COPIII CĂPITANULUI DE SUB PODUL GRANT (I)

(cuvânt înainte). Începem astăzi să publicăm, în premieră pentru mass-media din România, textul de grup satiric considerat, pentru această specie, “capodopera creaţiei ultimilor ani ai epocii “de aur”. Acest scenariu a apărut după imensul succes al grupului GEOF, al Universităţii din Bucureşti, de la faza finală a Festivalului Artei şi Creaţiei Studenţeşti, Timişoara, 1986.(cu textul :”Să nu ne scape nimeni !”). Într-o şedinţă ad-hoc de la inceputul anului 1987, ni se  atrăgea serios atenţia, de către tov.Clătici, secretara de partid pe centru universitar, că ar trebui să abordăm în scenariile noastre o tematică mai apropiată spiritului studenţesc. Ni s-au dat şi indicaţii clare: studenţii chiulesc de la cursuri şi, mai rău, obişnuiesc să nu returneze la timp cărţile împrumutate din biblioteci !. Aşa a apărut pe lume :“Copiii căpitanului de sub podul Grant“. Acest text are o anumită conotaţie, atunci când este citit ca o lectură oarecare. În acelaşi timp, exista o interpretare pentru depăşirea cenzurii cu vizionări în cerc restrâns şi o alta pentru apariţiile în public. În aceste din urmă cazuri, textul are cu totul alt mesaj. Mijloacele scenice se diversificaseră foarte mult, prestaţia actoricească era aproape perfectă, astfel încât orice inflexiune în plus a vocii dădea un sens diferit dialogului. Vom folosi adnotările şi indicaţiile de regie originale. Semnul (!) va fi folosit în locurile în care apar cel puţin două înţelesuri ale cuvântului, frazei precedente. Aici, de regulă, interpretarea era întreruptă de aplauze la scenă deschisă. Este momentul să aducem, chiar şi după atâţia ani, mulţumirile noastre d-lui prof. Emil Constantinescu (cel care ne aviza, de formă, textul la nivel de facultate). Dorim să aducem un omagiu şi d-lui prof. Antonie Iorgovan (Dumnezeu să-l ierte !), cel care “răspundea” de noi la nivel de Universitate. În fotografie, prima pagină a documentului original (vezi şi postările anterioare pe această temă). Desigur, vă veţi întreba de ce apare atât de târziu acest document. Sunt două motive, şi numai două. 1.Am reuşit cu greu să ne reunim în formula de trei a grupului. În fapt,numai o dată în ultimii 20 de ani. 2.Există, încă, chiar dacă pare greu de crezut, acea temere specifică celor care scriu în notă umoristică, de a nu li se “fura” poantele ori ideile  din creaţiile proprii.  Drept pentru care hotărâsem în 1989, când ni s–a interzis apariţia în public sub formula GEOF, să nu mai publicăm niciodată, nicăieri, acest scenariu, orice s-ar întâmpla. Toate exemplarele de lucru au rămas la mine. Se pare că s-au întâmplat, între timp, lucruri care ne-au depăşit puterea de înţelegere.

(zgomot de valuri, sirene de vapor, un pescăruş, următorul pasaj este înregistrat pe bandă, scena este goală) :“Căutarea noastră a început la dana de acostare pentru că e uşor de acostat cam mult dar barem stim că nu ne foloseşte la nimic şi scade văzând cu ochii nu e bine că am ajuns aici. Dintre sute de catarge apar trei puncte. Câte oare se vor sparge ?Punctele cresc. De fapt, noi suntem. Bine. Acum v-aţi liniştit ?Că noi nu am reuşit…”(cuvintele sună voit  lipsite de sens, agramatismul este intenţionat, pentru a nu se desluşi esenţa)

(apare în scenă echipajul “vâslind”, primul este marinarul 1 , intră şi marinarul nr.2 care are un ochi de pirat, acoperit; ultimul apare “căpitanul” care vâsleşte puţin derutat; când întoarce faţa către public, se observă că are ambii ochi “de pirat”, acoperiţi}

M1- Căpitane ! Oare facem bine că fugim(!) de la şcoală ?

C- Nu, dar ce m-ai întrebat ?

M1- Dacă facem bine că fugim de la şcoală…

C- Unde vezi tu că fugim ?Ne retragem atât tactic cât şi strategic cu faţa la ea. Ne ajunge (!) şi nouă. Ce tot atâtea cursuri, seminarii, şedin….şedin…..şedin….(i se impotmoleşte “vâsla”)

M2- Ţee, ţe ţi ţ-a întâmplat Căpiţane ?

M1- Ne ducem în larg. Acolo nu ne mai găseşte nici nimeni (!)

M2- Daa, e mult mai bine să stai pe mare decât să stai aşa, pe uscat…(!)

C- Uscat ? Unde e uscatul ? (privind prin lunetă, deşi are ochii acoperiţi)

M1- Aici sunt Căpitane, ai treabă cu mine ?

M2- Căpitane, şi dacă ne răzgândim ?Dacă ni se face un dor nebun de şcoală ?Cum mai găsim drumul înapoi ? Nu avem niciun indicator. Nici tu metiloranj, nici tu turnesol…

C- Fii făra grijă. Nu am ridicat ancora din port. Ne orientăm după lanţ (!). Ne trage el (!) singur înapoi. Atenţie ! Mă, nu cumva să schimbaţi direcţia…(!)

M1- Şi unde o să ajungem aşa, tot vâslind cu spatele ? (!) Nu vedem unde înaintăm (!)

M2– (arătând către ochiul “de pirat”) Nu ştiu. Eu, uite, din cauza ochiului (! semnul PNŢ) nu am nicio perspectivă. Să-l întrebăm pe Căpitan….Căpitaneeee, unde ar trebui să ajungem ? (!)

C- (cu faţa către public, arătând spre ochii săi de pirat). Nu ştiu. Eu nu văd nimic ! (!)

M1, M2 – (sar brusc în picioare, scandează ca la congres, sacadat, în cor) Nu-i nimic. Noi mergem după tinee ! (!)

(căpitanul îşi dă jos “ochii de pirat”)

M1- Căpitanee, luăm apă! A crăpat coca !

C- Coca Cozma sau Coca Cola ? Păi, nu ţi-am spus să iei una nouă din magazin ?

M2- Atât am găsit, căpitane. Nu aveau decât iahturi. Dar astea se dădeau numai cu elicoptere. Şi am casa plină (!)

M1- Căpitanee !

C- Ce mai  e, marinare ?

M2- Nimic. Mai fac din când în când apelul…(!)

-Va urma-




Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: