Cireada fraierilor

acum şi pe www.inpanamea.ro

Fraierul poate învinge doar când vor ei

Zilele vieţii noastre se petrec în griji continue. Adesea, ne întrebăm de ce nu ne ajung banii pentru plata întreţinerii sau a ratelor, de ce durează atât criza blestemată, de ce copiii poartă cizme în mijlocul verii, de ce ne simţim striviţi, ignoraţi, umiliţi, de ce ne certăm cu toată lumea, de ce nu suntem fericiţi sau, cel puţin, mulţumiţi? Desigur, de răspunsuri meşteşugite nu ducem lipsă.  Şi nici de manipulare. Deschideţi,  dacă mai aveţi,  televizorul şi aruncaţi o ocheadă pe orice canal de ştiri. Tot ce veţi vedea acolo va rezona în fiinţa dumneavoastră. Emisiunile acelea au denumiri ciudate iar noi le-am botezat,  în scopuri editoriale, într-o tentă pleonastică şi în criză de inspiraţie: “Programe de Păcălire a Fraierilor” sau, mă rog, de “Îndobitocire Calificată a Vitelor“.

În fiecare zi,  aruncă-i fraierului, din plin, modele de viaţă,  fel de fel de umbre colorate care-şi afişează huzurul prin palate  clădite pe vinovata noastră nepăsare.  Simplii fermieri sau neîmplinitele profesoare au ajuns miliardari în scripte ori manageri de top în firme multinaţionale. De acum încolo, identificarea cu personajele celebre va fi foarte uşoară. În fond, şi eroii din ecrane au aventurile lor lumeşti, trântesc prăpăstii pe unde apucă şi au necesităţi de bază, exact ca noi, întocmai ca fraierul de rând. Oamenii “mari” sunt chinuiţi de fantasmele cirezii, mănâncă ce pasc şi vitele, dau bani la săraci în faţa camerelor, devin cuvioşi la un semnal, ba chiar, dacă este nevoie, intră la puşcăriile destinate prostimii. De acolo ies, desigur, în lumea fraierilor, pentru a continua lupta cu corupţia, atât în ţară cât şi aiurea, în lumea largă.

Fraierul se regăseşte în tot ceea ce face starul din media, chiar dacă duhoarea ghenei de bloc îl sufocă iar câinii îl înconjoară în stradă. La plata facturilor, rezultatul adunărilor şi scăderilor îi dă zilnic palpitaţii. Nicio problemă, avem remediu. Doctoriţa insipidă din reclamă ţine licitaţii şi oferă, către toate vitele, algocalmine pe veresie. La “Alimentara” din colţ, ” cel fără de nume” poate mărturisi şi altor fraieri cât de apropiat este obiceiul lui culinar de al celebrităţilor. Însăşi Nadia Comăneci consumă margarina pe care speră să o poată cumpăra şi el, dacă nu se va mări TVA-ul până va ajunge în faţa vânzătoarei.

Explică-i vitei, în orice pauză de publicitate, cum să îşi ia un credit pentru orice, care sunt băncile cele mai adevărate, fără comisioane ascunse, în care nu a avut loc niciun jaf la lumina zilei, niciodată.  Pune-l să dea fuga, bagă-l în jug la o adică, dar arată-i drumul către interesul tău şi falimentul lui.  Ca să fii sigur de reuşită, aruncă-l în faţa fraierului pe însuşi Dan Bittman şi pe baba lui trăsnită,  împreună cu “scheleţii” dansatori. Desigur, dacă toţi viţeii şi toate junincile au telefon mobil, tu musai trebuie să îţi mai iei unul, la care să vorbeşti până nu mai poţi. Pentru că aşa face şi ditamai
Ghiţă Mureşan cu Ana Lesko a lui, cu tot.

Arată-i fraierului, de sute de mii de ori, cât de grea e viaţa la greci, la bulgari, la ruşi şi bieloruşi,  cât de mult ne subjugă FMI-ul, dar nu uita să oferi în exclusivitate pentru vite, la “breaking news”,  încă un barosan încătuşat. Peste câteva luni, când şmecherul va fi din nou liber, dă-i fraierului  desene animate cu Tom şi Jerry, emisiuni cu viaţa piţipoancelor de provincie ajunse soţii de miliardari,  posesori oneşti de vile prin păduri periurbane. Sugerează-i, astfel, fraierului că pentru a trăi bine e suficient să muncească cinstit la alţii ori să cunoască pe cine trebuie, la momentul potrivit, aici.
Ruşinea, bunul simţ, gustul elevat nu sunt puse la loc de cinste în lumea asta. Şcoala, nici atât.  Dacă va renunţa la TV, măcar în noaptea dintre ani, fraierul nostru se poate retrage alături de gândurile  sale, într-o petrecere decentă. Marean, idolul fraierilor şi stăpânul inelelor, dar şi al vitelor, îi va  oferi, cu generozitate, un loc lângă scena cu baloane gratis.

Toate au o limită, însă. Odată speriaţi bine cu neliniştile zilei de mâine şi tâlharii nopţii de ieri,  vitele trebuie băgate în ţarc, încolonate, înainte de a fi adormite şi a le fi mulse voturile. Viaţa lor se va schimba în bine. Repetaţi după mine, vă rog: “Vom trăi bine !”. La fel de bine ca Iri, ca Gigi şi ca Moni, ca blonda lui Bote sau ca Bahmu a lui Prigo. Aşa va fi, cu siguranţă. Orice s-ar întâmpla. Chiar dacă vom muri cu toţii între timp.

(6.05)

Greşeala greşiţilor noştri

“Căci nu e om pe lumea aceasta să nu greşească cu voie sau făr’ de voie…”

A locuit pe străzi, înconjurat de gunoaie, iar acum la vârsta de 63 de ani, Ion Bârlădeanu a ajuns să ia masa cu Angelina Jolie şi să-şi expună colajele în galeriile pariziene.(sursa :Realitatea.net)

Legile noastre sunt strâmbe, se plâng din ce în ce mai mulţi români. Aproape că nici nu mai contează cine şi  de ce se face vinovat. Suntem asiguraţi că erorile pot şi vor fi, fără îndoială, îndreptate. Cât despre onoare pătată, speranţă deşartă şi deziluzie, acestea rămân a fi reparate, probabil, la urne. Dacă nu cumva, din nou, ca de atâtea ori în aceşti ultimi douăzeci de ani, nu vom greşi şi noi, la rândul nostru. Cu voie sau făr’ de voie. Parlamentul României democrate a ajuns un loc în care se legiferează de formă. Se vine la slujbă pentru a se bifa activitatea. Sau…interesul. Chiar dacă milioane de români s-au pronunţat, prin referendum,  în favoarea unui Parlament unicameral şi mult mai responsabil, cei din capul trebii nu au timp să sesizeze nuanţe populare. De fapt, consultarea electoratului s-a făcut într-un context anume. Dispărând forma, fondul a intrat în tenebrele uitării. Iar instituţia uitării poate fi factor de progres, nu-i aşa ?

Cu toţii străbatem un deşert al iluziilor pierdute şi un timp de graţie. Alegerile, un far prea îndepărtat, nu se zăresc prin negura atotcuprinzătoare şi nici nu ne vestesc bunăstarea. Deocamdată. Aleşii actuali ai neamului au promovat, din greşeală, mărirea lefurilor profesorilor. Dascălii se zbat, în continuare, într-o pauperitate degradantă şi fără margini. S-au redus, prin lege, chiar şi mizerele pensii ale părinţilor noştri. Noroc cu instanţele reparatorii superioare, încă funcţionale. Nu de aceeaşi şansă au avut parte şi cei angajaţi în structurile statului. Într-o altă seară oarbă, într-un Parlament înjumătăţit, se dă vot final la Legea Pensiilor, cu “participarea” consemnată în scripte a alter ego-urilor celor absenţi.  A fost o greşeală. Ne cerem scuze, dar mergem mai departe. ..Altă dată, puterea votează reducerea TVA-ului la alimentele de bază ale românilor. Eroare de tehnică legislativă. Nu vă revoltaţi, se  întâmplă şi la case mai mari. Cei de la “Wall Street Journal ” nu cunosc realităţile noastre…

Prin colţurile Pieţei Constituţiei, bătrâni ai nimănui, clienţi ai azilurilor de noapte, cerşesc un leu pentru o pâine. Alţi săraci, mai curajoşi, conjunctural ajunşi printre străini, sunt atacaţi în pieţele publice ale Romei sau Parisului, omorâţi în bătaie ori alungaţi înapoi, în mizeria din care au avut curajul să dispară pentru o vreme.  “Ti prego, un euro, siniore !”,  “Silvuple, madam, jeo sui romen !”. ..Greşeală. Nu se scrie cum se citesşe. Sau, poate, e o greşeală de Creaţie ?De fapt, nu mai are nicio importanţă cum se scrie sau se rosteşte.  E important cum se simte. Foamea începe să aibe proporţii universale. Mâine, poate nici nu va mai conta cine,  cum şi de ce a greşit. Uitarea şi iertarea  ne vor izbăvi, nu-i aşa ?

Copârşeul

preluat şi pe www.inpanamea.ro

Model mini-2010 (sursa:rol.ro)

Orice participant la protestele cu cântec din faţa Guvernului, fie el pensionar sau simplu viitor fomist, ştie că la miting recuzita este obligatorie. Acolo nu te duci oricum, mai ales că s-ar putea să nu te mai întorci. Orice om pus pe scandal trebuie să aibă o dotare minim acceptabilă, pentru a fi credibil şi a nu face prezenţă ca pinguinul moţat. Astfel, este ‘trendy’ să porţi cămaşă în carouri, exclus floricele ori cravată, şapcă roşu de pesedeu, fluier plastic în  gură, seminţe dovleac în buzunar şi copârşeu. Musai, copârşeu. În caz contrar, rişti să nu te bage în seamă nicio Antenă. Cât despre jandarmi, àştia nu vor da nici măcar un baston pe tine dacă nu ai copârşeu pe umeri. Chiar dacă în materie de obiecte uzuale la proteste legale, moda e în permanentă schimbare.

De când cu tăierea bugetarilor şi eradicarea vârstnicilor, scenografia grevelor s-a îmbogăţit simţitor. Ieri, de exemplu, vis-a-vis de Cotroceni, “Casa de Pensii Galaţi” a lansat ţinuta de vară heavy-metal pe bază de lanţuri  Sidex cu gorniţe vuvuzele. Deşi creaţiile „art nouveau” se iţesc curajoase, tot bătrânul sicriu de lemn face furori. Hulit de unii, a rămas în topul prezentărilor din Piaţa Victoriei. Desigur, tendinţele în creaţia coşciugelor  de miting sunt dintre cele mai diverse. În ultima perioadă, au apărut modelele mini, eco, natur, cioplite direct în scânduri rupte din gard, din polistiren reciclat din ghenă sau chiar din carton de la cutiile de ghete cumjpărate cu ocazia ultimei Revoluţii (vezi foto).  În ele se aşază cu grijă, în funduleţ, o păpuşică ciufulită, abuzată vădit de proprietari, căreia i s-a dat parţial foc la păr, a fost mânjită gospodăreşte cu vaselină de strung  şi  a fost tatuată sadic, cu briceagul. Se folosesc, fără jenă, arhetipuri, simboluri, ba chiar cuvinte obscene, cum ar fi :Boc, Băsescu, Blaga. Sau, chiar, Udrea. Observaţi că nu mai există bun simţ, limită artistică şi  nici respect  faţă de doamne. Păpuşile, ca şi păpuşarii noştri, nu se îngrijesc de asemenea detalii.

Pentru scandaluri cu mii de participanţi, există piese-regină ale colecţiei de copârşeie, bijuterii în materie, piese haute-couteur, adevărate rochii de mireasă ale prezentărilor de coşciuge din timpul protestelor. Prezentatori cu aură intelectuală şi cu dare de mână, de meserie dascăli, poartă ţanţoşi pe umeri, prin faţa Ministerului Educaţiei, ditamai sicriul lăcuit din lemn de corcoduş, cu mânere inox, împrumutat de la pompele funebre „Matache, în nume colectiv”. Desigur, această piesă este frumos impopoţonată cu accesorii, brizbrizuri, zurgălăi şi alte zdrăngănele. Astfel, pe lângă obiectele de inventar  din interior, plasă albă de tiul, hârtie grofată de Zewa, pe din afară se lipesc postere cu Berceanu, Boc, Udrea, Blaga luaţi la pachet. De unde putem deduce că românul s-a născut poet şi va muri, probabil, inventator. Aşadar, la noi s-a lansat, în premieră mondială, copârşeul multipersonal, bun pentru 2, 3 sau chiar tot Guvernul. Este universal valabil, atotcuprinzător şi prezintă confort sporit. Nu se fac discriminări pe bază de tupeu, afaceri cu statul sau sex..

Apropo de sex. Oricum, prezentările cu scandal au loc, de regulă, ziua. Aşadar, nu ne apucă 12 noaptea cu copârşeul pe umeri, niciodată. Orice s-ar întâmpla. Şi oricât cash ne-ar oferi Dan Diaconescu, în direct, ca să trecem  şi pe la dânsul.  Sau Ogică, pe la noi. Mersi. Poate… altădată. Vă invităm, totuşi, de pe acum la următoarea tăiere de salariu din iarnă, când vom lansa copârşeul cu felinar şi artificii,  pentru mitinguri nocturne. Pa.  Să nu mă uitaţi niciodată !

Hora hoţiei (featuring “The penguins”)

Ne cerem scuze. Nu dorim să ducem în derizoriu acest blog. Dar nici ei pe noi. În orice caz, nu ne vom permite să scoatem o carte plină cu subproduse. Vom şterge imediat de pe faţa internetului ceea ce vom considera că nu va rezista probei timpului. Aşadar, citiţi acum, cât mai aveţi ocazia.

Hai să dăm şpagă cu şpagă
Cei cu euro-n desagă,
Să-nvârtim hora hoţiei,
Pinguinii României !

Datorii din conturi piară !
Piară bogăţia-n ţară !
Între hoţi să nu mai fie
Decât bani şi cârdăşie !

Măi videne, măi vecine
Vino ca să furi cu mine
Să montăm borduri prîn ţară,
Să dăm “tunul” pân’ la vară !

Unde-i  Blaga la putere
Ţepe tragi în plin, măi vere
Unde-i Udrea, sacul creşte
Şi Parchetul nu sporeşte !

Toţi venim acum din cramă
Trecem fluierând prin vamă
Cu Berceanu şef de bandă
Şi cu Chioru la comandă.

Fesenişti am fost de-o mamă ,
De-o doctrină şi de-o samă ,
Patru brazi dintr-o tulpină ,
Şapte ochi într-o maşină .

Toţi avem un bun renume ,
Ni s-a dus vestea în lume.
Eu ţi-s soră, tu mi-eşti frate,
Portbagaju-i “ful” în spate !

Vin’ la Nisa cu grăbire
Să golim sacii-n neştire ,
Că doar Europa-i mare ,
Banii trec peste hotare .

Lăsăm ţara-n părăsire ,
Schimbăm euro în lire
Si pe lire-n euroi ,
Nimeni nu-i mai HOŢ ca noi .

…

Dacia, departe-n zare ,
Către Fond este datoare .
Aici, hora cea frăţească…
Pe o plajă franţuzească !

P.S.  Nu am dorit să introduc personaje suplimentare.  Apropo. Personajul  Emil  I.  Boc (activist sau nu în trecut,  în prezent:  prim ministru de România)  este subânţeles. Îmi pare rău ( de noi).

Bocul

Promo în violet. Duminică, 24.01.2010, se va lansa partea a doua din cinci a thriller-ului  “Copiii căpitanului de sub podul Grant “, necenzurat şi adăugit. Chemaţi-vă vecinii dar nu si prietenii  !Pentru prima dată in mass-media din România, un document unic al  Istoriei Luptei Împotriva Comunismului. (vezi şi alte postări din categorie).

Universal 2010, 1 CP, tunat

Ţinând cont de adâncirea crizei şi banii insuficienţi, grupul lingviştilor bugetari propune reducerea drastică a fondului lexical. Sub ochii noştri, vocabularul s-a îmbogăţit nejustificat, mai ales după Revoluţie. De aceea, trebuie să stopăm neruşinata risipă de cuvinte. Astfel, Academia are în vedere introducerea unor structuri gramaticale cu mai multe înţelesuri şi funcţii, pentru economie. Deci, şi pentru industrie, construcţii ori turism. Aşadar, fără a-i da nuanţe peiorative, folosiţi cuvântul universal “boc”, numai bun pentru perioada de criză. El, cuvântul, ar putea înlocui unităţile de măsură rurale, ex: “Am un boc şi vreau să-l boc. Poţi să-mi dai un boc pe el ?” Se poate, de asemenea, insinua în expresii şi dialoguri didactice, de genul :”Copii, avem trei boc. Dacă voi îmi daţi mie un boc, câţi boc facem? Să nu răspundeţi 4, că e prea puţin, vă las repetenţi”. Asta, la ora de aritmetică. La ora de limba română, se vor studia proverbele tunate, după ultima tendinţă de criză. Iată o colecţie de cimilituri şi zicători ieftine: “Cine fură azi un boc, mâine va fura un BOC”, “Boc să fii, boc să ai”, “Azi la cec un boc depui, dormiţi liniştiţi, boc vă veghează “, sau cam aşa ceva…
.
Desigur, bocul poate fi folosit şi la supărare, deşi nu recomandăm acest lucru. Riscaţi să nu întelegeţi nimic şi să o luaţi în boc. De aceea, în caz de scandal filmat, ar putea fi folosit pe post de bip. Studiu de caz: “Bă, tu eşti boc la cap ?Dă-te în boc, boc de boc ce eşti, băi bocule !” La rândul lor, şi alte domenii s-ar putea ‘boc’ura de binefacerile lui boc. Moda ar putea cunoaşte aplicaţii lingvistice nebănuite. La croitor :”În faţă, vă vine la boc, în schimb din spate se vede bocul”. Menu tradiţional, la GRIVCO: “Ceafă de boc aveţi ?Aş dori să mănânc un boc fript “. În construcţii: “Anul acesta, premierul Boc va pune la dispoziţia tinerilor 14000 de boc, din care 4000 au o boc şi bocătărie, iar 10000 au numai bocătărie”. Turism, pe plajă :”Faceţi poze cu maimuţa, să vă crească la loc bocul !”. Indicatoare auto: “Parcarea interzisă, boc fără plată”, “Drum fără boc”, “Atentie, boc unic !”, “Accesul interzis cu excepţia lui boc şi a riveranilor”, “Nu faceţi boc la stânga, se face numai la dreapta”, “Cedează boc”(?). La hypermarket: “Nu intraţi, boc rău, magazinul e peste drum”, “Avem boc oceanic afumat de vânzare”, “La ieşirea dintre rafturi, să treceţi pe la boc. În caz de pericol, sunaţi la boc”. Aţi observat că noul element lingvistic ardelenesc este defectiv de plural, dar el poate fi şi defectiv de gen. Vezi cazul TAROM: “Pentru economie, în avion nu avem decât boc bărbaţi”. Slavă Domnului că nu avem şi boc femei, zicem noi. Mersi, nu mai avem nevoie. Facem pe boc.

Televiziunile vor prospera. Se vor compune superbe scenarii pentru telenovele lacrimogene, pe baza noului concept: “Iubito, te boc foarte mult, tu mai mă boc pe mine? – Da, iubitule, te boc cum nu am mai bocit niciodată pe cineva, dar trebuie să te prezint lui boc înainte să ne boc, eşti boc ?”.Dramoletă pentru vârsta a treia : “Nu te mai da boc, nu vezi că scârţâi rău, cât crezi că mai trăieşti ? – Da’ ce te ‘nteresează ?Voi trăi până voi face boc, bocule ce eşti…” Apropo, bocul ar putea intra atât de adânc în constiinţa noastră, încât l-am putea folosi şi pentru a ascunde adevărul. De aceea, îl recomandăm în mărturii, la tribunale. Şi aşa procesele se tărăgănează nejustificat de mult. Odată cu implicarea lui “boc” în justiţie, termenele se vor lungi până la bocurile greceşti. Exemplu :”Inculpat, recunoşti că ai furat 3 boc, de ziua lui boc ? – Da, domnule boc, dar îmi era tare boc şi eram să leşin pe boc de foame…” Desigur, există şi excepţii. Nu recomandăm să folosiţi ultimul panaceu oral la farmacie. Veţi avea parte de contraindicaţii şi reacţii adverse. Astfel, în urma analizelor gramaticale generale, cu reţeta în mână, evitaţi dialogul următor cu tânăra farmacistă: “Sărut boc, aş dori să îmi daţi un boc de cap. Am crampe la boc…- La care boc aveţi dureri, domnule ? – Domnişoară, cred că veniţi din Lună…Păi, câte bocuri are omul ?.Eu am unul şi bun…- Aha, am înţeles, dar să le luaţi cu apă, să nu vi se facă boc şi să daţi de boc, după aia… “.

Ne cerem scuze. Suntem anunţaţi din regia de emisie că avem reclamă. Aşadar, pauză de publicitate: “Excesul de boc, boc şi boc dăunează grav sănătăţii !”.