Maratonul nostru continua,nea Vanea…

O zi torida , de vara . Un oras apasat de istorie , pe malul Dunarii…Ma hotarasc sa vizitez un loc drag mie . ” Hall of Fame – muzeul oamenilor celebri” , asa cum il denumisem in anii de liceu , este amenajat intr-o sala a colegiului in care mi-am desavarsit educatia de baza . Cu emotie in suflet , cu pasi timizi , patrund in camera semiintunecata si racoroasa . Privesc cu atentie peretii incaperii care transmit , parca , o raceala nefireasca . Sunt aceiasi pereti cunoscuti mie , acoperiti dintotdeauna cu placi de marmura in care sunt incrustate , cu litere de aur , numele marilor oameni de cultura si stiinta care au urmat cursurile colegiului . Printre ei : Anton Bacalbasa , Perpessicius , Ana Aslan , Gala Galaction , Gheorghe Munteanu-Murgoci , Petre Andrei , Mihail Sebastian . Zeci de placi sunt asezate intr-un joc al timpului . Imi atrage atentia una , nefiresc de alba . Simbolul recunostintei vesnice este dedicat lui : ” Ioan Chirila , gazetar sportiv si scriitor , n.25.10.1925 , d.21.11.19…”.

Ma simt mandru in “compania” ilustrilor inaintasi . Privesc din nou placa alba . Un detaliu imi atrage atentia . Lipsesc ultimele doua cifre ale anului disparitiei maestrului . De undeva , nea Vania parca mi-ar fi soptit : “Sa nu ii spui administratorului . Nu-i asa ca am pacalit tiimpul ?”. Rememorez una dintre confesiunile doamnei Iarina Demian , sotia marelui jurnalist sportiv : “Am lasat casa la fel . N-am schimbat nimic . De parca el ar fi in continuare cu noi…”.
De ce , ma intreb ? De ce a ramas Ioan Chirila atat de prezent in viata celor care l-au cunoscut ? Mi se pare ca spiritul ilustrului gazetar imi sopteste , complice : “Noi , cronicarii , nu facem decat sa sucim capul cititorilor…”. Asa ai fi vrut sa fie , sunt convins , nea Vanea .

Generatia actuala de jurnalisti are un model . De multe ori , insa , calea curajoasa si fara complexe , deschisa de Ioan Chirila , este evitata prin diverse subterfugii , din teama , din interes sau , pur si simplu , din comoditate . Ioan Chirila nu cunostea definitia acestor termeni . Te-as intreba , daca as avea ocazia : “De ce ai alergat atat de repede , prin viata , maestre ?”. Poate ca mi-ai raspunde in metafore pline de subantelesuri : “Da , am alergat si eu Maratonul . Cu precizarea ca a fost o goana neintrerupta . De cele mai multe ori , maratonul meu a durat 42 de ani , si nu 42 de kilometri , in criza de timp alergand pe pista aeroporturilor”.

Mai privesc inca o data placa de marmura si literele stralucitoare ca o medalie de aur . O medalie care este pe deplin meritata si de cel care a evocat-o in cuvinte atent mestesugite . Se pare ca atat obiectele alaturi de care traim cat si noi insine ne opunem , cat putem , trecerii implacabile a timpului . Cifrele acelea lipsa , de pe placa rece de marmura , ne transmit un mesaj subliminal : maratonul existentei noastre continua . Daca nu vom reusi sa il ducem cum trebuie la capat , sa ne ierti , nea Vanea !

9 Responses

  1. Mishto,de tot.De unde esti,nastyboy?

  2. Da.Este o placere sa citesti,ce scrii tu.Dar,nu este usor.Trebuie sa fii atent,poti sa pierzi nuante.Un public mai putin dotat,nu stiu daca ar intelege multe chestii.Dar nici sa iti schimbi stilul,pentru atata lucru,nu stiu daca merita.Succes.Bravo.

  3. Eu sunt prea tanar sa fii prins live geniul lui Chirila prin gazete , insa dupa cum se spune mai sus, a sucit mintile cititorilor. Noua generatie de gazetari se adapteaza ritmului nebun cu care lumea se transforma si nu mai vorbim de tehnologia ce acapareaza tot.

    Apropo Chirila scria cu creionul sau la masina. Laptopul s-a inventat pentru Gigi Becali .

    Venind vorba de Gigi Becali , spune ca aduce 2 fotbalisti noi la Steaua.

    Blogul Mysport a reusit in premiera sa obtina fotografia cu cei doi. O puteti vedea aici

    http://blog.mysport.ro/beleaua/2007/07/17/sa-imi-fie-cu-iertare/

  4. Este vorba despre Colegiul Nicolae Balcescu din Braila?
    Imaginea imi este familiara…

  5. L-am intalnit o data pe nea Vanea si cred ca mai am interviul pe care l-am facut cu el. Marturisesc aici ca emana o caldura si impunea atata respect, incat nu te puteai dezlipi de el… Excelent articol, nastyboy, ca de obicei…

  6. Mersi,cantona.Trebuie sa recunosc ca mi-a fost frica sa scriu despre un asemenea om,pe care,am avut ocazia sa il vad si sa il ascult,pe viu.Nu am spus mai sus,dar nu mai incapea.

  7. Cand esti avansat la gradul de pensionar, ai mai mult timp pentru nimic. Privesti strada si vezi copii intrecandu-se. Ce frumoasa a fost si copilaria noastra, parca a fost ieri.
    Atunci, ca si acuma ma gandeam la nimic.
    Am adunat anii imbatranind, la fel,fara sa simt sau sa vad ceva.
    M-am regasit gandindu-ma la problemele vietii. Intr-o secunda am uitat de ele, m-am surprins zambind prosteste. Viziunea mi-a incrucisat drumul vederi, nu mai auzeam larma copiilor de pe strada. Eram din nou copilul crescut in Romania cea frumoasa, ochii-mi erau tot incrucisati, in timp ce mintea ma purta peste tot.
    Zambetul acela era schimonosit, liniile brazdate de anii rautaciosi, ce m-au chinuit fara crutare m-au facut sa-mi fie frica sa privesc oglinda.
    In frumoasa dimineata californiana am deschis pagina electronica a Gazetei Sporturilor, alergand printre titluri m-am oprit la Maratonul nostru continua, nea Vanea.
    L-am cunoscut prin 1946 cand jucam volley ball la BCR. L-am reintalnit la Sportul Popular si apoi am lucrat impreuna la revista ilustrata Sport pana la fuga mea (1974).
    Mi-a povestit cu mult respect si caldura despre Liceul din Braila, despre copilaria lui si despre familia lui. Am fost foarte aproape unul fata de celalat.
    Ultima noastra deplasare a fost in 1970 la Guadalajara la El Mundial ’70. Am fost pe banii nostri, ca fiind studenti din Anglia.
    La sosirea noatra in Mexic am avut si prima surpriza. Ofiterii de vama l-au retinut pe Ioan, deoarece in pasaportul lui locul de nastere era URSS. Dupa mai mult de doua ore de explicatii geografice si istorie inainte de razboi cand oraselul Balti (locul sau de nastere ) era in Romania si prin interventia uni jurnalist mexican de origina romana, ne-am relaxat la o casa particulara pe Avenida De Los Americas din Guadalajara., nu departe de centrul orasului unde era cazata nationala.
    Dimineata, chiar foarte devreme am sarit din pat direct la fereastra sa descoperim ce se intampla. In sunetele melodioase din filmul Doctor Jivago, vanzatorul de fructe ne invita sa alegem din produsele proaspete.
    Vaniusa s-a intors in pat, pe perna inaltata, privind tinta spre o lume nevazuta a tavanului albastrui.
    Usor, usor, un deget s-a oprit in nara dreapta. Era ceva obisnuit pentru el cand naviga in oceanul ideilor. Stiam ca un nou capitol al viitoarei sale carti si-a gasit randurile. Era prea devreme pentru o carte, eram de fapt in prima noastra zi la Guadalajara.

    Vanea scria pe ce apuca. Fiecare bucatica de hartie devenea ceeace milioane au citit, o carte sau un articol. Eram la restaurant,lua servetelul si scria cu creionul comentariul meciului sau o noua ideie. Manuia destul de bine pianul sau vioara si facea un duet minunat cu Mache Ionescu. Juca un biliard exceptional.
    Acesta a fost Chirila Ioan, nea Vanea pentru iubitorii sportului scris.

  8. Va multumesc.Va multumesc din suflet,domnule Romosan,pentru acest comentariu.Pe 25.10,ma voi gandi ca,daca ar fi trait,domnul Ioan Chirila ar fi baut,cu ocazia zilei de nastere,un pahar de vin cu prietenii.Voi bea si eu un pahar de vin,pentru ca aceasta zi este,intimplator,si ziua mea de nastere.Poate veti inchina si dvs.un pahar de vin californian.Sanatate.Multa sanatate.

  9. Paul Romosan si nastyboy, jos palaria… Tolo, hai sa publici asta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: