Paşte în Delta Dunării, 2013

Star-Trek. New generation. “Tată pentru noi” (II)

Kapitan Jean-Luc şi commander Ponta

Cotroceni, ultima frontieră. Anul galactic 2013.  Deşi nava Enterprise –Romania părăsise norul Crizei cu viteza de 3 warp, marsarier în sistem blind, pe nevăzute, la bord încă nu era linişte. Chiar dacă se instituise coabitarea intergalactică.  Drept pentru care, Kapitanul Jean-Luc Picard-Traian obişnuia să iasă, din ce în ce mai des, din cabina sa, ba la o bere prin regiunea Dobrogea natală, ba la o slujbă de tămăduire cu H20 prin coclaurii quadrantului Bistriţa. Adeseori, putea fi zărit şi la Sâmbra formelor de viaţă numite “oi”, de la Satu-Mare (Big-Village de Terra) ori la un mall, acelaşi, pentru o întâlnire cu hominizii din presă,  la o oră galactică de maximă audienţă.

Confruntarea  cu şeful de echipaj, commander Riker-Ponta, devenise una  discretă, înscrisă în Regulamentul Federaţiei cu binecuvântarea  lui Ben Kenobi-Barroso. Marea majoritate de 60% a  echipajului luminic era formată din betazoizii roşii ai PSD plus Chewbacca de Madagascar Mamaia-Mazăre, împreună cu klingonienii, cei cu fruntea bombată de griji, din PNL. Aliaţi le erau cardassienii felixieni cu urechi corespunzătoare ai PC-ului sau liber-schimbiştii incolori din PUNR ai personajului fără de planetă, dar cu sateliţi, Opre-A, căci Opre-B nici nu se descoperise.

Pe toate punţile pogorâse o linişte ca de început de Big Bang, pentru că toţi truditorii USL-ului lucrau prin telepatie la Noua Constituţie şi Regionalizarea Regiunilor Neregionalizate, mai puţin Hunor,  ajuns la bord din ţinutul incert secuyesc. În mod firesc, romulanii din cabina de comandă a lui Picard petreceau de parcă se apropia sfârşitul Universului cunoscut. Hominizii gazetari, acreditaţi la Cotroceni prin grija soldatului universal, ferengul de  Matrix-Lăzăroiu, spuneau că e o atmosferă ciudată pe Enterprise, ceva plutea în aer sau, mă rog, în vid. Cine  ce punea la cale, rămânea de văzut. Chiar dacă liniştea din prova, unde Riker-Ponta acţiona  cu mână sigură manşa superluminică, era uneori tulburată prin scandări împotriva prospecţiunii cu  plasmodiu, şisturi cu Chevron, aur cu Frank Timiş sau plante de câmp cu Borcea, cei de la sediul Federaţiei UE se bucurau de stabilitatea pe direcţie a navei Enterprise-Romania. Desigur, fără să ştie ce avea să se întâmple în episodul următor şi fără să se mai teleporteze pe Enterprise  pentru inspecţiile din interes.

În acest timp, comentariile din studiourile de relaxare erau întreţinute de cel ce le ştia pe toate, omul-computer, androidul cu procese, Ciuvică. La ordinea zilei astrale se vorbea despre numirea prin teleportare de la UE a şefei securităţii lui Jean –Luc, locotenent Kovesi Tasha-Yar, într-o nouă funcţie de pază la interes înalt. Aproape că se şi uitase holograma cu Năstase de la congresul betazoizilor sau cea cu ofiţerul tactic, klingonianul Gâdea, de la ziua inaugurării celui mai mare drapel din Universul cunoscut. Numai  cyborgul  cu ochi digitali oarecum bombaţi, Geordi La Forge-Badea, rămăsese pe poziţii de şpagat între autorităti, la miezul nopţii galactice, alături de penele sale preferate şi forma de viaţă cântătoare Turcescu, cel necunoscut de nimeni.

Chiar dacă toată lumea din spaţiu aştepta neaşteptatul, adică Marea Linişte Universală, toţi ştiau că niciodată Traian nu rămăsese dator. Exista şi o vorbă printre hominizi.  Orice s-ar întâmpla, Jean (Luc) plăteşte. Iar noi, stimaţi cititori de bloguri obscure, întrerupem aici postarea 3D către domniile voastre. Începe holograma video în serial de la Prima TV, aceea cu “Tată pentru noi”, în care joacă şi Jean-Luc. La bună vedere, la voi, pe Pământ! . Staţi pe aproape. Plătiţi-vă cablul.

Dansul iubirilor apuse

Un moment senzaţional de dans contemporan.  Ea, o fostă campioană mondială la gimnastică acrobatică. El, un renumit acrobat de  circ. Un cuplu care de abia s-a lansat în această nouă lume, a artei dansului. O clipă  de un rar fior artistic.

.

Cine face ouă?

“Reuters” anunţă apariţia pe piaţă a oului sintetic chinezesc care imită perfect oul natural. (reluare)

Ouă apolitice

După o viaţă întreagă de chin, am reuşit să realizez ceva cu adevărat remarcabil. Am făcut un ou.  O să spuneţi că şi chinezii fac ouă, ce mare brânză ?. Mă rog, spre deosebire de mine, ei fac ouă mici, galbene şi ovale, din numai 7 substanţe chimice, Ale lor copiază exact produsele galinaceelor, sunt comestibile şi dau puţină demenţă. Sau mai multă, depinde de pofta omului. Eu fac, însă, superouă fantezi . Numai dacă vreau, desigur. În plus, le livrez gata încondeiate, chiar dacă am avut nota 4  la desene pe asfalt. În general, clienţii mei îşi aleg aspectul oului din cataloagele de prezentare. Astăzi am primit o comandă “art nouveau“, inspiraţie Bălaşa, cu fete blonde pe inorog. Pretenţii absurde, bineînţeles. Aşadar, eu o să le văruiesc simplu, în roşu, peste frunze de palmier. Am lansat, deja, producţia de serie în boxa de la subsol. Ouăle mele, mă scuzaţi, sunt generoase. Învelişul lor exterior, respectiv coaja, are compoziţie poliester, pentru economie de calcar. La rândul lui, calcarul astfel economisit este redistribuit la construcţia autostrăzilor de anul acesta. Plus pasajul Victoria şi casele ANP de la ţară. Trebuie să vă mărturisesc că odată cu apropierea sărbătorilor  pascale,  primesc multe solicitări, dar nu mai am cianură pentru aroma de migdale din reţetă. Păcat de voi.

Produsele mele sunt foarte apreciate de către gospodinele tinere. Numai Agenţia Sanitar-Veterinară plânge în pumni  Ar vrea să mă ardă la buzunar, dar eu nu sunt papagal. Şi nici fazan. Chiar dacă fac ouă. Ouăle mele au certificat de provenienţă coteţ rural cu pedigree, sunt ştampilate. nu mă întrebaţi cum, şi nu au gripà aviară, pentru că eu nu sunt pelican, v-am mai spus. Şi nici bâtlan cu gâtul verde ori Gaiţă de la “Camera Ascunsă“. În plus, m-am imunizat recent contra gripei porcine. Dar asta este o altă invenţie. Drept pentru care, Agenţia moare de oftică: nu mă poate amenda sau vaccina forţat, oul meu nefiind de animal. De aia au apelat la massmedia aia bolnavă, cu moguli. Într-o seară, au trimis câteva paparaţe, cu minte de bibilică, să mă filmeze în timp ce făceam primul ou prototip. Din cauza lor nu am ajuns nici la Salonul bulgăresc de invenţii de la Jeneva. A doua zi, a apărut următoarea ştire la “Idei agricole”, de la “OuTV”:  “Vestitul inventator nebun (adică eu, nebun !) şi-a deschis magazin cu mâncare de sinteză poliester şi vinde “ouă de casă” cu Bălaşa, natură moartă în car cu boi vii, de Grigorescu, colecţia Zambaccian”. Că de aia a trecut şi săracul Adrian Năstase pe prepeliţe. Ca să nu-i mai numere Garda Financiară celelalte ouă. Pentru că am uitat să vă spun, şi el are din alea mici, nu ştiu de unde. Ce mică e lumea !

Ouăle de poliester au rezistenţă sporită, se pot remaia, vulcaniza, recicla. Desigur, se pot consuma sub formă de omletă, dar se lipesc. Se lipesc rău de tot. În acest caz, aruncaţi tigaia. Puteţi să le faceţi ochiuri. Eu le fac şi gură, şi nas. Se consumă natur, fără sare (asta vă mai trebuie !),  la micul dejun, prânz şi seara. Au un mare avantaj: pot fi ţinute la temperatura camerei. Până se înverzesc. În plus, nu fac pui oricât le-aţi cloci. Datorită conţinutului bogat în aminoacizi şi plumb, au o greutate specifică mare şi nu mai aveţi nevoie să furaţi la cântar. Vă spuneam că ouăle mele “poli-isterice”, aşa cum le dezmierd eu, spre deosebire de ouăle clasice, banale, pot fi făcute şi rotunde. Nu este de dorit, deoarece nu mai seamănă a ouă. De asemenea, nu recomandăm ouăle fierte. S-ar putea să miroasă a cauciuc ars şi să vă treziţi cu Garda de Mediu pe cap. Se livrează ambalate în TIR-uri, cu instrucţiuni de folosire şi antidot. Nu au contraindicaţii. Dacă ţineţi neapărat să le ciocniţi, deşi nu aveţi motiv, folosiţi ciocanul de şniţele sau toporul. Puneţi-vă o dorinţă în gând, după care rostiţi ultimele cuvinte, înainte de a muşca: “Şi omul face ouă !“.  Dacă aveţi noroc, veţi prinde şi răspunsul : “Adevărat se ouă !”

Cronica după Ureche (X). “Mesagiu lu Vodă plecatu’ di acas’ la predeluţă”

Adio, bre!

“Carele am săritu’ degrab’ din straili cele domneşti că enervatu’, scosu din ţâţânili, stropşitu’ preste măsură. Nici alti cămeşili fără dunguliţi (ptiu!) nu găsitu Doamna Maria să  aparu în faţă  la norodu feisbuşist ca omu din topor adicătelea din popor, care se ştie cum suntu. Şi am agiunsu aice, la predeluţă, carele trebe să dzicu de cei ghiauri, otomani, migratori, calici sau  portocalici,  din oastea’ lu Blaga să purceadă de mâne pre unde o vede  cu ochii loru, drept adicătelea aşe:  Macovei călare pre ei, Bocu la Napocu iară  hatmanu Videanu pre la Coasta d’Azureanu, cu tăt cu tabli-ţintaru şi iahtu cuscru tasu lu Sida cu tăt. Iară despre partea muierească se ştie cât de drag e mie,  cocoana Ilena vutoneasa, papucioasa Dolşe şi Gabanu, carele dzicu că mult jertfitu pentru ţară, norod şi sufleţelu’ propriu, multe poşeţi ascunsu’ prin podurili casele, viloaile, palatili,  di ruşini faţă di norod, că nici nu mai ştie unde e cheili câte palatili e.

Carele dzicu  că aşe o fost  la alegerili din oastea domnulu’ din cauza la cel câine ce va fi  buldogu degrab’ la temniţà, cotigă, lazane. Şi să fie la ei că Io, domn al Ţării Româneşti, Moldova şi Ardealu’ (drept facă-se voia loru’ de ungurenii lu’ Razvanu cu zimbru de Kobe), amu’ în faţă la predeluţă chiar şi fără gravată, doar aşe, fără coroană pre cap, dzicu vorbă mare: “Adio la voi !” (drept pentru care, agiuns aice, Vodă plecatu de acasă la predeluţă dăde din mâni ca apucatu’ de tremuru’, parkinsonu’ incipientu’, electrocutatu’ la tri şi optdzeci di volţi, ca cei muţulachi di la maşinili domneşti, jipanili,  merţanili când dăde prin gropili lu Pinalti la Cetate Neamţulu când nu merje telegondolili că cocoana boieroasa Ilena e la Roman, la răzeşii ceia carele adusu voturili  la moşie, că altceva nu are).

Drumurili, potecili, cararili se despartu aice.  Adio la voi, bre!. Norodu’ meu nu e tagma jefuitorulu’ carele fuge ca otomanu cu biru’, peşcheşu, şpagu, urnile di la alegerili carele a furatu şi pietrili di la morili di pe Siret pi galbinii di la doamna Ilena di la frunza ei din Ioropa şi cu Cocoşu ei cu tăt. Cu parcărili di la Cetataea lu’ Bucuru şi staroste Oprescu felceru carele nu traje galoşu dupre el. Ca şi io, d’alminterea. Că d-aia mai dzicu odat’, pote cineva nu ie la caşili lor precum io, n-are feizbuk de sireac şe e şi aude ca cucii. Drumurili noastri toati, aşe cum dzisu spătaru Dan, astăzi nu mai e dimpreună. Jumatati din voi la Ana, jumati la Caiafa şi doamna Ilena rămâni cu mini da stă la voi. Adio, pedei, adio, pedelei. “

Că aşe o fostu cum scrisu’ şi hronicaru după Ureche, carele de atunce rămasu cu ticu lu’ Calachi  şi badea Mircea care face şi acum din mână ca muţulachili cel agăţatu’ la oglinjoara di la jipan. Că rămasu şi o vorbă de atunce la norod. Când apăre Vodă pre calu’ lu şi sepepeii în giur, dăde din mână la norod şi norodu’ la fel la vodă, şi râde norodu’  şi  dzice ( în gândul lui): “Adio, bre!”.

.

Şi Milka era cal

MILKAL, noul organism modificat genetic

„Milka, de ce dai lapte cu aflatoxină? –De vacă”. Drept pentru care, fiind atât de complexă, văcuţa Milka cea mov a devenit vedetă naţională. Cine nu a auzit de laptele-alfa este invitat, păcălit, forţat să bea, în schimb, orice altceva cu extract din flori de mucegai: pălincă pe pufoaică, vin pe butoi din esenţe moi, bere pe drojdie. După care, la antreu, să mănânce, fără să  ştie, preparate reci de cal. Respectiv, iapă, catâr, măgar ca toţi măgarii care schimbă etichetele. Pentru că, dacă nici micul nostru  popular, din carne de cal,  cu etichetă de vită, la grătar, cu usturoi de 1 mai, nu e, nimic nu e.

Până şi gurmanzii optimişti din asociaţia: „Mâncaţi cât mai sunteţi în stare” spun că nu au auzit în viaţa lor despre aroma de aflatoxină. Şi nici de lasagna cu carne de cal. Trebuie să mărturisesc că eu însumi de-abia dacă am aflat despre lasagna pe la vreo 40 de ani. Cineva a vrut să îmi facă o glumă, ştiind că în afară de gaura macaroanelor date pe lângă marmeladă, din armată, nu mai văzusem alte făinoase în viaţa mea. De unde şi tonul la cântec: „Când la trap, când la galop/ Vedea-te-aş, murgule, în escalop”.

Dar să trecem, mai bine zis, să sărim peste  cal, şi să ajungem la felul doi. Unde vă vom servi un pui la ceaun. Depinde ce pui la ceaun, desigur. În menu-ul românesc, tradus din alte limbi europene, se adaugă din belşug Salmonella. Cică este un ingredient cu gust şi formă de bacterie. De la care se poate chiar şi muri, în mod normal. Cine vă pune, însă, să mâncaţi pui şi curci româneşti în loc de un peşte islandez dietetic, de regim? Pentru dvs. avem specialitatea casei dâmboviţene: macrou cu bacterii în maţe, de la care te poţi umfla şi uita de toate cele lumeşti. Că nu vă mai ajunge cât aţi ajuns să înfulecaţi. Şi mai ziceţi că de ce suntem pe primul loc la aruncarea cu mâncarea la gunoi.  De s-au speriat şi obezii americani ce cantitate de legume şi fructe pline de vitamine, zaharuri şi alte pesticide intră la noi în ţară şi cum le înfulecăm noi la promoţie, pe nemestecate.

Nici nu vă mai urăm tradiţionalul : „Poftă bună!”, pentru că s-ar putea să nu mai apucăm. Respectiv, să nu mai apucaţi. Atât de savuroase vor fi preparatele noastre de ultimă oră, care nici la „Cireaşa de pe tort” ori „Master Chef” nu s-au pomenit. Cu toţii vor lăsa uitării bucătăria strămoşească. Nimeni, dar absolut nimeni, nu îşi va mai aminti de clasica sărmăluţă cu păsat, turtă pe laviţă ori cozonac cu rahat (dar nu cel de azi, cu bacili din fecale, de la Ikea). Deja, anemia infecţioasă la cabaline, pesta porcină sau gripa aviară H5N1 în bucate  au ajuns mirodenii în feluri de mâncare caduce. Nici părinţii nu mai ştiu ce mâncau altădată şi cum au trăit până astăzi. Ca să nu mai spunem de groaza iscată în tinereţea noastră de friptura din mânzat în farfuria atinsă de „boala vacii nebune”. Astăzi, vaca e sănătoasă. Doar calul a luat-o razna.

3 iezi, 4 pezi

(acest material este un pamflet şi trebuie tratat ca atare)

Pup la voi cu DA la 13

Povestea a început prin SMS. Sau, mă rog, prin CSM. Într-o zi, şoferul nu a avut ce face şi a deschis mesajele din telefon. Văzând grozăviile din text, a zis că e mai bine să le ţină pentru zile negre, decât să le dea degeaba pe televiziuni. Dar, stimaţi cititori de bloguri obscure, acum şi de sms-uri célèbre, să trecem la analiza literală.

Cică: “Sa nu uitam sa dam cu NU la pag 23 la plecarea lui Vasilica”. Adică: “Staţi cu ochii pe Vasilică mai ceva decât pe butelie. Vă puteţi scărpina pe nas şi privi în tavan. Puteţi, chiar, căsca a lehamite şi privi ceasul nervos. În momentul în care Vasilică a ieşit din sală, zdup!, daţi pagina 23 şi băgaţi NU”.  Mesajul nr. 2, respectiv: “ne roaga Alina sa dam cu DA la pct 13 pup”, înseamnă, de fapt: “Şefa Alina vă ordonă, comandă, transmite să vă băgaţi minţile în cap şi să votaţi cu DA la 13, că altfel nu vă pupă pe toţi. Dacă nu veţi face aşa, adio pup! (şi altele, desigur)”.

În continuare, acţiunea conţine un SMS îmbârligat, care necesită o traducere aparte. Respectiv: “la suplimentarea cu posturile n-ar trebui sa votam impotriva? Eu asa as vota”. Ceea ce ar putea însemna şi: “Băi, iezilor, dacă ne înmulţim peste măsură, riscăm să stricăm echilibrul ecologic, să mâncăm mai puţin dar şi să nu mai putem vota liber, cum vreau eu, respectiv cum vreti voi sau noi, ca să nu mai zic de lupul (cel) de mare. Aşadar, cred că ar fi bine să votaţi ca mine, adică împotrivă, pentru că eu aşa aş vota, exact cum veţi vota şi voi. Ar fi bine ca să nu fie rău. Ecologism. Pup”

Sfârşitul poveştii care de abia a început este acesta. Identic cu originalul: ““o sa facem plen joi (da vezi ca nu le zicem la 4pezi – neacsu, danilet, dumbrava si serban – ca sa se care linistiti in turneul electoral pt roman) noi joi seara plecam la JAI…”. Iar noi, vă traducem, dragi prieteni. Adică: “În atenţia colectivului de scamatori. Veniţi pe furiş la serviciu, joi, dar să nu spuneţi la 4pezii cu două picioare că veniţi la lucru, spuneţi-le că a murit mătuşa. Voastră. Pup la voi. După ce fraierii se vor căra liniştiţi în teritoriu, la Roman, de Pinalti, noi ne reunim şi o ştergem pe calea aerului la JAI, de Bruxelles. Ghici cine ia leapşa mai mare, respectiv diurna mai mică? Răspuns corect: cei 4 pezi cu două urechi. Respectiv: neacşu, danilet (fost Vasilică, mai sus), dumbrava şi serban. Dacă iese panaramă, se va băga ANI şi DNA, desigur.

Drept pentru care, am încălecat pe o şa, stimaţi prieteni, şi am spus povestea aşa. Pup.