Sevilla ,dragostea mea…

Sevilla. Leaganul celor mai frumoase amintiri ale fotbalului romanesc.
Un loc in care revii intotdeauna cu placere. Acea placere trezita de simturile lucrand

intr-o conexiune ilogica. Meciul Stelei se va termina tarziu ,in noapte. Este ora la care

florile de la balcoanele albe ale casutelor din cartierul Santa Cruz ,de pe malurile

Guadalquivirului, isi deschid petalele pe acorduri de chitara. De aceasta data, ne vom

bucura in voie de mirificul ambient al Andaluziei. In 1986 ne gandeam ca nu o sa mai

avem ocazia sa mirosim, sa simtim aerul Sevillei, noaptea, pe ritmuri de flamenco,

dupa o victorie a Stelei pe “Ramon Sanchez-Pizjuan”. Atunci, dupa prima intalnire,

strangeam jumatatea de bilet in mana pentru a o arata, a doua zi, microbistilor din

Cismigiu si celor dragi. Ne indreptam spre aeroport desi tot ce era in jur ne imbia

sa mai ramanem putin. Aveam lacrimi in ochi. Eram siguri ca nu vom mai trai acele

clipe. Eram mandri ca suntem romani, eram mandri de Duckadam. Peste cateva ore
urma sa ne intoarcem in pata neagra de pe harta lumii care era totusi tara in care

ne-am nascut.
——-
“Trecut-au anii”, vorba poetului. Aerul Sevillei este acelasi. Ca un Don Juan, nascut

neaparat aici, pe care soarta il trimite periodic in bratele primei sale iubiri, Steaua

se va prinde intr-un nou joc, nu neaparat al dragostei, pe vechiul stadion unde a

cunoscut gloria nemuritoare. De aceasta data, in compania unei localnice:

FC Sevilla. In tribune nu va  fi numai o mana de romani ,alesi pe spranceana,

ci chiar conationali de-ai nostri din Spania. Multi dintre ei locuiesc in acele case

cu faimoase balcoane albe, pline de flori. Glorii ale Stelei din ’86 sunt acum alaturi

de echipa ,in orasul pe care il iubesc atat de mult. Amintirile minunate nu le pot fi

furate de nimeni. Alaturi de ei, alaturi de echipa de astazi a Stelei, sunt milioanele

de romani ,iubitori de fotbal.
—–
FC Sevilla de astazi nu mai este cea care ne invingea acum 8 luni, la limita, pe acelasi

stadion. Exista premisele unui joc bun, pana la urma si impresia conteaza .
Ne vom plimba in voie, apoi, cu steaguri tricolore in maini, fie prin Palatul regilor-

Reales Alcazares, fie prin fata monumentelor inchinate lui Traian, Hadrian sau

Cristofor Columb.
Inainte de a pleca spre tara,vom zabovi o clipa la o “fiesta” in Piata Spaniei,chiar

daca nu va fi sa fie pentru o victorie. Rugaciunile calugarilor de la Muntele Athos nu

vor fi in van, oricum. Vom spera ca asemenea lui Don Juan ,iubirea noastra pentru

Sevilla va fi vesnica…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: