Jilțul domnului Băsescu și taburetul reginei Margareta

Jilțul domnului Băsescu

O ditamai dezbaterea naţională s-a iscat, din senin, ca o ploaie de vară într-un lan de porumb, la Călărași. Problema scaunului prezidenţial agită, pe toate canalele, întreaga massmedia mioritică, de orice culoare. Comentatorii politici, plus Mugur Ciuvică, apreciază că, de fapt, această zarvă nu este altceva decât o “frecție la un picior de lemn”. De scaun. Așadar, nu este vorba despre o problemă gravă, de viață și de moarte, cum ar fi, de exemplu, cea din reclama cu „Tranzactiv-efect laxativ”. Este vorba, pur și simplu, despre un banal scaun tare, o simplă piesă de mobilier din lemn, cu patru picioare. Dar, mai ales, despre cine şi cum l-a așezat pe domnul Băsescu, pe „jilţul lui Ştefan cel Mare”, de faţă cu toţi parlamentarii spectatori, care se distrau ca la ,,Next Star” ori „Happy Hour” cu Bianca și Slav.

Unii spun că această punere în scenă a fost regizată de către însuși prea înalt stătătorul pe jilţul cu aspect de țucal cazon, decorat cu însemnele tuturor provinciilor româneşti. Alţii zic că proțăpirea în tronul din lemn s-a făcut la recomandarea medicului pentru dureri de spate, deși are contraindicaţii la şezut. În schimb, medicul de cap afirmă că, în acest ritm, înaintea Paștelui, regizorul ar putea să ceară și o coroană de spini. Afecţiunea cu șezutul se poate remedia, totuşi, după ce se părăsește serviciul şi se merge la sapă. Pe câmp. La Nana. Apropo de mediul rural. Alt domn, nea Valerică Zgonea, zis și ,,Linchedin”, declară live pe holul Casei Poporului, cel cât Gara de Nord, că aşa era Protocolul despre băncile de pe peron, taburetele de la Informații de suprafață ori tronurile de la subsol.

Numai că, în lipsă de reglementări clare (de exemplu: Ponta să dea mâna cu Băsescu, care să dea bună ziua cu Tăriceanu, care să dea la pace cu Antonescu, care să nu vorbească de rău pe Bàsescu) a ieșit show-ul cu piesa ”Scaunele”. Astfel, nici domnul Ponta nu a fost obligat, de protocol ori coabitare, sa stea moț-cocoț, pe scenă, lângă jilţ, ca să râdă tot senatorul PMPist de freza dumnealui. Așadar, a luat loc în fotoliul cu piele de Cordoba,  pe moale, în sala mare, şi râdea dânsul de freza celui care se flagela pe ditamai tronul, adus cu greu de către cele două femei de serviciu, din cine ştie ce ungher al magaoaiei naționale.

Taburetul reginei Margareta

De aia cred că si zicea domnul Ponta, după spectacol, cu referire la domnul din fața sa, că, cică, să se arunce naibii odioșenia aceea (din lemn), că doar Băsescu nu e Ștefan cel Mare, nici Patriarh şi nici Rege. Alţii făceau glume, precum că însuşi Relu Fenechiu a stat pe scaunul acela înainte de a intra la răcoare.. Drept pentru care, stimați cititori de bloguri obscure, nu mai înțeleg nimic. Adică, eu, care am stat cinci minute pe scaunul din parlamentul danez, al reginei Margareta a II-a a Danemarcei (vezi foto, al doilea scaun din stânga, în prim plan), o să ajung rege? Sau Patriarh? Sau, poate, Doamne ferește!, voi avea soarta lui Fenechiu? Mersi. Și eu pe voi.

Cronica după Ureche (XI): “Voroavile di şagă ale lu’ Cucu Vodă la şpe şi olecuţă fix”

Carele fieşce pasere pre limba ei piere

Carele Vodă, zis şi vodă strigoieru Cucu, iese din palaturili domneşti taman exact la doişpce noaptea fix, de nu are somn şi semnează hrisovurili di referendumuri ca să se ţină degrab, la calendili greceşti, de zice logofătu Ponta că e neseriosu şi oleacă di mincinosu, pinochistu. Mai ales mincinosu cela di boieru Crin, hatmanu di la divan, care voroveşte şi el,  precum paserea papagalu moţatu, peruşu mp3:  „ba tu, ba tu”.

Numa Cucu, poroclit aşe di norod, precum paserea care stăte în cuibul altuia, că nu are niciun bordei, da’  Cucu Vodă are tri căsoaie, una chiar în Herăstroaie,  cu covată, pisjină de încape tăt  lotu  di  kaiak, cu Patzaikin şi lotcili loru cu tăt, şi cine ştie câte conacuri  la fetişcanili pre numele loru adevăratu da’ în hrisoave pre numele lu nenii şi tantili lu Sida, care aflatu metoda di la cocoana boieroasa vuitoneasa  Elena, care nu mai e nici ea cu paserea Cocoşu, acum e cu animalu porcu, că tăiatu scroafa un răzeş di la moşia Romanulu, da ea face poze pe feizbuk cu cârnaţu şi dânsu, dumnealui, tranşatu, în curtea omulu sireac. De zis sireacu răzeşu bogdaproste de porc, că dăde şi o cană de vin fiert la B1, da’ era prea multe televizii aduse de cocoana vuitoneasa, că dăde faliment răzeşu dacă împărţe la toţi.

Iaca ne-am luat cu şaga şi am uitat că cucu o zburat la pădure, în ţarcu, la Predeal, pre moşia ţării  Şi luă cu el şi televiziile, să stea la poartă,  să îngheţe lemn acolo şa, să  ştie norodu când ese Cucu. Pre uliţa cu omăt de juma de toiag, omăt care era şterpelitu de pre dealu Clăbuşetulu, noaptea, când dorme cazacii ceia care traje cu tunurili di omăt pre pârtii, de nu ave răzeşii în conced cu ce se da la vale, ziua,  cu săniile şi punjile di un galben, di la promoţii cu tigăi, la „Care.furi.mă”. Şi uite aşe norodu răsuflatu uşuratu că nu le mai iese, pardon!, Cucu la şpe şi olecuţă fix. Jale mare . Da’ amu e iarnă şi e frig la cuc, unde să iasă, bre? Da’ el tot  ese prin dos, pre la televizii, şi fuje cu atelaju, trăsura pre tălpici, ‚omăt-board’, ca să se întâlnească cu vuitoneasa cocoşeasca, scrofuloasa, dacă o hi isprăvit di cârnăţărit, lebărit şi şuncărit tot porcu di la Roman.

De zice norodu, de doru lu fantomistu, omu nopţii, nevăzutu  Vodă: „Nici că-i aşe, amu nu mai ese Cucu, că e frig la Cuc, da’ de referendum, astă vară, la 40 di grade, pre zăpuşală, de ce n-o ieşit cucu? Aha, că era prea cald . La Cuc. Atunce, zice unii răzeşi liberi prea şugubeţi, băgaţi, introduceţi, vârâţi cucu în colivie la răcoare, vara, şi daţi-i drumu, iarna, la căldură!. Ca să se înveţe minte, să iasă numa’ când trebe, mai pre dziuă, aşe”.  Da’ ei, adecă judele şi temnicerii, face ce vre, nu îi dă drumu nici măcar lu zapciu Becali, carele zice mă nenorocitule, bagabontu,  hahaleră, carele era şi credinciosu pre deasuprea, de luat la goană pre colindători cu capra şi ursu anu aista…Da’ mai zice norodu, că ce o hi făcându Cucu în căsuţă, la pădure, la ţarcu din Predeal? Da’ eu aflatu di la un cuscru, leat cu nenicu lu Surdu a lu Sepepeu, iscoadă şi oştean di pază la ţarc. Cică Cucu face ghiduşiili, jocurili di cabană, dăde din aripi, face tumbe şi glume de râde şi nepoţica de 5 luni, care aruncă în el cu globuleţili di la pom, când îl vede pre Vodă aşe hazos. De un globuleţu nimeritu exact, directu, taman în ochiu dreptu a lu Vodă.

Şi zice Vodă, pre la doişpce fix, la predeluţă, de băgă în căsoaie de milă şi pre bieţii oamini di la televizii vineţi de frigu, aproape amputatu degitili pre microfonuri, ca se audă norodu ultimu mesagiu lu Vodă Cucu di Revelionu. La şpe şi tri sferturi olecuţă trecuti fix. Şi începe vodă discursu, iaca: “Anu Nou e amu şi  zic la norodu meu ce am de gând la anu să fac. Vreau să ve omenesc, aia vreu, ve trimit la Jina, la Ghiţă ciobanu, că el are şi miţoase, şi nelimitate, şi smarturi la ofertă. Ia uite, dom’le, cine o scris mesagiu aista, e scrisu lu Ureche, d’apăi… Elena, vreau şi io! Că numa io şi norodu meu e alături di mini, de trecut io di referendum cu Barroso cela, portoghenu, dimpreună tuspatru cu nemţăloaca aia di logofata Jmerkel care face cât doi . Apăi, eu ce suntu? Suntu, ca şi voi, norodu meu obiditu,  o picătură di muştar pi un castron cu mici. Mici di tăt. Mai mici dicât Ponta şi Crinu.. Cum zisu şi Miron Mitrea Costin, hronicaru: „O, hamei, hamei, hamei!”. Nu am altili stihuri mai buni. …

(carele continuă Vodă dupe o pauză de reklam la bericioaică) :”…Da. O să pun hamei, ca să iasă gustu puternic şi amărui, pre 300 de arii, pre moşie la Nana, la Călăreşi, că moşia nu e a me şi nu e voastră. E în lizingu la CECu, în vecii veciloru. Iară vecinica me, cocoana pupila Elena, o să pună livezili, să stăm la umbră la corcoduşu altoitu, la răcoare, vara, dacă nu ne-o da Ţara Românească, Ardealu or Moldova me dragă răcoare pre gratis, prin beciurili di la Jilava. Ptiu. Pişcă pre limbă! Să hie la ei, la uselei, acolo. Precum io mai zisu şi la anu cu episodu dintâi. Acum slujile, guvernili, divanurili trebe să să afle sluţi, chiori şi proşti, să slujască stăpânulu, şi stăpânu să miluiască pre sluga preaplecată  aşe cum vre el . Numa că şi ei s-o deşteptatu. Nu mai e logofăt Bocu. Adio, PD, adio, PDL! Mă mut la Nana.” (aici dăde Vodă din tote aripile, mâinili da’ nu îl vede nime, nicio televizie, că toţi fugitu la plăcinţili, jumerili şi traje cazacii cu tunurili, de ciudă că n-are omăt,  şi flintili şi artificurili spre ceriu înstelatu).

…
Aşe o rostit Vodă pre la teveuri ultimili voroave di şagă di Anu Nou, din domnia măriei sale.. .Şi noi, hronicarii, sireacii cu duhu, fomiştii, zicem la felu. Acum nu mai e proşti da’ mulţi. E mulţi di tăt. Apăi, dacă-i aşe, toarnă paharnice în pocale beutura cu găurele di la portoghenii lu Baroso şi om vede mâne dacă ne-om mai deştepta!
La bună vedere şi întru mulţi ani de dzile !

Pact de coabitare între oameni

Pact între 2 oameni, al 3-lea se uită, al 4-lea nu ştie

Art.1. Acest pact, fiţuică, protocol face referire la relaţiile de colaborare instituţională şi nu va fi dat publicităţii, el fiind un „gentlemen agreement” între două persoane. Eventual, va fi prezentat pe surse domnilor Barroso, van Rompuy, Hollande, Schultz, doamnei Merkel şi tuturor celor care vor dori să afle ce cuprinde această minută de la miezul nopţii, întocmită tocmai în scopul de a nu afla nimeni, cu excepţia numiţilor şi a mass-media, domnul Ciuvică şi Chireac. Destul pentru a şti tot poporul român. Şi diaspora.

Art.2. Conform art.1, pactul face referire la modurile de adresare între oameni, respectiv gentlemeni, respectiv se vor înlocui adresările învechite, cu iz zoo, plus metafore, comparaţii, epitete evidente de genul: „Măi, pisic, am înghiţit o broscuţă, mai merge, dar un porc, case closed, mă doare ficatul, să nu dai briciul maimuţicii că te bagă la referendum „ etc.

Art.3. Se vor respecta legile ţării, Constituţia, precum şi DNA, ANI, SRI, CCR, SIE, MRU, Anastase, Udrea, Boc, Lăzăroiu, care ţin la ei ca la ochii din cap. Şi ei la mine, respectiv ca la ochii lor din cap.

Art.4. În cazul în care vor apărea probleme urgente, de politică externă, înzăpeziri, chemat d-na Udrea la DNA, Anastase la Parchet şi MRU la raionul Cosmetice, părţile vor conveni asupra unor noi întâlniri pur informale, dar la ore ceva mai matinale şi în locaţii perfect asigurate, pentru a nu se scurge în presă vreo ştire, respectiv confidenţialitate asigurată, domnul Ponta va închide GPS-ul de la telefon când va veni la mine iar eu nu voi uita tasta „tape record” apăsată în timpul discuţiilor tete-a-tete între cele două părţi plus domnul Antonescu, dacă va fi treaz la ora aceea, şi domnul Constantin, dacă îi vor da voie părinţii.

Art.5. Situaţiile protocolare în care există posibilitatea ca cei doi gentlemeni să se întâlnească în public, vor fi evitate şi vor fi tratate după cum urmează. Exemple.  (A) La 1 decembrie, se va păstra distanţa, cu următoarea dispunere în spaţiu: minim doi nepoţi- de-a dreapta, d-na Aspazia – la stânga, Coldea în spate – cu ochelari, Gogu de la Jandarmerie – pe gard, Iliescu – la 70 de metri, Iulia Motoc – pe Facebook şi Blaga – pe tuşă.  (B) Dacă gentleman 1 va face, duminica după-amiază de alegeri,  cumpărături la Carrefour-Grozăveşti  (apă plată şi cafea pentru ziarişti, listă de la soţie uitată acasă), gentleman 2 va merge pe şoseaua Olteniţei, în partea opusă, pentru a-şi schimba roata de la Citroen cu bateria de la Voltul ecologic.  (C) La Bruxelles, se va evita afişarea în public cu avion particular, musai Airbus 320 de linie. Călătoria va respecta regulile, astfel: unul dintre oameni va lua loc la clasa economic (respectiv cel agreat de popor, 60%)  şi unul la business, lume puţină, (respectiv gentleman respins la referendum, plus Lăzăroiu), pentru evitare discuţii neprincipiale. Consumaţia se va plăti nemţeşte. Respectiv, gentleman 1 va plăti şi pentru 2, eventual 2+1, de la buget sau magazia lui ‚unguent’. La şedinţele Comisiei Europene, insigna se va purta pe rând, fiecare câte ½ oră, bancheta cu 2 locuri va fi adusă din ţară, la vot ridicându-se mâna cum apucă, fiecare.

Art.6. Acest document va fi unicat, altà întâlnire informală nu a mai existat şi nu va exista, cu excepţia celor cu UDMR  şi altele ce vor  veni conform art.4. Drept pentru care, am semnat acest pact, protocol, agreement, fiţuică, listă de bună purtare, între noi, cei doi gentlemeni, numerotaţi mai jos, 1 şi 2, în prezenţa lui gentleman 3 şi absenţa lui gentleman 4, care nu a ştiut. Strict confidenţial, nicio grijă,

Gentleman 1).  + 60 %    Viorel

…………….2).  – 89 %.     Indescifrabil                  Astăzi, mai spre seară

Alo, aterizează străbunica?

"Vă rog mult, nu scuturaţi!"

Spune o vorbă din bătrâni: “Dacă nu ai o mătuşă, să îţi cumperi”. Drept pentru care, Adrian Năstase, zis şi “7 case”, a făcut-o celebră pe Tamara. Sau invers, rămâne ca viitorul să ne confirme cine pe cine a făcut. Restul sunt mizilicuri gazetăreşti. De-alde termopane, statuete, chinezării si ouă de prepeliţă. În ordinea ramurilor din arborele genealogic, în lipsă de altceva, te poţi mulţumi şi cu un tată,  respectiv o mamă, fie ea si vitregă, suficient de suspuşi şi ştiuţi de toată lumea bună. Altfel, EBA nu ar fi putut să treacă peste poziţia de angajată cu carte de muncă la Luxten, la aceea de parlamentar european, nici nu mai contează cu ce carte.

În aceeaşi situaţie convenabilă faţă de părinţi se află si alte odrasle notorii prin Cancan-uri, Spy-uri şi alte Click-uri. Amintim la întâmplare, pentru istoria divertismentului: Honorius, Sida, băiatul lui Plăcintă, al lui Hrebe ori Ţiriac. În categoria nepoate de unchi celebri şi soţii de oameni mari, dăm, fără să vrem, dar şi fără alte comentarii răutăcioase, peste cine credeţi? Răspuns exact. Oana a lui Mizil şi Daciana a lui Sârbu, a lui Ponta, colegă cu EBA, nepoata lui Mircea de la Constanţa, cel cu carnea de pasăre olandeză, frate de Frate (ca şi cum ar fi Negoiţă), cumetri cu  Bercea Mondial şi Falcă de la Arad (naş de Palcu-drumaru’ ori Igaş, ministru de interne în timpul liber), sau majestatea sa, prinţul de Hohenzollern. Şi prinţesa Lia, desigur…Vă avertizez, însă. Dacă vom continua pe aceeaşi creangă, a ‘finilor de naşi’ şi alţi ‘afini de scorbură’, pe care m-aţi atras fără să îmi dau seama, ne apucă Revelionul şi nu ne mai dăm jos nici cu pompierii din copacul cu rubedenii de lux.

Încerc să mă fofilez spre crengile mai groase de la baza arborelui milenar. Peste ce vietăţi zglobii credeţi că dau, nas în nas? Nu o să ghiciţi, neam, Peste ‘soţii de soţi’ şi ‘soţi de neveste’ obscure, urcate în copac fără scară. Cine nu a auzit de nevasta neştiută a lui Botiş, de la Bistriţa, cea cu ONG-ul fantomă din casa lor, de “Kill Bill” Raluca şi purtătorul ei, de grijă, Valeriu Ţurcan, de nevasta lui Ridzi primaru’ de Parâng, respectiv Monica Iacob, de soţia lui Cocoş, pe numele de scenă, Elena (Udrea, proprietara tuturor frunzelor din arboretul turistic, pentru conformitate), italianca ‘noname’, nevăzută de nimeni şi aflată doar de DNA (consoarta lui Dan Ioan Popescu), soţul doamnei Mitrea, sau invers, domnul Ponta, sau viceversa, precum şi tinerii însurăţei cu obiceiuri bătrâneşti, alde familia Pelinel/Boureanu, Antonescu/Vălean şi mulţi alţii de prin teritoriu. Există şi o excepţie, nu demoralizaţi încă. Familia Săftoiu s-a hotărât să cânte pe mai departe aria grandorii sub acelaşi nume, dar pe voci şi canale diferite.

Ăştia din urmă, provincialii, de-abia se mai zăresc printre frunzele arborelui naţional, plin de ciripituri înrudite, de toate dialectele şi naţionalităţile. Apropo de conlocuitori. Pe partea mai însorită a copacului, cea dinspre Calea Victoriei, ulii de la DNA spun că a apărut o nouă rudă celebră. E “cuscra”. Cuscra lui Borbely. Numai eu rămân, singur cuc, în aşteptarea neamului pierdut, cu speranţa că odată, cândva, cineva mă va ‘înrudi’ şi pe mine măcar cu vreo ciocârlie cu pene aurii, din câmpie. Alo, (când) aterizează străbunica?