Dosarele X ale unui student visator: “ANTENA” (II)

(Adresam multumiri tuturor celor care au facut posibila declasificarea unor elemente din dosarul “Experimentului Grozavesti” :Ahmed, Babu , Costas , Collins , Kelin , Alif si musii )

Telejurnal ( de bord ) : 2 ore…Anul (solar) : 198…Anul ( de studiu ) : III – IV … Klingonieni : destui ; nu erau prieteni cu omul …O noapte cu cer senin si luna plina . Pana si Marea Linistii era nefiresc de vizibila…
.
(Cpt.) Babu ordona scurt legarea paramelor la utilajul agabaritic de forma unei antene TV si incepe imediat ridicarea acestuia prin conectarea intregului “echipaj” valid la sufele groase cat mana . Noua Sectie de Militie din cartier este si ea conectata la harmalaia care vine din cer . De undeva , dintr-o zona ambigua situata deasupra tovarasilor aparatori ai ordinii publice se aud racnete , comenzi ca in sala masinilor si insufletitoare indemnuri nocturne la munca patriotica . Nimic deosebit . Intr-un tarziu , imensa antena din fier reciclat cu simt de raspundere , calculata exact si musai pentru canalul 35 UIF , ajunge pe pozitia prestabilita ,deasupra camerei secretelor si ceaiului ritualic . Acolo , in acel laborator , cativa precursori ai “omului de la cablu” de astazi vor efectua un test istoric in domeniul receptiei TV presatelitare , asa numitul “Experiment Grozavesti”…. Dupa comenzile care se dau , s-ar putea crede ca ne pregatim de lansarea unei rachete . Se leaga , pentru castig maxim , amplificatorul la bucla , se ancoreaza bine splendoarea artei ingineresti in fier-beton , se ia azimutul : SSW , directia : Militari , Lujerului – Orsova- releu Iugoslavia , travers Vrset si se dispare cu toata viteza inapoi , in camera , dupa ce se schimba lacatul de la iesirea pe bloc…
.
Inchipuiti-va un tablou pictat in alb si negru , dar in niciun caz de catre Rembrandt , infatisand 6 oameni care se roaga pe un morman de otgoane bune pentru ancorat barje in porturi iar unul dintre ei , asemenea unui posibil gardian de Ev Mediu din “Rondul de Noapte”, rumen la fata , cauta niste sarbi , oricat de putini si rari ar fi ei , pe ecranul unui TV “Sport” , de inchiriat . Nu va mai tin cu sufletul la gura pentru ca nici nu am de ce . Nu a durat un minut si , dupa cum speram dar nu prea mai credeam ca poate fi si posibil , apare pe ecran postul Belgrad 2-UIF . Era o transmisiune sportiva , o cursa ciclista care se receptiona cu o claritate maxima . Instantaneu , in loc de fluierul unui paznic de noapte flamand s-a putut auzi un urlet romanesc izbavitor care a trezit tot caminul din somn , ba chiar tot cartierul , mai putin pe militienii care oricum nu puteau sa atipeasca din cauza zgomotelor suspecte care veneau din cer . O oala imensa cu o suta de flori de soc din rezerva pentru protocol au aparut pe resoul improvizat . Reusisem sa realizam ceva extraordinar , dupa luni de cazne . Deodata, in mijlocul bucuriei generale si intr-o doara , cineva , probabil un “mus” de curand implicat in operatiune , pune o intrebare : ” Acum avem si sarbi, avem si antena …Ce facem mai departe ? “…O liniste asemanatoare cu cea care se lasa dupa “Telejurnalul” de noapte ne invalui intr-o clipa . Grea si nevinovata intrebare ne fusese adresata . Numai sorbiturile prelungi ce compuneau parca un canon dizarmonic , o musca itineranta si o melodie greceasca ce razbatea din caminul de vis-a vis mai tulburau pauza de meditatie autoimpusa…
.
Babu , capul rautatilor si seful actiunilor sub camuflaj , nu mai rezista presiunii , se ridica precipitat din patul studentesc de campanie si pleca cu ibricul de ceai cu tot , afara . Nu ne mai miram de nimic . Majoritatea paharelor erau crapate . Nici noi nu eram intr-o stare prea buna . Priveam in gol sau la ciclistii in tonuri de alb-negru care se chinuiau sa se catere pe varful unui munte si ne gandeam fiecare la ale lui . Unii la acea pastisa a libertatii pe care o cucerisem , altii la peisajele montane de care urma sa avem parte in direct , in timpul practicii de dupa sesiune , altii acasa , cei mai multi se gandeau departe , foarte departe…Eu ma gandeam daca inchisesem bine lacatul de la iesirea pe camin , sa nu ne fure cineva amplificatorul . De antena nu imi faceam griji…
.
(va urma)

– partea din care veti putea afla cat durau minunile in comunism in comparatie cu darurile grecilor precum si care era raportul intre certitudinea stiintifica si relativitatea meteorologica .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: