Umblând “pe lângă” Europa

"Paris Hilton mi-a luat tot ce-am avut !" (sursa: stirileprotv.ro)

La noi este toamnă, o toamnă numai bună pentru călătorii. Mulţi vecini de-ai noştri, cetăţeni europeni, au auzit despre  români pe la buletinele lor de ştiri mondene, dar nu cunosc, în realitate, de unde (pro)venim. Ca să vorbim în termeni ornitologici autumnali, nu cunosc traseele noastre de migraţie, locurile noastre de cuibărit, dacă suntem omnivori sau vivipari ori dacă avem dinţi pe cioc. Pentru mulţi locuitori ai Europei de Vest,  geografia şi ornitologia nu au niciun rost. Probabil, pentru că ei sunt mai domestici decât rudele lor din est.  Noi umblăm, nu ne jucăm. Cu busolă, cu GPS, cu traista-n băţ, noi ne rupem pingelele prin toate cotloanele bătrânului continent….

De la Vasile Pârvan, Dimitrie Cantemir şi badea Cârţan, tot mişunăm pe lângă casa noastră. Astfel,  suedezii, finlandezii, batavii au cunoştinţă, deja, de existenţa românilor, dar nu ştiu cum am apărut în viaţa lor, de unde, de ce  şi din ce ne tragem. Se pomenesc cu noi pe cap aşa, deodată,  şi rămân şocaţi până la următoarea lărgire a UE. Iar asta se întâmplă şi datorită ignoranţei lor proverbiale, pentru că ei nu au habar de geografie şi geofizică. La noi e toamnă, acum. La ei, e toamna naibii !.  Inundaţiile şi vijeliile fac prăpăd. Păi, ce-ar vrea ignoranţii ăştia din Vest, să stăm numai noi sub apă tot anul ? Cu ce suntem noi vinovaţi că Pământul e rotund, are apă  şi apar găurile negre pe unde nu te aştepţi ?Nu se poate. Puneti măna pe carte, europeni needucaţi, şi mai lăsaţi carnavalul, berea şi hamburgerul !

Dacă ar şti, măcar, încotro e Polul Sud (fără GPS, nici noi nu ştim dar ajungem şi acolo, nicio problemă;  bine că avem buletin, pinguini să fie), danezul sau vikingul de norvegian ar deduce pe baze ştiinţifice că noi nu apărem chiar subit, fără ocolişuri sau neanunţaţi, direct în inima târgului, ca TGV-ul, criza mondială, meteoritul Tungusk  sau aurora boreală. Noi umblăm cu grijă, o luăm pe ocolite, trăim de regulă “în simbioză cu…”,  “alături de…”,  “în proximitatea…”, “pe lângă…”. Mai precis, pe lângă Milano, pe lângă Florenţa, Roma, Valencia, Castellon sau Lisabona.

De multe ori şi din ce în ce mai des, aflăm din tabloidele europene că românii îşi fac curaj şi apar  chiar pe lângă Colloseum, Domul din Milano, Turnul Eiffel, pe lângă staţiile de metrou din Londra, ba chiar, pe lângă portofele, geamantane, bancomate, lacuri cu lebede, târguri de maşini şi Fontana di Trevi, cu mărunţişul ei de criză, aruncat neglijent pe fundul apei. Artiştii, mai ales cei lirici, firi rebele şi nestatornice, trag din greu după ei violoncelul şi ţambalul cu corzi sărite, pe malurile Tamisei, la Millenium Wheel, sau pot fi zăriţi ciugulind ghitara prin Piaţa San Marco, la porumbei. Rudele lor, artiştii plastici, sunt talentate  în rolul stanelor nemişcate “de piatră”,  în Monaco, şi ciocănesc discret ‘Micuţa Sirenă’ din Copenhaga, să îşi dea seama dacă merită banii.

Cu toate acestea, cei mai mulţi români, deşi nu s-ar putea spune despre ei că au vocaţie migratoare organizată, de grup, pot fi întâlniţi umblând în pâlcuri, de capul lor, teleleu, hai-hui sau…în “doru’ lelii”, cum se spune pe la noi. Firi zglobii şi romantice, dornici de aventură şi cunoaştere, popor vesel, s-au aciuat pe lângă plantaţiile de căpşuni din sudul Spaniei şi familiile de pensionari, din Italia. Puţină lume ştie că românii, terminându-şi treaba pe acasă cu Canalul sau Casa Poporului, se întorc către  natură şi aventură, la semenii lor mai în vârstă.

De fapt, romănii au fost mai mereu, iar acum parcă mai mult decât altădată ,un popor cu veleităţi  fitoterapeutice  şi voluntar, gata oricând pentru a ajuta bătrânii Europei să treacă strada şi să le prepare, din floarea de tei adusă de acasă, o licoare cu virtuţi medicinale cât mai sedative. Căpşunile, în schimb, conţin cantităţi mari de pectină şi azulee. E drept că bătrânii din Italia nu conţin prea mult. Atât cât este, nouă ne ajunge. Pentru a umbla pe acolo, pe lângă Europa şi în inima ei,  trebuie să ştii şi geografie politică. Românii sunt tobă. Să nu uităm că la noi, în clasa a şaptea,  se învaţă despre Zimbabwe. De-aia nici nu prea vezi români umblând pe acolo. Apropo. Pentru Revelion, agenţia noastră turistică are bilete la ofertă, jumătate de preţ,  numai dus,  pentru noul tărâm al făgăduinţei, Dubay. Ştiţi voi:  petrol, Burj Al-Arab, dolari, cămile… Noi vă urăm de pe acum toate cele necesare, respectiv: bon voiaj, halé fransé, salamalecu şi  să nu uitaţi contrabasu’ !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: