Adevăratele stenograme ale lui Ruş (I)

Transcriere fonetică după ureche

Ministru (şoptit, greu de transcris, dar bănuim): Vă salut, dom’ Ruş, nu vreau să vă stric seara.  Ştiţi…în legătură cu decedaţii ăia…Am înţeles cà s-a hotărât să îmi dau demisia…

Domnul Ruş (voce sigură, puternică, uşor de descris în cuvinte, operator SRI nevoit să reducă volumul): Posibil.  Auzi, mai bine pleacă în concediu că te demisionez eu…

Ministru: Plec, dom’ Ruş. Aşa nu se mai poate. Unii mă obligă să iau morţii în spaţiu, alţii să îi dau afară. De pe liste. Nici nu mai am CNP-uri libere în calculator. Păi, în strada Învierii din Giuleşti-Sârbi, la casa aia de chirpici cu farfurie Digi, fără gard, sunt, deja, 2174 de rezidenţi. Nici în pod nu mai încap. Eu nu pot să lucrez cu electoratul în condiţiile astea. Păi, dom’ Ruş, la ei, acolo, la Soroca, tot câte un regiment pe odaie de locuit au repartiţie? Nu se mai poate, dom’le….

Domnul Ruş’:  Da’ tu câţi zici că trebuie să fie? 18 milioane si trei sute, nu? Hai, spune tu, cu gura ta, să nu zică ăştia că am zis eu. Nu vreau să stau în puşcărie tot restul vieţii. Mă bag la vânzări cu Paşcany, mai bine…(nu se specifică pe cine vânzări)

Ministru (indescifrabil, paraziţi STS, completare procuror de serviciu, fost textier brigadă artistică MJ):  Da, dom’ Ruş, 18 milioane trei sute şi chiar mai mult…Na, că am zis eu, să mă bage pe mine dacă e cineva pe fir,  că matale nu ai imunitate, dom’ Ruş’… Auzi, da’ dacă se duce domnul  Ponta în cimitir, să îi numere pe toţi electorii de pe lumea ailaltă care la noi au drept de vot, să vadă dacă sunt îngropaţi de-adevăratelea, pe bune, definitiv şi irevocabil?  Dacă ies mai puţin de 18 milioane pe liste, cu noi, viii, cu tot? Ce facem?

Domnul Ruş:  (categoric) Nicio problemă. Zici şi tu că i-au îngropat în contumacie, fără să fie de faţă, pe ascuns,  noaptea, îi bagi la soldaţi necunoscuţi din 1877, peneş, curcanul, dorobanţi cu şapte vieţi în pieptu-i de aramă, mormintele romane de la Babadag, Istria, Callatis, vezi tu ce faci…Aducem nemţi, până la urmă.

Ministru:  Da, dom’ Ruş, şi Sarmisegetuza, şi cultura Cucuteni, şi romanii…Apropo de romani. Da cu ăia din Italia cum facem? Că ăştia sunt vii şi mişcă, dom’ Ruş,. Ăştia nu sunt nici Elodia, şi nici Burebista. Şi nici Pacepa…

Domnul Ruş:  Păi, chiar aşa…Ăştia se mişcă atât de repede, că nu mai ştim nici noi unde sunt. Acum dorm sub un pod pe la Milano, mâine ii vezi în avion repatriaţi cu 100 de euro în buzunar şi ciotcă pe secţiile de votare, că au auzit că altfel nu le mai dă ajutor social.. N-ai cum. Ăştia sunt baza. Lasă-i în pace, acolo. Adică, aici. Pe liste.

Ministru:  Mersi, dom’ Ruş. Am plecat în concediu. Să nu uitaţi să mă demisionaţi şi pe mine…

Domnul Ruş:  Nu uit. Dar nici tu să nu uiţi. 18 milioane trei sute.

Ministru:  (zâmbind) Pe puţin, dom’ Ruş. No, atunci să auzim de bine. Şi noi, şi ăia de pe liste, şi ăştia de pe fir…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: