SUAVE CLIPE ALE EXISTENŢEI NOASTRE EFEMERE

Reunirea promoţiei 1988 – Facultatea de Geologie-Geofizică a Universităţii din Bucureşti (foto update)

( fotografiile din interiorul articolului au un caracter privat ; copierea lor este strict interzisă )

Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli de conţinut.  Îmi este foarte greu să revin asupra acestui text.

O zi petrecută alături de foştii colegi şi profesorii dragi care ne-au zidit devenirea s-ar putea spune că nu constituie mai mult decât o infimă frântură în periplul vieţii noastre . Anii studenţiei, se clamează, sunt cei mai frumoşi ani din viaţa unui om. Reunirea promoţiei 1988 a Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti s-a consumat într-o clipă de o consistenţă aparte. Reperele care definesc această întâlnire peste ani sunt multiple. Au fost lacrimi provocate de bucuria revederii ,”Gaudeamus igitur “,  reevaluări ale întâmplărilor prilejuite de practicile de specialitate care aveau loc în cele mai frumoase colţuri ale ţării, gânduri îndreptate către cei mai trişti ca noi, către cei care nu mai există fizic, trăiri contradictorii. Actorii galei : profesorii noştri, fără de care noi nu am fi ceea ce suntem azi, şi foştii lor studenţi, majoritatea dintre ei- specialişti de renume în domeniul ştiinţelor Pământului, şi nu numai. Au ţinut să participe, cu această ocazie, reprezentanţi ai promoţiei 1988 veniţi din România, Belgia, Germania, SUA, Africa de Sud sau Canada, care au împărtăşit tuturor din experienţa proprie. Cu toţii şi-au demonstrat probitatea profesională şi au făcut cinste şcolii româneşti la locurile lor de muncă, la companii de top din domeniul energetic, la Banca Mondială, la Shell Oil, NASA, România -Ministerul Mediului, Petrom, Banca Naţională sau Universitate. Unii dintre ei nu mai lucrează în domeniul pe care l-au studiat dar îşi fac cu brio datoria în alte zone, fie că este vorba despre sistemul de asigurări, construcţia de locuinţe, massmedia românească şi străină (am numărat cel puţin 6 cazuri !!!), sunt dispeceri RATB sau şomeri de lux într-o ţară ca a noastră care se vinde treptat şi,  din ce in ce mai mult , la preţ redus ori cu bucata.  S-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor plecaţi dintre noi într-o tăcere adâncă. Rugile s-au îndreptat către bunul Dumnezeu pentru a avea grijă de sufletele celor dispăruţi, nedrept şi timpuriu, din această lume. Gândurile mele s-au dus spre domnul profesor Radu Botezatu, spre fosta colegă Toacă Rodica, spre doamna Covaci – fosta secretară a anului, spre domnul profesor Calotă (fost îndrumător de proiect), spre toţi cei care ar fi fost măcar cu gândul alături de noi. S-a strigat catalogul şi fiecare şi-a exprimat câteva idei despre viaţa sa .  Personal, deşi am o experienţă destul de bogată a discursului în faţa unor săli pline, nu am putut îngăima extrem de coerent cuvintele pe care le ordonasem logic în minte, înainte de a-mi veni rândul. În esenţă, am dorit să îmi exprim gratitudinea pentru oamenii care m-au ajutat să depăşesc, în acei ani ai studenţiei mele, unele clipe neplăcute prin care am trecut, aş fi vrut să îmi cer scuze pentru faptul că nu am fost şi mai apropiat de colegii mei,  să mulţumesc tuturor pentru că au existat în viaţa şi inima mea. Sper să se fi înţeles acest lucru. Sper din suflet. Câţiva dintre profesorii noştri eminenţi ne-au adresat cuvinte cu o încărcătură aparte.  S-a aplaudat frenetic.  Seara, la petrecerea de gală de la sala Primavera a Crowne Plaza-Romania, emoţiile au lăsat loc atmosferei calde şi degajate. Am avut clipe de revelaţie, am aflat despre existenţa unor lucruri care mă înconjurau în acei ani ai studenţiei mele, dar care nu puteau fi expuse atunci şi de care nu aveam habar. Îi mulţumesc pe această cale, cu riscul ca unii critici de ocazie să interpreteze eronat, stimatului profesor Emil Constantinescu, fost Preşedinte al României, pe care personal îl apreciez aparte, pentru discuţia de o importanţă excepţională pentru mine, în care am şi mi-am clarificat unele probleme existenţiale . Desigur, şi pentru fotografia care, deja, îşi caută o ramă pe măsura conţinutului. Petrecerea s-a terminat în zori,  despărţirile au fost grele, viaţa noastră şi-a reluat imediat cursul particular, suava clipă s-a consumat prea repede. Vă mulţumesc din suflet, prieteni dragi !

P.S.1)Mi-am adus aminte ,in sfarsit, de ce nu am participat la intalnirea de 10 ani : in acele zile sustineam cele 3 probe ale examenului de finalizare a studiilor la Univ.Al.I.Cuza -Iasi .Acesta nu este , insa , un motiv solid pentru absenta si imi cer scuze colegilor .

2)Nu ezitati sa ma contactati, fie si numai pentru a sta de vorba . Cateva zile nu voi mai scrie nimic . Ma voi retrage in Insula pana la sfarsit . Pana la sfarsitul saptamanii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: