O garoafa sau doua pentru neputinta din noi

dianthus_caryophyllus_caryGloria este trecatoare. Bucuria clipei nu ti-o poate lua nimeni, insa. Esecurile sunt, adesea, traite in singuratate . De ce trebuie ca noi, romanii ,sa ne consideram invinsi de soarta si uitati de lume ?De ce nu avem puterea sa cautam explicatiile esecului in noi, in neputinta noastra ?De prea multe ori am cazut in contemplatie si am asteptat sa se intample minuni pentru a ne fi mai bine. Iar daca acestea nu au fost sa se materializeze, am hulit destinul, norocul sau conjuratiile obscure. De unde provine aceasta predare cu arme si bagaje, neconditionata,in fata adversarului ? Cand vom ajunge sa gandim ca niste (posibili) invingatori ?

Meciurile nationalei Romaniei cu Franta sau Olanda, ale Stelei cu Lyon-ul ultimilor ani, ale CFR-ului cu Bordeaux, au semanat cel putin prin modul de abordare a confruntarii directe. Am crezut ca asteptand greseala adversarului sau o intamplare de sorginte “mistica” putem obtine si victoria .Sau, cel putin aceasta a fost senzatia lasata. “Ciupeala” tipic romaneasca ne-a ajutat, in cateva randuri, sa iesim cu capul sus de pe teren. Atitudinea noastra in fata adversarului mai bine pozitionat in clasamente si topuri nu a mai contat in aceste cazuri. Nu ne-a interesat ce au comentat specialistii dupa aceste rezultate. Noi am mers mai departe. Am continuat , in nesabuinta noastra, sa credem ca norocul poate fi etern, ba chiar ca suntem creatori ai unor noi tactici de joc. Scadenta nu a intarziat sa apara.

Cu toate acestea, nimic nu am invatat din infrangeri. Ne-am lamentat in continuare . Am gasit aceleasi scuze. Norocul, soarta, arbitrii si valoarea transformata in bani ne-au invins din nou . Neputinta in fata fotbalului mare a ajuns sa se cronicizeze. Multi ar putea spune ca CFR-ul este o echipa aparte, nu poate fi atinsa de tarele recunoscute ale fotbalului nostru. Se uita ca orice organism introdus intr-un mediu nou tinde sa preia mecanismele de adaptare specifice acestuia . Nu ne preocupam sa studiem dezvoltarea armonioasa si legile care o gireaza. Nu ne intereseaza aruncarea peste bord sau la groapa de gunoi a obisnuintelor vechi care ne guverneaza existenta. De prea multe ori il punem pe : “Merge si asa !” inaintea lui “Asa nu se mai poate !”. Ne multumim sa crestem in vaze aurite garofite de toamna. Uitam ca superbele garoafe din florarii sunt crescute in turba din import .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: