Mozaic cu jongleuri

jonglerii-3.jpg

Atentie !Lecturarea acestui text poate provoca inducerea unor stari sau imagini nedorite de autor.

As fi vrut sa potrivesc bucatile rupte de mucava pentru a vedea ce reprezinta intregul, dar nu stiam de unde sa incep…
.
In vremurile tulburi ce au urmat Revoltei, acei paria, bieti actori de circ, jongleuri cu chip de rozatoare gonite de Otrava Rosie, au simtit ca resturile aparute in urma dihoniei se pot transforma in aur. Circul vietii instalat in Piata Mare, din care fusesera alungati odata, ii atragea acum din nou. In galeriile lor intunecoase, departe de strigatele   Celor Care Credeau in Dreptate, si-au desemnat Treimea. Apoi, si-au luat in primire Cartierele . Cel care era curat, a ajuns in fruntea Lumii Lor. Al doilea, cel mai bine hranit, care trecuse prin purgatoriul galeriilor umede ale Otravei Rosii fara consecinte dureroase dar care se si infruptase din belsugul propagandistilor Egalitatii, a ajuns mai marele Primului Cartier. Cel de-al treilea era o combinatie intre Don Quijote si mercantilul anonim venetian. Fiind cunoscut numai in cercul de initiati ai vremii, acesta a fost imputernicit sa dispuna de orice slujitor al Cartierului, dupa bunul plac. Invatase jongleriile vietii in Marile Piete ale lumii. Devenise un exemplu pe care cei asemenea lui il urmau in tacere. Era cel mai curajos si dibaci . Putini aveau curaj sa il infrunte. Foarte multi il admirau din umbra, putini il aprobau fatis, nimeni nu il insotea in periplurile sale…

Anii au trecut peste noi…Treimea si-a atras in jur magicieni de balci, anonimi inghititori de flacari din vodevilurile vremurilor apuse, pe care i-a format dupa chipul si asemanarea Sa si i-a invatat trucurile esentiale. Cei Trei se sustineau reciproc desi nu se rosteau chemari, atat in mijlocul furtunilor cat si atunci cand existenta lor tihnita era amenintata de neintelegerea Celorlalti. Jongleurii se simteau aproape unul de celalalt desi erau risipiti, acum . Pericolul ii aduna, periodic, in vechile galerii nestiute de Cei din afara Lumii Lor.  Cuferele   s-au  incarcat  repede   cu   nestemate,  camarile s-au umplut cu bucate alese. Afara,  Cei Care Credeau in Dreptate traiau vremuri tulburi . Linistea Pietei Mari era din nou sfasiata de vuietele protestatare …

Averile si notorietatea se dobandeau repede in Cartierele Pietei Mari. Galeriile obscure si inguste ale inceputurilor s-au largit aberant.  Au aparut prin unghere intunecoase bijuterii,  bani albi si bani negri, bogatii nemasurate . Jongleurii Slujitori ai Treimii credeau in clipa Lor, atunci cand vor conduce Piata Mare, cand orice se va vinde pe bani multi si orice se va lua pe nimic . Despre acea perioada, acum, nu se mai stie mare lucru . Memoria colectiva, ocupata cu zarva Pietei Mari, nu a retinut forfota muta a Cavalerilor Treimii. Urmele nestematelor carate in depozite ascunse de ochii Celorlalti, ai Celor Care inca mai Credeau in Dreptate, au fost sterse demult…

Au trecut anii iar lumea, intreaga lume, s-a schimbat. Au aparut legi, s-au perindat guverne prin Piata Mare . Jongleurii au intrat demult in randul Celorlalti. Sunt bine vazuti si primiti. Adevarati Cavaleri, ei se simt innobilati prin dragostea tuturor. Cateodata, bogatia Lor devine obiect de studiu pentru Cei mai Curiosi sau tinerii invatacei . Niciodata, insa, nu au existat conflicte cu Cei Care Conduc Piata . Pana acum…

Mozaicul incepe sa prinda contur. Fragmentele colorate, puse unul langa altul, par sa creeze o imagine finala, posibil actuala si usor de interpretat.   Trei jongleuri  cu  mingi,  in  arena  aflata  in  mijlocul  Pietei.  In   jurul   lor,    cativa          trecatori curiosi,  majoritatea nestiind ce se intampla,  aplauda plictisiti.  In afara spatiului de reprezentatie,  Cei Care Credeau Odata in Dreptate,  lasati la vatra acum si care slujisera toata viata Treimea sau pe cei ca ei,  fara sa aiba habar,    traiesc chirciti de foame si frig in rulotele lor afumate . Traiesc cu speranta ca jongleurii, la iesirea din arena, le vor azvarli cateva monede. In noptile reci, batrani trapezisti si clovni care isi poarta si acum cu mandrie costumele peticite, mangaie cu lacrimi in ochi,  la lumina lumanarii din seu, fotografiile odraslelor plecate in lumea larga, prin circurile existentiale ale lumii .

Asa arata mozaicul final, pe care l-am incropit in graba din cioburile vremii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: