Maimuţica şi Maimuţoiul

Maimuţica şi Maimuţoiul

Motto“Ce naşte din pisicuţ, şorecuţi mănâncă”Charles Darwin (?)

Odată, nu demult, trăia în jungla de nepătruns din mijlocul politicii un trib de maimuţici sălbatice pedestre, cu fundul şi nasul roşu (după unele descrieri inedite şi absolut şocante apărute  pe bannerele din campania electorală). Aceste arătări aproape inteligente formau un fel de castă în nemărginitul ecosistem al junglei politice veşnic pline de viaţă. Alături de porcii de Grant, pisicuţii de Gorj şi broaştele de Victoria, bineînţeles.
.
Într-o zi, nu se mai ştie cum, în inima gălăgioasei comunităţi zoologice de la nivelul solului, îşi făcu apariţia o fiinţă ciudată, un maimuţoi cu chip de om şi aspiraţii de ultima creangă. Un fel de om, am putea spune. Pentru că el avea corpul humanoid, cu irizaţii portocalii, difuzor de emanaţii etilice şi apucături de şopârlă din Komodo (după prezentarea făcută de către vestitul botanist al crinilor care, deşi a tras cu praştia şi săgeţi după el,  se pare că nu l-a ochit prea bine pe maimuţoiul cu pedigree incert).

Creatura noastră căţărătoare, cu uitătură aparte şi circumvolutiuni discrete, a fost adoptat cu dragoste şi prietenie de către rudele sale îndepărtate, de la nivelul ierbii,  purtătoare de creier asemănător. În scurt timp, însă, fiinţa aceasta aparte s-a urcat în copac. În cel mai înalt copac. Tocmai în baobabul din faţa Grădinii Botanice. Faptul nu a fost deloc pe placul maimuţicilor de jos, cele cu funduleţ şi năsuc rozaliu. Drept pentru care, ruda lor aşa-zis umană a fost pusă sub observaţie democratică, parlamentară. Nu a trecut mult şi, intr-o zi, fapt inadmisibil în comunitate, humanoidul îndoielnic a fost prins cu o cantitate nedeclarată de banane, de care ştia numai el si acoliţii săi,  pe care ar fi vrut să o scoată din junglă fără să afle  şi poporul de maimuţici, de la baza biotopului.
.
Pe loc, s-a luat hotărârea de a se întruni Parlamentul pădurii eterne şi au fost anunţate în acest scop toate vietăţile cu chip de om, de toate neamurile şi de la toate nivelele ecosistemelor adiacente. În ziua stabilită, într-un luminiş central, s-a supus la vot democratic, cu participarea tuturor primatelor, eliminarea din jungla deasă şi urât mirositoare a intrusului cu creier şi apucături şopârliste. Întreaga adunare a avut, însă, parte de o surpriză. Chiar dacă a existat o largă majoritate, cu voturi împotriva  sa  de unde nici nu te-ai fi gândit că ar fi putut veni, “omul” cu creier deosebit, oarecum funcţional, şi-a câştigat dreptul de a rămâne şi sălăşlui pe mai departe prin cei mai inalţi copaci din pădurea veşnic verde şi zgomotoasă. Nimeni nu ştie, însă, cum a fost posibil.

Atunci, în acea zi, speciile inteligente reunite ale junglei politicii au înţeles că fiinţa pe care ar fi vrut să o elimine avea adepţi ascunşi printre maimuţici. Ba chiar, s-a aflat că multe specimene obscure au fost ajutate  să trăiască datorită bananelor aruncate de la înălţimea culcuşului de maimuţoi. Forţată de împrejurări, adunarea ad-hoc a hotărât prin consens să instaureze o pace de moment şi de ochii lumii, desigur, iar cei prezenţi au încheiat maimuţăreala şi au îngropat imediat securea războiului, cine ştie pentru cât timp …
.
O învăţătură ar putea, totuşi, să rămână în urma acestor întâmplări petrecute recent, nu departe de noi. “Oricâte banane ai pus deoparte  şi oricât de mult creier ai crede că ai in comparaţie cu semenii tăi, maimuţoiul tot din maimuţici se trage” .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: