Pleacă, pleacă !

Un imn al Pieţei Universităţii de astăzi:

Maidanezul.ro

Maidanez albit de griji

Toate popoarele lumii încearcă să se identifice cu simboluri reprezentative pentru arealul geografic propriu. Vulturul nord-american, puma argentiniană, cocoşul galic, leul camerunez, sunt doar câteva exemple. În cazul nostru, aţi fi înclinaţi, probabil, să credeţi că ursul brun, pelicanul veşnic înfometat sau capra neagră ne-ar putea reprezenta perfect, alături de frunza cu peţiol, ruptă din Grădina Carpaţilor. Ei bine, sunteţi într-o gravă eroare, stimaţi compatrioţi. Priviţi cu atenţie în jurul domniilor voastre. Păi, nu-i aşa, cine ne-ar putea înfăţişa mai bine trăirile, caracterul, obişnuinţele strămoşeşti decât clasicul nostru maidanez de tip urban?

Românul a evoluat în permanenţă. De-a lungul secolelor , am trecut uşor de la luptele pentru apărarea gliei, la lupta pentru ciolan a zilelor noastre. Acelaşi lucru a păţit şi maidanezul.  După ce a fost gonit din curţile bunicilor de către constructorii ceauşişti de blocuri, a fost pus să caute, în umilinţă, resturi de copane democratice prin tomberoanele eco ale economiei de piaţă. Blazonul nostru de tip canin se mulţumeşte cu puţin, bătaia şi chinurile existenţiale au devenit pentru el un fel de avatar perpetuu şi garantat pe vecie. Cu toate acestea, el nu şi-a luat lumea în cap, ba a rămas lângă cel care a mai şi scornit versuri de şagă pe seama lui: “Din bucata mea de pâine, nu am dat la niciun câine”.

Nimeni în lumea asta nu a suportat criza mondială mai bine decât rom…omniprezentul nostru maidanez cu urechile blegi,  de la colţul străzii. Şi, dacă noi, românii, în dorinţa noastră de socializare extremă, ne îmbulzim pe la promoţii de tigăi ori apă sfinţită, maidanezii se unesc în aceeaşi dorinţă de întovărăşire în vestitele haite de cartier. Dar asta nu o fac din răutate. Ci pentru a beneficia şi ei, ca şi noi, de promoţiile din preparate ale resturilor porcine, pe la sărbători, ori de câte un ibric de cafea proiectat la nervi, pe fereastră,, într-o zi geroasă de iarnă.

Socializare prin ANL

Talentele lor sunt şi talentele noastre, X factorul lor şi vocea lor e mândria poporului nostru, unic în lume. Cine poate lătra mai tare la lună decât un maidanez românesc rănit din dragoste? Poate doar un senator buldog al puterii la opoziţia jigărită, ori vreun pitbull din România mare la canişii din coteţele ‘ţinutului secuiesc’.

El, maidanezul, simbolul nostru atât diurn cât şi nocturn,  a fost oropsit periodic, ameninţat, claustrat, trimis în lagăre  la marginea oraşelor şi adus înapoi, i-a fost găurită urechea şi i s-a introdus cardul de sănătate obligatoriu, plus un număr unic. A fost vaccinat de gripă aviară, fără voia lui, chiar dacă el suferea de jigodism. Ba, mai mult, el este acum vânat, cu acordul autoritătilor locale, mai ceva ca tigrii siberieni ori rudele noastre din pustiu, şacalii tranziţiei ori câinii bingo. Desigur, maidanezii au şi ei nomenclatura lor, cei care trăiesc în luxul dăruit de miliardarii de carton, se hrănesc cu pietricele comestibile şi latră, râd sau vorbesc la comandă.

Elita lor nu este cu nimic mai prejos decât elita noastră, a celor veşnic ciufuliţi si batjocoriţi de stăpânii nostri cu faţă umană. Maidanezul e fratele nostru, e imaginea, logo-ul  şi întruchiparea noastră. Iată de ce micul erou dătător din coadă merită să apară ca o efigie nu numai pe drapelele de la Dinamo. Viaţa lui e viaţa mea, sufletul lui e suftetul tău, române!  Deh, viaţă de câine, veţi spune, stimaţi compatrioţi şi  oameni de bine.. Ba bine că nu. E viaţă de român pur sânge, domnilor şi doamnelor. De maidanez.ro.

Nord coreenii plâng în stradă din cauza epuizării. Biletelor la concertul lui Fuego

Incantaţie pentru un băiat deştept (înregistrare din cavou)

Globu' lu' Melisa, puţin violet

Ora 24, 30 GMT, clepsidra de teren. Brand: Certina Luxury, diamante roz.  Curea: Louis Vouitton, crocodil de Nil, epoca Mubarak. Glob:  violet de  pdl, original; Voci: Melissa, Vanessa, Vass, Roberta, Elena. Transcriere: după telefon pus pe mute, Vass.

“Şi fie ca răul şi duhul cel urât să plece odată cu această broască râioasă, aprobarea de privatizare a CFR să iasă din păpuşa cu ochelari,  Emil, cu şarpele ăsta de 24 carate  luat de la Oana Zăvoranu, care l-a luat de la mă-sa Mărioara, şi du-te o mie de ani ca necuratul să nu mai facă stadioane în pantă, parcuri la ţară ori telegondole până la baza pârtiei şi dă-le puterea ta, a întunericului şi lumină gratis la Slatina, şi drumuri pe veresie la prietenii cu suflet curat din Suceava, la gheaţa  scumpă ca argintul viu de la patinoarul din Braşov ori bazinul din curtea lu’ vrăjitoarea Câmpina, închis azi după ce a fost deschis ieri, ori autostrada de 10,4  m, de la Zărneşti.

Şi  alungă gândul cel bun, ori cel rău, după caz, că băieţii destepţi să nu se prostească nicicând, şi bea o gură din apa asta, adusă de la Roşia Montană care te va tămădui dacă nu vei trece la necuratu’ imediat, că şi oamenii ăia are argintul viu şi mai vrea aur doar cât lanţurile mele de la gât., câteva sute de tone. Şi pune lângă ghioc, aici, tot ce ai, şi cheile de la Merţan, că altfel nu se deschide sicriul,  că de nu, ar da DNA-ul şi Diavolul de Morar peste tine, arză-i-ar focu’ de la termocentrala de la Rovinari, de nu vei mai putea ajunge nici în Elveţia să vezi dacă ţi-a umblat cineva la ochii şî bogăţia sufletului tău care tu nu ai jefuit, doar ai luat să dai la cine ai vrut tu.

Melissa pe persoană fizică

Aşa să fie, de rupe blestemul lu’ Ponta şi a lu Crin care o să ii ajungă pe ei, că nu o să poată ei să numere cât o să puteti voi fura. Şi Diavolul din calculator, normal. Aruncă, Vanesso, şi porumbelul àla, Marean, în văzduh, să fugă, să vină înapoi la noi, să nu zică, Eleno,  de rău, şi mai lasă în pace globu’ de cristal, că e de sticlă chioară, moştenire de la Omida, să se dezlege duşmanii de farmece, care vom face noi să faceţi voi alegeri la Sfântu Aşteaptă, şi o să aducă porumbeii lu’ Bacoţki bileţele la tine, Roberto, care tu ştii carte şi să numeri, buletine gata ştampilate, descântate, de nu o să ştie nici necuratu’ lu SeTeSeu ăla de Remus să le aleagă la urmă pe alea care trebuie să vină cu porumbelu, cu semeseu’, de prin lume.

Şi nu te mai holba aşa, Melisso, arzăte-ar focu de la Mittal Steel şi pe tine, ori ai băut aghiazmă prea multă, fermecato?, că e sighinău, te holbezi de parcă nu ai fi de magie albă. Dar-ar prohibiţia şi Blejnar în tine, Melisso!…Aoleo, am uitat. Pardon,  alo, domnu’ Necuratu’.., nu se pune…EU sunt Melissa.”

“Valsul Rîului”-Cowboy Junkies

“Onorabilul domn Barbu” (scenetă în doi timpi)

Onorabilu' (foto:penibil.tk)

Din dosul ochelarilor, onorabilul moderator, domnul Barbu, ne străpunge cu privirea inteligentă, în timp ce se adresează telespectatorilor dornici să îşi audă vocea pe un post de maximă audienţă…

Domnu’ Barbu: “Alo, eşti în direct . Marian, ia zi, frate, cine crezi tu că s-a dat cu Băsescu?

Marian: “Alo, domnu’ Barbu,  eu sunt sigur că Geoană e cu Băsescu, că doar nu se ducea el de nebun la Vântu, care e şi el cu Băsescu, înainte de alegeri, acuma e la puşcărie doar aşa, de formă, ca să îl spele…”

D.B.: Foarte tare, băi Marine, ia mai zi…

M; “Da’ asta nu-i nimic, domnu’ Barbu, că şi Oprea cu tot partidu’ PNR-ul àla e cu Băsescu, şi Patriciu cu Cataramă sunt cu Băsescu, de frică să nu îi caute la cutia poştală,…

Barbu:  “Foarte, foarte tare, Marinuş, ia mai zi, bre…” 

M: “Ca să nu mai zic, domn’ Barbu, că şi Ponta e cu Băsescu, doar nu făcea scandal în PSD tocmai acum, să rupă partidu’, plus că e finu’ lu’ Maior de la SRI, şi Năstase e cu Băsescu, că altfel îl ia marinaru’ cu termopane  şi prepeliţe, cu tot,  pe sus. Eu cred că şi Iliescu e cu Băsescu, că şi aşa nu mai are ce pierde, are numai de căştigat, şi Antonescu e cu Băsescu, nu vedeţi cum se gudură Băsescu pe lângă el?..” .

D.B.: “Foarte, foarte, foarte tare Mărienuţ, şi mai cine…”

M: “ Şi Oprescu, cu podul şi stadionul lui, Hrebenciuc cu Vanghele care este,  plus Mitrea,  Blaga şi Ciorbea, şi Pavelescu, şi Kelemen, şi Cozmin Guşà, şi Lavinia, şi toţi e cu Băsescu…” .

B: “De zece mii de ori foarte-foarte, foarte tare, frate….Auzi, Marinele, da’ şi Dan Diaconescu e cu Băsescu?”  

M: “Normal, domnu’ Barbu, toţi e…”

Domnu’ Barbu: “Auzi, bă, dute-n m*ta, în direct, aşa,…’ire-aţi ai dreacu de bagabonţi…Bună ziua, Gheorghe, eşti în direct….”

Danemarca, ţara celor fericiţi

Noiembrie, 2011

Cronica după Ureche (VIII). “Charles alu Ţepeşu’”

Rejele Charles al lu Ţepeş şi rejina Camila (foto AP)

Carele venitusau vorbili de clacă prin clăcaşii ceia de pre la divanurili ad-hoc în răgazurili lor de şagă dintre şedinţili că mai mult răgazuri decât şedinţili că se pregătescu de adusu cu alaiurili cele mari şi trei cimpoie un nou reje pre tron la Bucuresci. Că este unu’  Charles inglezu’ kiltosu scoţianu zgârcitu (că aşe neamu’ lui) care se traje din Ţepeş Vodă- nesănătosu degrab ţepuitoriu la otomani în Ţara Românească- că acuma n-are cine că nu mai are rude pre aice. Numa’ un nepot Vadim da’ şi ăsta e plecat de acasă.

Şi va venitără Charles I,  reje şi va face o altă Inglettera pre aice şi o Londra la Bucuresci. Apăi că ce mare scofală? Că dară la noi este mâncare şi vin bun, De viski nu-I bai, e ţuică  de pufoaică de se spărie tăţi inglezii şi rom Jamaica făcut la cadă, în dosu căşii. D’apăi di House of  Parliament noi avem ditamai magaoaia de Bordeiu’ Norodulu din deal că nu văzut nici mama lor de scoţiani aşe, ba avemu şi  Vestminster Abey cu Catedrala Neamulu de nu ave nici americanu aşe parlament şi catedralu de catedralu, de sughiţat di foami tăt norodu pentru sălaşu Domnulu ce va hi.

D’apăi la noi e şi  Tamisa  pre Dâmboviţa care sare omeni cu carili di foc noaptea în ea că nu struneşte boii, avemu şi Rota Norocului la Universitate în intersecţie, iaşte şi poeţii din Hyde Park cu microbişti în Cişmigiu dă te suduie dacă zici de Liverpul sau jigodiili din haita lu’ hatmanu’ Borcea fugitu la Miami şi rămasu pre acolo de frica lu Deneau şi birurili datu lu stolnicu arbitru Avram de nu lăsatu căţeluşii de izbelişte pre tăpşan la păliturili di osândă.

Şi drept când va hi Charlesu rege din Ţara Românească va hi, normal, şi prinţesili de Camiilla mare doamnă de Cotroceni că poporu zice “Long live Cami, bai bai Udrea şi Roberta”. Că alte frumuşeţili de prinţesi şi ducesi nu mai are locu, doar finu lu’ cumătru Băsescu prinţu Paul şi prinţesa Lia. Aşe că trebui musai să aducem şi centru City în mijlocu’ Bucuresci şi strămută  toţi cămătarii din Berceni pre Lipscani, că avem şi Tower Bridge, Turnu’ Podulu’ Basarab al lu Oprescu de costatu galbeni de mai bine făcutu un stadion nou, regescu, să vină şi Charlesu cu Doamna Camila să vadă meciurili lu Borcea când va veni de la Miami adusu cu potera preste gârla cea mare.

Şi nopţili când Charlesu se plimbă cu pluta pre Tamisu Dâmboviţu vede ceaţă ca acasă la mama lui Elizaveta şi zice: “Uite luk şe ceaţă ca la Tamisa, la mai mother, nais,” şi zice sepepeu de lângă el la un oştean de rânḑ : ” Bă, nărodule, dă fuga la ghiauriii ăia că iar dat focu’ la caocioace la Glina şi vine putore preste rege !” . Aşe va hi când va hi Charlesu reje de România şi bunica fată mari.

Tăcerea muţilor, bucuria surzilor

Astfel aş descrie situaţia noastră actuală. Nici nu ştiu dacă voi adânci subiectul. Îmi pare că devin mut. Voi, în schimb, puteţi să strigaţi cât vă permite constituţia. Surd nu am fost niciodată.

Imnul repetentului român: “Viaţa e dură”