Cucuveaua mov

Movia cucuvea

Movia cucuvea

Odată, o ditamai cucuvea, ce-avea cuib la denea, şefă peste colivie, se dădea movie, ca să nu se afle că e colilie. Şi pe Internet, chiar, se dădea. Că era la modă, printre păsăret, să îţi faci e-mail chiar pe internet, să te dai movie când, de fapt, tu eşti colilie. Şi cam rozalie. Şi mai mare peste colivie. Nu e băşcălie, nici chiromanţie, poţi să fii şi deputat, bădie, de te iei de colilie tot ajungi la colivie. Chiar dacă vezi cum recoltele în roni sau verzi se tot topesc, ori cum grăunţele-n hambare, la alţii, se–nmulţesc şi conturile lor cresc şi cresc, de zici ceva, te va mânca „Beciul Domnesc”. 

Toţi guguştiucii din sat ştiau de cucuveaua movie dar niciunul nu gângurea despre cucuvea. Toată lumea îşi ţinea, de teamă, pliscul, ca să nu mănânce zeamă de la colivie, arpacaş pe datorie, ori mălai pe veresie. De acum înainte, tot neamul tău, cu porţia şi pe vecie. Numai Ghiţă, pleşuvul, mai gugugştiucea şi o măscărea pe movie, prin faţa uşii de la denea,  în direct, pe la o oră nu tocmai târzie, dar în aşa fel încât mult păsăret să ştie. Chiar dacă nimeni nu îl întreba, Ghiţă şoptea versuri grele, de belea, ori pliscăia câte-n lună şi în stele, despre cucuvea, unei vrăbii care mai departe şi ea ciripea, chiar la tv România.

Că, cică, el nu vrea să-şi  dea din sat, senat sau deputat demisie şi nici să plece, mai mult sau mai puţin forţat, în vreo permisie. Acum e şef la o comisie pe unde multe triluri cu şpiluri  s-au auzit şi multe hituri cu bufuri pentru păsăret aiurit şi aburit s-au lansat, spre a fi cât mai debusolat, tu, care nici nu ai aflat, vai ce păcat!, ce e aceea „cucuveaua mov” care a plagiat. Dar ce-a făcut, frate, a zburat din sat în sat, din pat în pat, ori n-a avut ce face şi-a mâncat păsat? Nu. Mănâncă ce mâncăm şi noi: supă de linte, un castron la doi. Doar dacă eşti la colivie, ai parte chiar şi de orez. Boabe: o mie.

Ghiţă, însă, e bârzoi rău şi zice c-o ştie, chiar, pe temuta movie încă de pe vremea când ciuguleau struguri şi must în vie. Pe atunci cântau, ca la mustărie, cu glasuri de  bâtlan şi  ciocârlie, melodii de prietenie, de pahar şi sindrofie. Exemplu de melodie, preferată de movie: „Ghiţă, te aştept deseară la portiţă”. Dar guguştiucul de Ghiţă nu ştia că portiţa era la denea, unde îl chema o cucuvea, roz, grena sau cu ciuf vâlvoi, ca al vreunui cucuvoi. Ca să dea o declaraţie, despre vreo relaţie cu o conspiraţie care se vorbiră, şi se sfătuiră, pe l-apus de soare, să mi ţi-o doboare, pe cea cucuvea, că-i mai colilie şi are pene o mie, dar nimeni nu ştie că e şi movie (orice asemănare cu alte poezioare e pur întâmplătoare, acolo e vorba de mioare mii şi stele făclii).

Addenda. (va urma, numai dac-acest poet, simplu vrăbioi de prin păsăret, nu va tăcea deloc şi va fi chiar luat în cioc, de către şefa de la denea, răpitoarea ce işi spune cu mult sau mai puţin folos, dar graţios: „movia cucuvea”). –în actualizare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: