Tăieturi la montaj cu Imelda MarCocos

(material brut, imagini needitate)

sursa: REALITATEA TV

Suntem în mijlocul verii. Pe uliţele inundate ale Săuceştiului, de Bacău, blonda lui Cocos şi ‘ceata lui Piţigoi’, asistaţi de televiziunile anunţate din timp, îsi încep procesiunea de pomenire. Săteni bătuţi de soartă laolaltă cu guvernanţi nebătuţi de soare se înghesuie precum creştinii la moaştele sfântului Ilie, cel responsabil cu potopul din ceruri. Cizmele pescăreşti ale Imeldei şi părul strâns în coadă, cu cauciuri de prins leuşteanul, arată bine pe sticlă. “Daţi-mi un mop şi voi sprijini Săuceştiul !Aş putea, chiar, repeta scena din campanie. Dar mai bine, staţi liniştiţi în casă, nu mai faceţi circ degeaba, că vine şi Boc în spate. E adevărat, Ministerul nostru va aloca fonduri pentru indicatoare 3D,  dar va finanţa şi casele specialiştilor, alea  2, 3, 4  câte or fi. Bani avem, nu vă înghesuiţi..”.

Stop cadru cu travelling circular. La o margine de pod, omniprezenta noastră blondă stă de vorbă cu ziariştii de la ‘Pescar Hoinar’  şi  ‘Cancan rural’ . Le aruncă gratis, hodoronc-tronc, o informaţie pe surse despre lansarea brandului turistic de ţară. “Dacă tot aţi venit până aici, mai ales voi, cei de la Realitatea, am să vă zic vreo două, una că la sfârşitul lunii voi merge cu şeful la Shanghai, să lansăm poanta cu brandul turistic, şi a doua : să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu, adu banii la buget ca să nu mărim TVA la domnii sinistraţi. Iar eu, de azi, nu vă mai dau banii pe REGIO. Ba, mai mult, o să vă dau de gol…..”. Din studio, se bagă de două ori reclama cu REGIO şi, pentru că mai e timp, şi aia cu Shrek la spălătorie. Reporterul, cu căştile pe urechi,  îl imită perfect pe Eddie Murphy spre stupefacţia celebrei blonde care nu aduce deloc cu Fiona…

Scena 3, ziua 1. Cadru larg cu maşini ieftine, închiriate de pe la Vitan Bârzeşti, chinuindu-se să răzbată din glod. Suntem  la capătul satului şi al  primei zile de filmare, chiar în mijlocul unei băltoace remanente. Maşina ministerialà se opreşte inoportun, un geam coboară. Din întuneric se iţeşte, aţi ghicit,  Imelda care ne recită, taman în faţa camerei TV : “ Măi, puştulică, uite nişte dulciuri, dă-i şi lu’ băiatu’ ăla din spate “. Se taie la montaj replica ce ar fi trebuit să urmeze:  “Iată grija Guvernului faţă de tânăra generaţie, mai ales faţă de copiii de sinistraţi. Dacă ăla cu Sony din spate e de la Antene, să nu-i dai bomboane cu surprize …”.  În schimb, eu dau legătura la carul HD. .. Undeva, în curtea unei case inundate, pe o altă uliţă a puterii locale, şeful clanului de vizitatori zăboveşte la o clacă cu vorbe de specialitate:  “Oameni buni, iarna nu-i ca vara şi nici ploaia ca zăpada, ar trebui să ne facem casele pe deal”,  ” Al cui este câinele acesta, ce faci măi micuţule, latri ca mogulii ?”.

Şi, ca şi cum nu ar fi fost destul, protagoniştii se întorc a doua zi la locul faptei, precum un crminal distrat, care a uitat să-şi ia înapoi ferăstrăul de lângă victimă. Ziua 2, scena 1. Un tataie din Săuceşti, de Bacău,  păşeşte ţanţoş pe uliţele înnămolite, pe principiul că între două poate nu mai plouă. De-a dreapta,  cu Imelda a lui Marco(co)s de la Dalli, de-a stânga, cu jaful de bicicletă recuperată din Siret la ultima viitură. Văzând că are succes şi este ‘live’,  aruncă afectat cuvinte de ocară despre politica antediluviană. La rândul lor, observând că vocea poporului o ţine langa-n drum, staff-ul scormoneşte printre cutiile cu papuci şi îi face oratorului comunal  un cadou pe două roţi, nou-nouţ şi perfect adecvat momentului. Omul din Săuceşti, de Bacău, posibil sinistrat şi vizibil emoţionat, nu ştie ce coarne să apuce mai întâi. ”Ia-o, bre, pe asta că e rusească… Faci turism rural, te plimbi cu ea prin sat. Când s-o mai trage apa. Hai să te pupăm !”. Tataia:  ”Da’ dacă mă vede nevasta deseară la televizor ?”.

Scena 2, ziua 2.  Mai încolo, lângă un şanţ proaspăt ecologizat, Imelda împarte pantofi cu toc la doamne fără galoşi. „Dacă nu mă încap, îi dau să-i plimbe nepoatele că io-s bătrână…” rosteşte, cu adâncă tristeţe în glas, o sinistrată din valea satului. Imelda, preluată imediat de “The Telegraph”,  se riscă într-o concluzie: ”Femeile din Săuceşti, de Bacău, sunt moderne, (de azi) nu mai poartă galoşi” (‘Wellington boots’, nota trad.).  În acest timp, în alt sat dar în faţa aceloraşi televiziuni, şeful dispozitivului aruncă în continuare vorbe grele, gândite din timp „Să lăsăm ţăţismele !”, „ Dacă eraţi asiguraţi, nu se întâmpla asta…”. Într-adevăr, poate se întâmpla alta. Un copil năstruşnic, scăpat de sub vigilenţa SPP-ului, dă mâna cu semeţul marinar pe ape revărsate şi îl apostrofează cu tupeu : ”Să nu-i luaţi pensia lui tătăica şi lui mămăica !…”. Astfel, telespectatorii pot afla cu surprindere, chiar din gura unui copil, că încă a mai rămas ceva de luat.

Între timp, se face de ora exactă cu buletin de ştiri. Răsuflăm usuraţi şi dăm legătura. Cică apele se liniştesc şi se retrag. La fel facem şi noi. Nu de alta, dar se anunţă alte alaiuri cu Tatulici şi Dan Diaconescu. Urmează un reportaj în direct, chiar din faţa a ceea ce a mai rămas din primăria Săuceştiului. De Bacău.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: