43 (albi, 1 pereche,) Trusă – unghieră, pensetă, set pile unghii, forfecuţă (mică şi mare) – 2 buc- astea sunt cadouri de la “3 lei 80” pentru socru mic, că umblă cu picioarele goale, seara, când dă de mâncare la porci, să nu îl audă soacra când fuge la mat, cu trusă foarfeci tăiat via mici şi mari, unghieră (că anul ăsta are nevoie) şi pilă, pentru că cică eu l-am băgat la securitate sub acoperire.

La desert, m-am gândit să command Gem de dud  la farfurioare de un sfert, occidentale, şi nu Gel de duş – L’Occitane – Gel douche Verveine (250 ml) – 1 buc.. Asta e tot. De unde şi până unde am făcut eu abuz de cheltuieli de protocol şi gaură în buget?  Este adevărat că la sfârşit,  când am ajuns acolo, am luat o apă de toaletă, ce am găsit la buticul din gară,  Hugo Boss . eau de toilette (100 ml) – 1 buc, întrucât am zis să miros frumos când deschid gura, că eu nu am vid ca Antonescu. Ura şi la vară, ungurenii mei!.

A day in Venice (september 2012)

This slideshow requires JavaScript.

Români, nu plecaţi! Nici nu ştiţi ce pierdeţi

Asta e ţara mea !

M-am gândit bine înainte de a înşira senzaţionalele păreri, impresii, calificative de mai jos. S-a conturat şi o intrebare firească. Dacă românii nu vor mai da buzna în Europa după ce vor citi articolul? Aşadar…

Există în România un neamţ originar din Leipzig, voluntar din partea unui ONG şi care, pur şi simplu, s-a îndrăgostit de România. Asta nu ar fi nimic dacă nu ar da interviuri pe unde apucă, făcând de băcănie ţara natală, Germania, şi ridicând în slăvi Românica noastră. Chiar aşa. Vă vine să credeţi? Cică, zice el, unde mai găseşti mâncare bio în pieţe, ca la noi, căci la ei nu există decât mall-uri cu hrană la pachet? Aceleaşi mall-uri transnaţionale care îmbogăţesc aceiaşi miliardari.

La noi,  drumurile miros natur, a balegă de cal;  la ei, se dă cu parfum pe asfalt, zilnic. Odată, în gară la Simeria, tot la noi, voluntarul aştepta un prieten de la Iaşi, cu care trebuia să călătorească mai departe, spre Timişoara. Trenul în care se afla neamţul nostru ar fi vrut să plece, însă. Atins de o inspiraţie divină, a rugat mecanicul de tren să mai aştepte puţin. Totul s-a rezolvat imediat. Aşa ceva nu ar fi posibil nicăieri în lume, zice încântat patriotul de împrumut. Mai mult, noi facem caz de isterie când ne gândim la problemele create de ţigani în exterior. Şi ei au ţiganii lor în Germania, de sute de ani. Amicul României ne roagă să avem grijă de rromi. O să ne pară rău dacă nu îi vom mai avea.

Cât despre câinii comunitari, suntem la fel de vehemenţi  (ne dojeneşte cetăţeanul german). Nici mucurile de ţigară şi hârtiile aruncate peste tot, nu ar trebui să ne îngrijoreze. Sunt biodegradabile, doar. “„Aşa e viaţa, trebuie să o simţi. În Germania, maşini şi oameni, totul impecabil, viaţa în astfel de condiţii credeţi-mă că e groaznic de fadă” – zice neamţul românofil, cel care ne lasă cu gura căscată. În plus, cică au şi ei mahalale sordide prin Berlin, nu au minunile de maxi-taxi-uri ca la noi, nu poţi face autostopul, iar o călătorie cu trenul în Germania costă o avere. Aici, cu 200 de euro, trăieşti mai bine ca acolo cu 1500. 

În Germania, nu există nicio manifestare culturală pe gratis şi nici nu poţi ieşi la o bere cu prietenii în fiecare seară. Ţi-ar trebui un al doilea job  pentru distracţia asta. Aşa zice domnul Behrends Konstantin, din Leipzig, deşi nu credeam că o să aud vreodată asemenea cuvinte din gura unui german autentic. Ar mai lipsi, doar, să aflu că Angela Merkel a făcut cerere, pe şest, pentru cod numeric personal românesc. De-abia acum înţeleg de ce fostul ministru de interne, Ioan Rus, zicea că o să aducem nemţi. În sensul că noi o să îi chemăm, dar ei vin singuri. Cu maxi-taxi-ul nostru, desigur, pentru că ei nu au. (sursa articol:  jurnalul.ro)

Lady Gaga în concert. “Born This Way” (I)

Tovarăşa Gaga Lady către guvernul USL

S-a încheiat acest proces verbal între mine, consilier al Preşedintelui pe cultură: Brâncu şi Constantin şi tovarăşa interpretă solistă vocală de muzică uşoară Gaga Lady , domiciliată  în  tara:  Statele Unite. ale Americii,  localitatea…strada…numărul.,,care se legitimează cu buletin de identitate: nu are. În data de 16 august, orele 22, pe Stadionul Naţional al Poporului, tovarăşa solistă vocală, interpretă de muzică uşoară cântăreaţă împreună cu 10 tovarăşi dansatori echipaţi cu echipament de protecţie, conform norme de protecţia muncii, + PSI, va interpreta următoarele melodii, cântece, urături aprobate, respectiv în ordine crescătoare, reprezentând mesaje patriotice corespunzătoare, astfel:: “Born This way” – “Născuţi în calea glorioasă a partidului “, “Marry The Night”- “Obiceiuri populare la nunţile româneşti, noaptea, la căminul cultural  pe fonduri europene ale mult iubitei tovarăşe Udrea respectiv Cocoş Elena,  respectiv sosia Gagei, oups! “, (aici tovarăşii paznici vor intra în dispozitiv cu târlici  ca să nu danseze tovarăşii tineri pe iarbă, respectiv gazonul împrumut Olanda, conform protocol în loc de Şenghen), respectiv după o pauză de 5 minute, timp în care se va intona la difuzor  “Omul; bun, presedintele, şi pomul copt, tot el”,  tovarăşa solistă Gaga va interpreta melodia cenzurată “Government Hooker” adică  “Guvernul de plagiatori  şi  cârlige de rufe al USL care numai tovarăşul presedinte va merge la Bruxelles în veci,  la plenara din iunie, slăvit să ne fie”. Melodia va fi cântată din poziţia drepţi, pe loc repaos, fără versuri, pe o singură voce, fără bătăi. În tobe sau cineli, cu 1 bucată chitară lemn, fără sintetizator orele fiind şi aşa înaintate, current electric scump, tovarăşi băieţi deştepţi anchetaţi de Securitatea lui Ponta. Urmează, în ordine, câteva melodii de dragoste, denumite conform text anexat aprobat: “Judas”- respectiv “Iubitul conducător”, “Americano”- “Prietenii mei elefanţii, scutul şi gazul pe şest”, “sau cântecul patriotic  “Bad Kids”- respectiv “Imaturi şi ageamii din USL, mici comunişti trădători de ţară”, “Heavy Metal Lover”= “Slavă ţie, siderurgist spărgător de norme, oţelar de frunte al ţării”. Programul artistic se va încheia cu frrumoasele şi cunoscutele melodii “Electric Chapel” sau “Băieţii lui Videanu din Energie cântând în corul de vecernie la Capela din Cotroceni”, ori “The edge of Glory” care se poate spune şi “Sfârşitul Gloriei Lui şi începutul gloriei noastre care a-ţi câştigat voi la locale şi noi la Paris”.  Ultima piesă aprobată va fi “You and I”, adică “Ori Tu ori Eu”, eu te-am făcut, eu te mai fac o dată”.  În acest sens, spre eliminarea suspiciunilor de cenzură la cultură, tovarăşa Gaga este de acord să poarte şalupetă de scenă cu fustă decentă plisată bleujardin metalizat cu antenuţe şi şapcă docher, să nu dea cu nimic pe afară, precum tovarăşa Madonna la Istanbul, şi nu va face semne neidentificate, precum către tovarăşii din Malaiezia. Respectiv, se va evita cu desăvârşire, sub sancţiunea căderii curentului, ieşirea la bis cu piesele : “Vic no money, Crin no tears” (niste bandiţi de la ei, de acolo), “Socialismania” (asta era chiar pe faţă, obsesii electorale, imperialism, agenturile străine şi etnobotanice) şi  ”Don’t  take my cheap energy away” (“Să nu-mi furi niciodată dragostea”- furăciune, hoţie, plagiat după Holograf ). Drept pentru care, tovarăşa Gaga Lady, domiciliată în…,  a fost de acord cu clauzele contractuale şi va încasa de la Caserie, suma de (nu se specifică) .pe persoană fizică  mandatar interpret vocal care va fi transferată la căsuţa poştală din Cipru în contul nr…, pe numele “Pinalty junior şi asociaţii.”. Plus TVA de 25 la sută.

Adevăratele stenograme ale lui Ruş (I)

Transcriere fonetică după ureche

Ministru (şoptit, greu de transcris, dar bănuim): Vă salut, dom’ Ruş, nu vreau să vă stric seara.  Ştiţi…în legătură cu decedaţii ăia…Am înţeles cà s-a hotărât să îmi dau demisia…

Domnul Ruş (voce sigură, puternică, uşor de descris în cuvinte, operator SRI nevoit să reducă volumul): Posibil.  Auzi, mai bine pleacă în concediu că te demisionez eu…

Ministru: Plec, dom’ Ruş. Aşa nu se mai poate. Unii mă obligă să iau morţii în spaţiu, alţii să îi dau afară. De pe liste. Nici nu mai am CNP-uri libere în calculator. Păi, în strada Învierii din Giuleşti-Sârbi, la casa aia de chirpici cu farfurie Digi, fără gard, sunt, deja, 2174 de rezidenţi. Nici în pod nu mai încap. Eu nu pot să lucrez cu electoratul în condiţiile astea. Păi, dom’ Ruş, la ei, acolo, la Soroca, tot câte un regiment pe odaie de locuit au repartiţie? Nu se mai poate, dom’le….

Domnul Ruş’:  Da’ tu câţi zici că trebuie să fie? 18 milioane si trei sute, nu? Hai, spune tu, cu gura ta, să nu zică ăştia că am zis eu. Nu vreau să stau în puşcărie tot restul vieţii. Mă bag la vânzări cu Paşcany, mai bine…(nu se specifică pe cine vânzări)

Ministru (indescifrabil, paraziţi STS, completare procuror de serviciu, fost textier brigadă artistică MJ):  Da, dom’ Ruş, 18 milioane trei sute şi chiar mai mult…Na, că am zis eu, să mă bage pe mine dacă e cineva pe fir,  că matale nu ai imunitate, dom’ Ruş’… Auzi, da’ dacă se duce domnul  Ponta în cimitir, să îi numere pe toţi electorii de pe lumea ailaltă care la noi au drept de vot, să vadă dacă sunt îngropaţi de-adevăratelea, pe bune, definitiv şi irevocabil?  Dacă ies mai puţin de 18 milioane pe liste, cu noi, viii, cu tot? Ce facem?

Domnul Ruş:  (categoric) Nicio problemă. Zici şi tu că i-au îngropat în contumacie, fără să fie de faţă, pe ascuns,  noaptea, îi bagi la soldaţi necunoscuţi din 1877, peneş, curcanul, dorobanţi cu şapte vieţi în pieptu-i de aramă, mormintele romane de la Babadag, Istria, Callatis, vezi tu ce faci…Aducem nemţi, până la urmă.

Ministru:  Da, dom’ Ruş, şi Sarmisegetuza, şi cultura Cucuteni, şi romanii…Apropo de romani. Da cu ăia din Italia cum facem? Că ăştia sunt vii şi mişcă, dom’ Ruş,. Ăştia nu sunt nici Elodia, şi nici Burebista. Şi nici Pacepa…

Domnul Ruş:  Păi, chiar aşa…Ăştia se mişcă atât de repede, că nu mai ştim nici noi unde sunt. Acum dorm sub un pod pe la Milano, mâine ii vezi în avion repatriaţi cu 100 de euro în buzunar şi ciotcă pe secţiile de votare, că au auzit că altfel nu le mai dă ajutor social.. N-ai cum. Ăştia sunt baza. Lasă-i în pace, acolo. Adică, aici. Pe liste.

Ministru:  Mersi, dom’ Ruş. Am plecat în concediu. Să nu uitaţi să mă demisionaţi şi pe mine…

Domnul Ruş:  Nu uit. Dar nici tu să nu uiţi. 18 milioane trei sute.

Ministru:  (zâmbind) Pe puţin, dom’ Ruş. No, atunci să auzim de bine. Şi noi, şi ăia de pe liste, şi ăştia de pe fir…

Cronica după Ureche (IX) – “Traian vodă şi botonu tri”

Vodă, piratu şi logofătu

Şi fu vremurili cu ciumă lu Caragea, foame lu Ceaşcă şi mazilire sospendare lu Vodă Traianu  zis în popor şi ‘marineru cu boton‘, că aşe rămase vorba. Carele plecă vodă gonitu alungatu  de pre tronu în bejenie ziua la Cluj la mitingu cu răzeşii ungureni ai  lu logofătu Bocu şi noaptea în Herăstrău la chefurili domneşti de lăsă tronu împrumut lu vodă Crinu. Carele se tredzitu vodă cel nou dimineaţa mai spre amiază, cu soarele de 7 suliţi, că servitorii plecatusau de la palatu cu tot cu marineru şi lăsatu porţili deşchise la Cotroceni de venitu toţi piţigoii şi şticleţii din grădinu botanicu de ciripitu întru veselie prin toţi copacii că se sfărşitu scandalu iar marineru e la timonă pre calu Loganu cu vântu la pupa încotro vădzutu cu ochii…

Amu, prin palat se aşternu linişte, de vodă interimaru strigă cât pute din bojoci da nime nu respunde.  Numa un  pârcălab Lăzăroiu surdu rămasu de la ultima oaste a lu marineru. Care nu înţălege nimica şi dăde din umeri. „Apăi nu e nime prin palatu ?”, „Nime, Măria ta. Şi eu am conced”,  „Ce e aice, numa oşteni de la sepepeu şi fantoşe cu pionieri de nu poci dormi nopţili de cald şe îmi e?”, „Sepepeu şi fantoşe, Măria Ta”, „…Că aeru nu merje, ori corentu şterpelitu de băieţandrii ceia deştepţi, că apa nu curje, numa vin şi răchie de viski?”, „Nu merje, căci şterpelitu, da’ curje după gust, Măria Ta”. Şi plecă şi aista degrab, trimis mintenaş de vodă în conced..

De căută vodă prin tote cămărili cu şcheleţi, beciurili cu vin di la Soroca, prin podurili  şi  pre sub paturili domneşti. Nimeni şi nimerica nu respunde. Numa piţigoii cari piţigăiau mai abitir audzindu vocili străini în casa lu marineru plecatu di acasă cu pluta în bejenie.  Carele, într-un târziu, vodă Crinu şe aşeză obositu pre tronu şi vădzu o cutiuţă văcsuită în negru cu tri botone la capu patulu domnescu . Ce fiindu curiosu din fire apăsatără vodă Crinu pre primu boton de să spărie credzu că făcu infractu. Deodată se deşchise o uşă din peretili dinspre răsăritu şi apăru cocoana doamna Elena în neglijeu cu botoşei Vuiton care mai apucă atât de dzisu: „M-ai chematu, Măria Ta ?” după care dispăru de unde veni mai răpidi decât Suliman Paşa la Podu Înalt, vădzând că locu lu marinaru vodă piratu e împrumutatu de altu vodă .

Atunce, vodă Crinu  enervatu tari, tari di tăt, şi apăsă pre botonu al doilea de la cutiuţa cea neagră. Ca din senin, la marginea fereştrii ce dăde spre copacii cu piţigoi se iţi pre vârfurili la conduri logofătu Bocu carili mai apucă atât de dzisu înainti de înverzi la faţă parcă era estraterestru  bolându de gălbinari: „Ordonaţi, Măria Ta!. La loc comandu.” şi se făcu nevădzutu mai ceva ca stafiile beţivi arvuniti di Voronin din beciurili palatulu ziua în amiaza mari. Văleu! Atât îi mai trebui lu Vodă stagiaru Crinu.

Furiosu, cu ochii ieşindu din capu ca la melci de nervosu, merge la cutiuţă şi apasă la botonu tri, musai de la stânga la dreapta sus. D-apăi, oamini buni şi drajilor cetitori di  bloguri obscuri, odată cădzu vodă Crinu în genunchi şi făcu zeci şi sute şi mii di mătănii. Numa atât audzi oştenii sepepei ce traje cu urechili de codoşi ce ie de felu loru : „Doamni, cică zise vodă provizoriu, da aista e minunăţie mari, iartă-mă di toati pacatili, aşe ceva nu credzut”. Da’ nime nu şti cu adevărat ce apăru la botonu tri, ce s-o întâmplatu după ce vodă Crinu o apăsatu cel boton.. Noroc că vodă lăsatusau un hrisovu în cari aşternu spre pomenire ce s-a întâmplatu atunce. Carele aşe spune şi hronicaru cum audzitu că e. Cică vodă apăsatu pre botonu tri şi o voce se iţi din cutiuţă: „Alo! Aţi sunat la 112, informaţiile sunt la botonul patru”. De aia dzic şi io că aşe o fost.  Sanatati la norod !