De la pana de paun la galeata cu lapte

untitled 2Uitam prea adesea sa fim umili. Privitul in pamant a devenit un obicei desuet. Daca astazi reusim sa urcam fie si o movila din Baragan, suntem in stare sa ne punem pene in par ori sa ne aruncam in fantanile victoriei de pe calea cu acelasi nume. Daca suntem atinsi, in schimb, de vreo nuielusa a sortii, tragedia este implantata instantaneu in constiinta noastra volatila. Imediat daramam de ciuda galeata cu lapte. Facem nunta din castigarea unui loz “mai trage o data” si dezastru national dintr-o ploaie de vara. Inteleptul chinez spunea ca cei ce nu privesc in urma, nu merita sa ajunga departe. Asta-i vorba din batrani, din fericire, acum traim alte vremuri…

In primavara, Romania nu a avut nicio echipa angajata in competitiile europene la fotbal. Saptamana trecuta, dupa egalul obtinut de Poli Timisoara pe terenul castigatoarei Cupei UEFA, Sahtior Donetk, autoaprecierile au fost, conform obiceiului, mult supraevaluate. Gigel Bucur a facut ce a vrut cu apararea adversa. Fundasul Cigrinski nu a mai fost achizitionat pe zeci de milioane de catre Barca tocmai din cauza noastra. Din interviurile la cald reiese ca am pierdut printre degete (cele de la picioare, desigur) o victorie care ne-ar fi stat la…indemana. Ce mai, Sahtiorul este o echipa de locul 7 in campionatul nostru, Gigel e o masina mondiala de goluri, Pantilimon e un zid care nu se inspaimmanta de faima nimanui. Concluzie : baietii lui Lucescu-senior au avut mare noroc cu egalul asta. Milostenia specifica noua i-a salvat de la un dezastru.

O noua zi, alte fapte de vitejie. Vasluiul infrange, acasa, pe cipriotii de la Omonia Nicosia. Victoria nu a venit oricum, a fost adusa de Mike Cel Mare din Zimbabwe. Este o victorie mai importanta decat cea a omologului sau,  Stefan Cel Mare, de la Podu Inalt, desigur. Nu am batut pe oricine, i-am invins pe cei care au fost eliminati anul trecut de Manchester United, va dati seama ?Si pentru ca nu a fost destul, a venit si meciul Stelei cu Motherwell. De bucurat, ne-am bucurat, dar nu am aflat in timpul celor 90 de minute adevarul despre performanta rarissima din Ghencea. Abia mai tarziu, cand ne-am pus clopul pe cap, am realizat ca s-a nascut un nou Arsenal, de Romania, ca avem si noi un Andrea Pirlo al nostru, ruda pe departe cu Balaci, ba chiar si o sosie a lui Radoi, chiar daca nu aveam habar. In plus, Bergodi e…toti artistii lumii intr-unul singur, e Beethoven si Da Vinci al fotbalului, un Mesia al balonului rotund ajuns prin imprejurari mistice pe plaiurile noastre.

Stim foarte bine ce va urma. Este inscris in ADN-ul comportamentului recent. Delirul verbal nu se va opri, va continua pana la momentul primului esec, pana cand cealalta fata a sortii, cea cruda si nedreapta, ne va atinge la lingurica. Pana atunci, haideti sa exageram din plin, sa ne agitam pumnul in aer, sa inchidem ochii a placere si sa rostim spre cer, in mijlocul audientei satisfacute, denaturand sau nu scopul spuselor marelui domnitor, care nici nu mai conteaza pe langa noi, cei de astazi :”Asta-i Steaua ce-am visat, asta-i pohta ce-am pohtit !”. In acest timp, la conferinta de presa, cu capul in pamant, Bergodi se va fi adresat asistentei uluite: “Imi este rusine…As dori sa fiti alaturi de mine si cand ne va fi greu”. Nicio problema, maestre…Iesirea de incendiu este pregatita. Galeata cu lapte este aici, in spatele nostru, domnule !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: