Despre credinţă, încredere şi speranţă

3 poveşti de viaţă

Odată, pe timpul unei secete cumplite, toţi sătenii au decis să se roage pentru ploaie. În ziua fixată de preotul paroh, locuitorii s-au strâns în faţa bisericii. Printre oamenii aceia strânşi de bunăvoie laolaltă, în primul rând, se putea zări un copil care  venise cu umbrela de acasă……… Asta înseamnă credinţă

Luaţi exemplul unui prunc de câteva luni care, aruncat în sus de tatăl său, râde, pentru că este sigur că va fi prins………..Asta înseamnă încredere.

În fiecare noapte, atunci când mergem la culcare, nu avem nicio siguranţă că a doua zi vom mai fi în viaţă, că ne vom trezi. Cu toate acestea, punem ceasul să sune……….Aceasta înseamnă speranţă.

Ce-o să mă fac când nu voi mai fi mare

"O fi zis copilu' ceva, nu ştiu!"

“O fi zis copilu’ ceva, nu ştiu!”

“Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.”. Un fost căpitan de vapor şi preşedinte ca mine, mai ales, nu poate gândi altfel:“D acă eu aş fi fost la cârma Titanicului, acesta nu s-ar fi scufundat”. Filozofia mea de viaţă vă este suficient de clară.  Decât cu un Titanic în minus, mai bine cu un preşedinte în plus., nu-i aşa?.   Dacă şef de NATO ori ONU nu iese, mai bine mă fac şef de fermă pe 200 ha. Cu câţiva peri, pruni, cireşi şi coacăze în fund, acolo. (” Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!”)

Apropo. Doar fata cea mică a înţeles că natalitatea e în scădere. Fata mare e notar, dar nu a înţeles  încă! .  „O fi zis copilu’ ceva, o fi făcut ceva, nu ştiu, o să vedem. Aşadar, câte cireşe pot să mănânce nepoţii mei?.  Şi  cum Dumnezeu femeia rromă poate ţine cinci-şase copii, iar românca nu poate?.  Oricum, nu o să fim toţi acasă, deodată, pe lângă fermă. SIDA şi cu cuscru’ stau mai mult pe la Monaco, aia mică la Bruxelles, eu pe mare. Iar Elena vrea la fermă dar nu are cu cine, momentan. Părerea mea e cunoscută, :Este mult mai bine, zic eu, să îţi faci lectura pe vapor decât să faci sex cu fundul. (“Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!”).  Încă o dată, desigur.  

La fermă, ca la fermă, dar să ne comportăm ca oamenii Nu ştiu, Maria, dar ce  tupeu avea (bip!) asta….”.  Şi dacă o fi şi-o fi, chiar să ajung la ţară, să mă ţin de cuvânt, o să fac totul bio cu apă din fântână. Cireşe cât pumnul, piersici cât mingea, vin cât cuprinde. Şi iarna, dar şi vara. Chiar dacă, normal, la noi „iarna nu-i ca vara”.  Fântâna o sap eu, nimeni nu mă poate întrece.. Îl chem pe Lăzăroiu şi o sap până dau de apă. După care, vor răspunde şi autorităţile, dar cred că şi Dumnezeu puţin, că ne-a dat atâta apă”.

Nu o să-mi fie ruşine să vând la piaţă. Am tot vândut la viaţa mea. Eu „din public am plecat, în public mă întorc”.  În plus, toată lumea mă ştie: „Eu nu sunt nici intelectual, nici altceva”. Nu o să fur la cântar, ba o să dau câteva cireşe în plus şi un Să trăiţi bine!” la toţi vecinii. Chiar şi lui Blaga.  Mi se pare normal, un preşedinte trebuie să aibe principii şi să încerce să le respecte atât timp cât îi permite majoritatea parlamentară. În rest, ura şi la gară. Dacă nu s-o privatiza şi asta, evident. Aşa am zis atunci, aşa voi crede tot timpul.

Sper să nu apară toate căpuşele la mine, în timpul strângerii recoltei. Nu vor să mă ajute la secetă, nu vreau să îi prind  la struguri.“Nu aş vrea să îi văd pe cei care astăzi au considerat că nu trebuie să vină la o discuţie, împiedicându-mă până la urmă să îmi realizez o atribuţiune constituţională, aceea de a media soluţii politice pentru probleme majore. Nu aş vrea să îi văd cu unghiuţele zgâriind în poarta Cotroceniului când se vor face guverne. Ar fi bine să stea unde au stat şi astăzi”. Aşa vreau să fac eu la ferma mea, la pensie, la anul. Până atunci, s-ar putea să mă cheme la NATO sau ONU. La DNA, să se ducă ei.  Apropo. Voi să vă duceţi la referendum, chiar dacă iarna nu-i ca vara.’

.(reluare)

YOGA (pentru iubitorii de vin)

.

Elena din Clanul Tălmăcenilor

(under cover)= Elena ot Plescoi by Roman von Talmaceni

(under cover)= Elena ot Plescoi by Roman von Talmaceni -sursa nasul.tv

Cobori din nori, Tu, Zeus bând
Alunecând pe o rază
În cer nu vei mai fi, nici gând,
Doar stai şi mă veghează /
.
Căci singur, Tu, mi-ai mai rămas
În astă lume crudă
Eu strig cât pot, dar al meu glas,
Nimeni nu vrea s-audă. /
.
Flutur…din gene şi jelesc
Para-şutez, mă tăvălesc
Dansez şi cânt, mă tânguiesc,
Dar în sondaje tot nu cresc. /

.
.
Când Ponta ne va da de gol,
Cerând nervos, după alegeri:
“Brandul cu’frunza’ la control!”,
Nici Zeus nu va crede-n îngeri.
.
Şi dacă OLAF*) bate-n geam
La ceas de dimineaţă,
Traiane drag, un Naş mai am,
Şi atârn de-un fir de aţă!
.
Iar tu, Buzuka, tiza mea,
Nu mă lăsa tocmai acuma.
Doar ştii, te-am dus în Bélgia
(Ce mai contează suma?)
.
Şi pentru cei care mă vor
Înfrântă, dată jos, demisă,
Am să recit, în ciuda lor:
“O Kill Bill sunt şi sunt decisă!”
.
Adio, şmen pe structurale
Suspin, nu mai pricep şarada.
Mă uit în gol, nu-i nicio cale,
S-a închis pe veci ‚autostrada’ *)
.
Ai luat ce-ai vrut, orice proiect….
Dar n-ai sărit la cap cu mine!
Iordache, n-ai ‘lucrat’ corect,
Zău, chiar nu ţi-e deloc ruşine?!
.
Nu-s de belea, sper să mă scot,
Chiar de mă duc la ‘VRĂJITOARE’*)
Să-mi dea în bobi şi în tarot,
Voi mai scăpa de gherlă, oare?
…………
USL-iştii spun că s-a spart buba
De azi, sunt doamna Senator.
Adio, deci, turism cu duba.
De la Pleşcoi pân’la Târgşor.
.
Aleasă sunt în Neamţul meu,
Roman-tică pe mai departe.
Aici, Pinalti doar e zeu
Iar eu, aleasă pân’ la moarte…

=============
*)OLAF- Oficiul European de Luptă Anti Fraudă
*)autostradă – poate fi şi uliţă, drum judeţean, drum comunal, cărare virtuală pe fonduri de dezvoltare etc
*)Vrăjitoare- poate fi asimilat cu numele ei adevărat, de botez, ex: Laura, Roberta, Codruţa, Andreea, etc.

“November” – Tom Waits

.

Cronica după Ureche (X). “Mesagiu lu Vodă plecatu’ di acas’ la predeluţă”

Adio, bre!

Adio, bre!

Carele am săritu’ degrab’ din straili cele domneşti că enervatu’, scosu din ţâţânili, stropşitu’ preste măsură. Nici alti cămeşili fără dunguliţi (ptiu!) nu găsitu Doamna Maria să aparu în faţă la norodu feisbuşist ca omu din topor adicătelea din popor, care se ştie cum suntu. Şi am agiunsu aice, la predeluţă, carele trebe să dzicu de cei ghiauri, otomani, migratori, calici sau portocalici, din oastea’ lu Blaga să purceadă de mâne pre unde o vede cu ochii loru, drept adicătelea aşe: Macovei călare pre ei, Bocu la Napocu iară hatmanu Videanu pre la Coasta d’Azureanu, cu tăt cu tabli-ţintaru şi iahtu cuscru tasu lu Sida cu tăt. Iară despre partea muierească se ştie cât de drag e mie, cocoana Ilena vutoneasa, papucioasa Dolşe şi Gabanu, carele dzicu că mult jertfitu pentru ţară, norod şi sufleţelu’ propriu, multe poşeţi ascunsu’ prin podurili casele, viloaile, palatili, di ruşini faţă di norod, că nici nu mai ştie unde e cheili câte palatili e.

.Carele dzicu că aşe o fost la alegerili din oastea domnulu’ din cauza la cel câine ce va fi buldogu degrab’ la temniţà, cotigă, lazane. Şi să fie la ei că Io, domn al Ţării Româneşti, Moldova şi Ardealu’ (drept facă-se voia loru’ de ungurenii lu’ Razvanu cu zimbru de Kobe), amu’ în faţă la predeluţă chiar şi fără gravată, doar aşe, fără coroană pre cap, dzicu vorbă mare: “Adio la voi !” (drept pentru care, agiuns aice, Vodă plecatu de acasă la predeluţă dăde din mâni ca apucatu’ de tremuru’, parkinsonu’ incipientu’, electrocutatu’ la tri şi optdzeci di volţi, ca cei muţulachi di la maşinili domneşti, jipanili, merţanili când dăde prin gropili lu Pinalti la Cetate Neamţulu când nu merje telegondolili că cocoana boieroasa Ilena e la Roman, la răzeşii ceia carele adusu voturili la moşie, că altceva nu are).

.Drumurili, potecili, cararili se despartu aice. Adio la voi, bre!. Norodu’ meu nu e tagma jefuitorulu’ carele fuge ca otomanu cu biru’, peşcheşu, şpagu, urnile di la alegerili carele a furatu şi pietrili di la morili di pe Siret pi galbinii di la doamna Ilena di la frunza ei din Ioropa şi cu Cocoşu ei cu tăt. Cu parcărili di la Cetataea lu’ Bucuru şi staroste Oprescu felceru carele nu traje galoşu dupre el. Ca şi io, d’alminterea. Că d-aia mai dzicu odat’, pote cineva nu ie la caşili lor precum io, n-are feizbuk de sireac şe e şi aude ca cucii. Drumurili noastri toati, aşe cum dzisu spătaru Dan, astăzi nu mai e dimpreună. Jumatati din voi la Ana, jumati la Caiafa şi doamna Ilena rămâni cu mini da stă la voi. Adio, pedei, adio, pedelei. “

.Că aşe o fostu cum scrisu’ şi hronicaru după Ureche, carele de atunce rămasu cu ticu lu’ Calachi şi badea Mircea care face şi acum din mână ca muţulachili cel agăţatu’ la oglinjoara di la jipan. Că rămasu şi o vorbă de atunce la norod. Când apăre Vodă pre calu’ lu şi sepepeii în giur, dăde din mână la norod şi norodu’ la fel la vodă, şi râde norodu’ şi dzice ( în gândul lui): “Adio, bre!”.

.

(reluare)

Cine moare? – Pablo Neruda

images1Cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.