Sandokan, Tigrul Maglabeshului

(retrospectivă 2010)

Acum vreau să fiu porumbelul cel bun şi şarpele cel înţelept. Dar eu nu pot să fiu înţelept… Mie, dacă-mi dai drumul în junglă, eu devin Tarzan! Mă urc pe elefant, mă împrietenesc cu maimuţele, cu leii, cu tigrii…ăsta sunt eu. Aşa, fără ceas, dacă îmi dai drumul pe stradă, tot nu mor de foame…”– sursa interviu: Prosport.ro

sursa: prosport.ro

“Şi pentru că sunt în vacanţă, şi pentru că nu pot ghici care este mai animal politic decât mine, o să vă zic curriculum vitae cum m-am transformat eu. Da´ io nu sunt animal domestic, care eşti tu din Peluză domestic, eu sunt fiară, acum într-o nouă prezentare, înţeleaptă, cine se pune cu o fiară deşteaptă ca mine?, în vecii vecilor n-ai cum. Noroc că fraierul ăla de Tarzan, aşa înţolit de criză cum era,  s-a născut înaintea mea, altfel eu călăream elefanţii în locul lui şi mă dădeam cu Jeana printre boscheţi, mărăcini şi liane. Iete aici. Dacă eu aş fi lăsat liber pe stradă, dar liber de tot, nu aşa,  şi chiar fără ceas la mână, în 2 ani aş face rost, pac-pac, de tot ce vrea ochii mei. Chiar şi de un ceas cu cuc, mai mare, ăla din Turnul Londrei, aş face rost. I-aş schimba şi melodia, ce dacă n-are melodie ?, i-aş pune-o p-aia cu nenorociri, alea-alea of viaţa mea, a lu’ Adi de la Vâlcea, de meserie instalator: “N-am canalizare, ce să fac ?,/ Prietenii şi hoţii m-au prădat /  Să vină vidanja că eu n-o să trag /  Tot rahatul, scuze, din cartierul drag /  Sol major”.

Aş putea ţine loc de Păstorul cel bun, Porumbelul cel obraznic, Şarpele cel înţelept şi Maimuţica cea nervoasă care aruncă cu banane în Mowglii ăia de huligani, de la Peluză.  Dacă m-aş fi născut în Maglabesh, unde mi-am dorit întotdeauna să apar pe lume, aş fi acum Urangutan peste toate maimuţele lumii. Păcat că m-am născut la Zagna, pe malul Dunării spre Siret, în ţara porumbeilor coloraţi de soare şi a şerpilor fără cap. Dar eu nu pot fi şarpe, şopârlă, viperă cu coarne şi nici peşte. Şi nici înţelept. Prietene îmi sunt oiţele nevinovate dar mai nou dragi îmi sunt şi felinele mari, bagabonţii ăia cu coamă de 3 lei, tigrii Malaieziei din filmul cu Sandokan la malul mării şi pisicile aristocrate din ghetourile Maglabeshului.

Să fii om e lucru mare dar un mistreţ, ca ăla din Peluză care guiţă ca ruda lui din coteţ, nu-i o întâmplare. Na, că a dat acum gripa în ei şi o să îmbolnăvească toată ferma animalelor, a lui Orwell Paskany. Fiind băiet, păduri cutreieram pe malul Siretului, şi mă culcam ades’ lângă pripon, până venea cantonierul şi zicea: “Scoală-te, bă, animalule, că vine Siretul mare !”. Într-o mână luam oile, în alta îmi luam ceasul şi fugeam spre stână mai repede decât Usain Bold la Chicago. Eram prieten cu leii vechi, v-am zis, dar şi cu păsărelele de noapte, curcani erau mai mult la oraş când mergeam la puicuţe îmbrăcat în cămaşa cu balene la guler şi pantofi de crocodil luaţi cu împrumut, de la papagalii din port.

Duceţi-mă La Polul Sud , Nord, care vreţi voi, să vedeţi ce fac…Bine, mă, da’ acolo să nu îmi luaţi ceasul, că e ziua lungă. Să vezi ce fac eu cu pinguinii ăia şi cu focile alea, şi cu urşii ăia. Vorbesc cu urşii să îmi dea morse şi io le dau caşaloate, pe pinguine le dau la foace şi pe eschimoase la eschimoşi, uite aşa le îmbârlig de fuge toate animalele în ţările calde, să mănânce şi creştinii ăia de pigmei, ce dreacu, mă…Păi, lăsaţi-mă în deşert, na, aş vinde tot nisipul, m-aş face Rockefeller, Ţiriac, Patriciu, prinţ al deşertului, ce zic eu prinţ, mogul al cimentului, şeic, emir şi aş vorbi în pustiu până m-ar alege ăia împăratul troglodiţilor din Sahara, şi ar fugi dreacu şi ăia de frica mea la malul mării să stau eu singur în cartierul meu de bordeie sub pământ, acolo, la răcoare. Le-aş vinde la Armată după un an şi mi-aş lua 10 mii de Bănei, o colecţie de pendule si 5 oi, să moară duşmanii că n-au onoarea mea. Aş trage apă rece de la Polul Sud, că le-aş lăsa ceasul la fraierii ăia, şi aş face grădini şi stâne, stâne şi grădini cu curent trimis de Hrebenciuc, pe datorie. Uite aşa aş face eu dacă m-aţi lăsa pe stradă, în junglă, pe nisip, pe ogor, fără nimic, singur cuc, fără ceas, eu şi cu animalele pădurii.”

(16.08)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: