PESCĂRUŞUL SINGURATIC

La mulţi ani, RAPID! (reluare din 25.07.2009)

pescarusValurile sinucigase se sparg cu zgomot de tribordul inclinat al iahtului. Micul echipaj manevreaza cu indarjire paramele, simtind ca victoria in regata este aproape. Proprietarul, care-si joaca bine rolul de comandant ad-hoc, este mandru de  frumoasa lui, “Anette”. Panza se umfla cu vant din pupa in timp ce un pescarus singuratic isi cauta camarazii descriind cercuri largi deasupra catargului…

Ion Costea, fosta glorie rapidista, obisnuia sa rememoreze in fiecare dimineata momentele de glorie traite in potcoava din Giulesti. Avea si cu ce se mandri. Multi dintre fostii lui colegi de echipa, insa, s-au stins demult din viata. Nea Costea,  acum in varsta de 97 de ani, a castigat cu Rapid, incepand din 1935, 7 Cupe ale Romaniei si a ajuns in finala Cupei Europei Centrale, predecesoarea Ligii Campionilor, in 1940. Poate ar mai fi putut impartasi din amintirile legate de iubirea lui alb-visinie de o viata. Mica ghereta de sub tribuna I in care vindea bilete pentru meciurile Rapidului ii va simti, desigur,lipsa. Domnul Copos, patronul Rapidului, a dispus eliberarea acelei incaperi…

Se ia cap-compas spre finish. Manevra brusca a neamtului din pupa provoaca un balans nefiresc al velierului. Broboanele de sudoare de pe fruntea capitanului se imprastie precum stropii de apa pe panza perfect intinsa. Tocmai a primit un mesaj radio de pe uscat. Nimic nou. Aceleasi probleme sacaitoare ca si rondourile pescarusului singuratic. In dosarul “Loteria”, avocatii vor introduce alta exceptie de neconstitutionalitate. Daca  procesul nu se va finaliza in 3 ani, se va aplica prescriptia faptelor. E bine si asa…

Se considera “primul suporter din lume al Rapidului” iar acesta nu poate fi decat un titlu de glorie. S-a nascut in anul 1904 si este aproape de clubul din Giulesti de la infiintarea acestuia, din 1923. Domnul Nicolae Dumitrescu a luptat in doua razboaie mondiale, nu bea , nu fumeaza dar adora sa faca doua lucruri. Sa urmareasca la televizor meciurile Rapidului si sa joace ping-pong. Ar dori sa mai mearga macar o data pe stadionul de langa podul Grant. Nu a mai fost acolo de 4-5  ani…

Ultima baliza, travers de portul Callatis, este depasita in chiotele de fericire ale echipajului de pe “Anette”.  Au invins si de aceasta data.  O  ploaie  deasa,  de vara,  se porneste din senin,  semnaland in locul spumei de sampanie cucerirea unui nou trofeu.  Picaturile lovesc cu forta puntea si panza alba intr-un dans al victoriei.  Capitanul este fericit dar ingandurat.  Isi da sapca la o parte pentru a simti din plin binecuvantarea ploii.  Inainte de a ajunge cu iahtul in rada, din cabina de sub punte se aude soneria telefonului. Este noul presedinte al Rapidului care il deranjeaza cu aceleasi tanguieli devenite clasice. Au termen 48 de ore pentru a  plati chiria, apa si curentul electric consumate la stadion, altfel vor fi evacuati… Toti vor bani, parca nici nu ar avea habar ca lumea e scufundata in criza.  Nu poate avea parte de bucurie deplina nici astazi. Ii vine sa urle catre cer :”Luati pasarile infometate de pe mine !”.  Observa la timp, insa, ca deasupra nu este decat una singura, si aceea lansata  intr-o cautare disperata a camarazilor pierduti…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: