Paşte în Delta Dunării, 2013

Cronica după Ureche (X). “Mesagiu lu Vodă plecatu’ di acas’ la predeluţă”

Adio, bre!

“Carele am săritu’ degrab’ din straili cele domneşti că enervatu’, scosu din ţâţânili, stropşitu’ preste măsură. Nici alti cămeşili fără dunguliţi (ptiu!) nu găsitu Doamna Maria să  aparu în faţă  la norodu feisbuşist ca omu din topor adicătelea din popor, care se ştie cum suntu. Şi am agiunsu aice, la predeluţă, carele trebe să dzicu de cei ghiauri, otomani, migratori, calici sau  portocalici,  din oastea’ lu Blaga să purceadă de mâne pre unde o vede  cu ochii loru, drept adicătelea aşe:  Macovei călare pre ei, Bocu la Napocu iară  hatmanu Videanu pre la Coasta d’Azureanu, cu tăt cu tabli-ţintaru şi iahtu cuscru tasu lu Sida cu tăt. Iară despre partea muierească se ştie cât de drag e mie,  cocoana Ilena vutoneasa, papucioasa Dolşe şi Gabanu, carele dzicu că mult jertfitu pentru ţară, norod şi sufleţelu’ propriu, multe poşeţi ascunsu’ prin podurili casele, viloaile, palatili,  di ruşini faţă di norod, că nici nu mai ştie unde e cheili câte palatili e.

Carele dzicu  că aşe o fost  la alegerili din oastea domnulu’ din cauza la cel câine ce va fi  buldogu degrab’ la temniţà, cotigă, lazane. Şi să fie la ei că Io, domn al Ţării Româneşti, Moldova şi Ardealu’ (drept facă-se voia loru’ de ungurenii lu’ Razvanu cu zimbru de Kobe), amu’ în faţă la predeluţă chiar şi fără gravată, doar aşe, fără coroană pre cap, dzicu vorbă mare: “Adio la voi !” (drept pentru care, agiuns aice, Vodă plecatu de acasă la predeluţă dăde din mâni ca apucatu’ de tremuru’, parkinsonu’ incipientu’, electrocutatu’ la tri şi optdzeci di volţi, ca cei muţulachi di la maşinili domneşti, jipanili,  merţanili când dăde prin gropili lu Pinalti la Cetate Neamţulu când nu merje telegondolili că cocoana boieroasa Ilena e la Roman, la răzeşii ceia carele adusu voturili  la moşie, că altceva nu are).

Drumurili, potecili, cararili se despartu aice.  Adio la voi, bre!. Norodu’ meu nu e tagma jefuitorulu’ carele fuge ca otomanu cu biru’, peşcheşu, şpagu, urnile di la alegerili carele a furatu şi pietrili di la morili di pe Siret pi galbinii di la doamna Ilena di la frunza ei din Ioropa şi cu Cocoşu ei cu tăt. Cu parcărili di la Cetataea lu’ Bucuru şi staroste Oprescu felceru carele nu traje galoşu dupre el. Ca şi io, d’alminterea. Că d-aia mai dzicu odat’, pote cineva nu ie la caşili lor precum io, n-are feizbuk de sireac şe e şi aude ca cucii. Drumurili noastri toati, aşe cum dzisu spătaru Dan, astăzi nu mai e dimpreună. Jumatati din voi la Ana, jumati la Caiafa şi doamna Ilena rămâni cu mini da stă la voi. Adio, pedei, adio, pedelei. “

Că aşe o fostu cum scrisu’ şi hronicaru după Ureche, carele de atunce rămasu cu ticu lu’ Calachi  şi badea Mircea care face şi acum din mână ca muţulachili cel agăţatu’ la oglinjoara di la jipan. Că rămasu şi o vorbă de atunce la norod. Când apăre Vodă pre calu’ lu şi sepepeii în giur, dăde din mână la norod şi norodu’ la fel la vodă, şi râde norodu’  şi  dzice ( în gândul lui): “Adio, bre!”.

.

Sinistrul cu sinistra lui

Desigur, aceste rânduri vinovate s-ar fi putut intitula, la fel de bine, şi : „Tragedia noastră, România lor” sau “La botezul micului prinţ”, dacă subiectul nu ar fi fost ratat de către clasicii literaturii în viaţă..…

Privesc uluit despicătura minijupei ministeriale. Acea mică ruptură provocatoare insinuată voit într-un material strălucitor şi scump. O antiteză jalnică la  prelata opacă, mincinoasă, care acoperă dezastrul chinuitor al ţării, prăpastia în care zace speranţa neamului  Alături, urâtă şi scandaloasà, disperarea se iţeşte  la colţul Intercontinentalului. Peste drum, în piaţă, bătrânii îşi strigă sărăcia şi neputinţa ţinând în mâinile tremurànde cuponul de pensie. La botezul micului prinţ, sinistrul se intâlneşte din nou cu sinistra lui. În  ţara lor, copiii scormonesc prin gunoaiele periferiilor sordide, oamenii îşi cer dreptul la viaţă în mijlocul pieţelor victoriei. Ale victoriei tragicelor figuri de ceară asupra poporului care le-a zămislit. Acolo, sus, sinistrul stă la masă cu sinistra lui. În anii aceştia, în  toţi aceşti ani care au trecut de la marea Revoltă a poporului împotriva tiraniei, conştiinţele au fost mutilate sistematic.

Pe atunci, prin negurile totalitarismului, bisericile nu erau locuri de întâlnire ale activiştilor. Astăzi, mai marii cuvioşi din fruntea ţării creştinează, prin vrerea clamată a lui Dumnezeu, un suflet  nobil. S-a botezat un prinţ. E caz de petrecere. Peste drum, în pieţele iluzoriilor victorii se scandează :”Jos dictatorul !”.  În ţara lor, niciun loc nu mai este sigur pentru o moarte în linişte. Cimitirele sunt mutate spre a face loc autostrăzilor fantomă. Ieri, într-o altă duminică a orbilor, cetatea a aşezat la masă sinistrul cu sinistra lui. Astăzi, disperarea şi foamea au stârnit furia poporului împotriva chefliilor din turn.  Pentru a câta oară ar trebui să ia aminte talpa ţării ? Sinistra, alături de sinistrul  lor naţional,  petrec.  În pieţele victoriei, viitorii muribunzi îşi cer dreptul la viaţă.

‘Concrete Angel’ – Martina McBride

Delta Dunării în vremea Paştelui, 2012

Rezumat în imagini al unui periplu pascal.  Sălbăticia primenită a Deltei, portul de ambarcaţiuni Mahmudia, icoana  autopurificatoare făcătoare de minuni de la Celic-Dere şi, nu în ultimul rând, vi-l prezentăm pe… Costică, un câine deosebit de omenos, noua vedetă a hotelului plutitor Anastasia.

 

This slideshow requires JavaScript.

“Afrodisiac”. Grecia – Eurovision 2012

Eleftheria Eleftheriou (ce nume frumos!, un fel de “Libertatea Libertăţii”) va reprezenta Grecia la Eurovision 2012. Nu ştim unde a învăţat Eleftheria să cânte, dar noi o adoptăm cu plăcere. O punem, chiar, cu mândrie, alături de Inna, Alexandra Stan, Vika Jigulina. Seamănă ca 4 picături de apă. Numai că una are gust şi iz de Marea Egee.