COPIII CĂPITANULUI DE SUB PODUL GRANT (III)

Desigur, mulţi s-au întrebat cum au putut trece asemenea texte bariera cenzurii comuniste şi, mai ales, cum a fost posibil să se rostească aceste vorbe “grele” în faţa unor mase de oameni, în acele vremuri. Cum a fost posibil ?Raspunsul îl puteti găsi, cel puţin în parte, citind ceea ce v-am împărtăşit până acum. A rămas în suspensie o cantitate oarecare de adevăr care, probabil, nu se va afla niciodată. Chiar dacă nici nouă nu ne-a fost uşor, nu am dorit să discutăm despre necazurile proprii, după 1989. Mulţi dintre colegii noştri au pătimit mult mai mult pentru mult mai puţin. Au fost bătuţi de Securitate, au fost închişi , exmatriculaţi din toate instituţiile de învăţământ. Ne aplecăm frunţile în faţa lor . Şi suferinţele acestor eroi adevăraţi, dar neştiuţi,  au putut face posibilă libertatea  de care ar trebui să ne bucurăm astăzi. Cei care au fost pe punctul de a-şi sacrifica chiar viaţa pentru un ideal nobil merită respectul nostru deplin. Merită, de asemenea, să pomenim de  grupul satiric al  Universităţii din Galaţi dar şi de Andrei Păunescu (fiul lui Adrian Păunescu), care avea să fie exmatriculat din Facultatea de Litere,  la 24 de ore după ce intrepretase, sub ochii noştri, un cântecel nevinovat pe versurile “vinovate” ale tatălui său. Ne înclinăm în faţa membrilor organizaţiei studenţeşti ilegaliste “Vulturul Brâncovenesc” , cei care au tipărit şi împrăştiat  manifestele anticomuniste (Radu Chesaru, membru fondator, avea să moară la Revoluţie,  împuşcat fiind dintr-un elicopter cu însemne identificate ulterior)   (foto : grupul GEOF in spectacol şi pag. 3 din documentul original)

…………

Viorel, donatorul onorific de serviciu

M2: Da…şi profesorul îşi ţinea în continuare cursul. Cu orice preţ…

C:  Cu amândouă mâinile.

M2: Să nu i-l ia nimeni. Şi studenţii nu aduceau cărţile la bibliotecă…Ora a doua. La un semnal, uşile se izbeau de părete, apoi de podea.

M1: Şi ?

M2: (din ce în ce mai patetic şi fàrà noimă, în transă aparentă) Şi, cu un zgomot asurzitor, apăreau…studenţii. Valuri, valuri. Erau doi. Valul unu şi valul doi. Distrugeau bunuri. Şcoala se cutremura. Tsunami, tsunami…Citeai în ochii lor bucuria revederii şi dorinţa despărţirii. Profesorul nu citea. El vorbea liber (!, accentuat, tipat aproape). Noi ne întrebam cum de mai poate. După atâţia ani ( !, pe scena se rostea fără pauză :”…noi ne întrebam cum de mai poate după atâţia ani…”, moale, duios chiar) profesorul îşi ţinea cursul în continuare. Studenţii tot nu duceau cărţile la bibliotecă. Ora a Treia… (se va continua până la ora a Şaptea, analogie cu ziua a  şaptea din Biblie)

M1: Căpitane, o sticlă cu un mesaj ! ( se pescuieşte din “ocean” o sticlă). Cred că e de la Grant, de anul nou.(!). Dar e cam distrus  (!)

C: Cine, anul nou ? Ce zice ?

M2: “aufragiu”. Asta cred că e naufragiu. Orabie rant. Adică, “corabie Grant”.  Nu mai înţeleg nimic :care ţină…lutonieri…ulţi…vizor…mâni nu…ulgari…sericiutate…E 88 grade N…novaia metoda…45 grade E…Sunt ot acolo…Ajutor…rant. ( se citea accentuat, încât să rezulte : “mâncare puţină, plutonieri mulţi, televizor români nu, doar bulgari, biserici mutate novaia metoda  etc.) . Nu uitaţi :  “…eviza oastră este …icio …asă…ără…eşte !(reclama de pe podul Grant). Aici e clar, căpitane, este de la Grant.

C: Eu am înţeles tot. Dar ce vrea să spună ?

M1: Cred că l-au prins sericiutaţii şi l-au dat pe mâna nugarilor dar după o metodă nouă (aici o “dăm puţin la întors, după cireş”, cum se spune)

C: Mamă, ce coordonate are…Noi n-o să ajungem niciodată până acolo (!). Sunt chiar pe banchiză…

M1: (pescuieşte de zor)  Stavrid…stavrid…ulei…petrol…stavrid…balenă…crap…(ţipă) Crap, căpitane !!!

C: Crapă !

M2: Căpitane, am prins trei peşti în două zile, nu trimitem o telegramă (! obicei comunist) să ne trimită sare, că se strică..

M1: (adulmecând prin aer) Cred că se strică…vremea (!) Căpitane, vine furtuna !!!(!, cu 2 ani inaintea Revoluţiei)

(aici se introducea la volum maxim, brusc, un pasaj din ACDC- “Highway to Hell” , se arunca o chitară din culise, se făcea playback pe melodie, la final se distrugea chitara…)

C: (cu o voce calmă, ca şi cum nimic nu s-ar fi intâmplat, spre M1) : Unde ai citit aşa ceva ?

M1: N-am citit…

C: Atunci nu vine…

M1: N-am citit dar se aude…Vine de la munte, peste cinci minute (ameninţător, noi bănuiam ca Revoluţia va veni dinspre Braşov)

M2: (alienat de tot) Şi profesorul îşi ţinea în continuare cursul, şi profesorul îşi ţinea în continuare cursul…

-(va urma)-

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: